De ce scriem despre filme
https://www.ziarulmetropolis.ro/de-ce-scriem-despre-filme/

„Scriem pentru a împărtăşi cu ceilalţi dacă ne-a plăcut un film. Scriem pentru a încerca să înţelegem filmul. Trebuie să căutăm adevărul obiectiv al filmului. Criticul este cel care încearcă să se înşele mai rar decât ceilalţi. Meseria de critic este una solitară” – criticul de film Pascal Mérigeau.

Un articol de Ionuţ Mareş|31 octombrie 2015

Totul începe cu vizionarea filmelor. A cât mai multor filme. În sala întunecată de cinema. Atracţia vine din convingerea că acolo sunt începutul şi sfârşitul. Acolo e întregul mister al lumii, veşnic inexplicabil. Ecranul e oglinda gigant prin care putem să privim adânc în noi înşine. În întuneric, ochiul devine poarta prin care sunt inundate mintea şi sufletul. Atunci când filmul e artă, nu popcorn. La început nu a fost Cuvântul. La început a fost Imaginea. Zeul căruia lumea i se închină de peste o sută de ani. Filmul este arta care, peste secole, va fi cea mai sinceră şi directă mărturie a vremurilor pe care le trăim. Cinemaul scrie Istoria, pentru că el dictează imaginarul oamenilor. Orice stol ameninţător de păsări vine întotdeauna de la Hitchcock. Charlot este în patrimoniul umanităţii. Vieţile ne sunt modelate inconştient de imaginile de care suntem înconjuraţi. Cinemaul e forma articulată şi dătătoare de sens a acestor imagini. Emoţia. Gândirea. De ce să ratezi, atunci, întâlnirea cu filmul? Cu arta care dă seama cel mai bine de timpul prezent şi de trecutul recent? Cum să nu plângi în faţa oamenilor filmaţi acum peste un secol de Lumière? Ce maşină diabolică a timpului e cinemaul, cel care te transportă pe străzile din oraşele lumii la 1900 şi îţi oferă şansa să îţi vezi strămoşii în timp ce lucrează, dansează, mănâncă sau îţi zâmbesc? Cinemaul e conştiinţa scurgerii timpului. Prin urmare: La început e Imaginea. Dar apoi vine, ca o necesitate, Cuvântul – citit şi scris. De la sala de cinema la gândirea în intimitate asupra filmului, gândire antrenată permanent prin lectură. Apoi, de la reflecţie la scris. Scrisul ca instrument de înţelegere şi explicare a imaginii, această fereastră imperfectă către realitate sau fantastic. Critica de film este cunoaştere. Dar şi împărtăşire a bucuriei. Aveţi infinită dreptate, stimate domnule Mérigeau!:

Scriem pentru a împărtăşi cu ceilalţi dacă ne-a plăcut un film. Scriem pentru a încerca să înţelegem filmul.

Trebuie să scriem pentru cei care au văzut filmul, dar şi pentru cei care nu l-au văzut.

Trebuie să căutăm adevărul obiectiv al filmului. În cazul filmului, există o realitate obiectivă.

Criticul este cel care încearcă să se înşele mai rar decât ceilalţi.

Criticul este singur în faţa filmului. Trebuie să fie surd şi orb la reclama din jurul filmului.

Criticul trebuie să scape de influenţa grupului cu care merge la film.

Meseria de critic este una solitară.

Criticul trebuie să scape de reputaţia regizorului sau a actorilor.

Criticul nu trebuie să aibă nicio prejudecată.

Critica este actul de a înţelege filmul.

Experienţele personale trebuie să ocupe un rol secundar în cazul criticului. Experienţele personale nu au importanţă. Trebuie să revenim întotdeauna la ce este filmul.

În epoca democratizării scrisului despre cinema adusă de internet, minunatele şi necesarele vorbe ale domnului Mérigeau reabilitează imaginea criticului. Îi reafirmă importanţa. Actul critic este un act de creaţie. Un act de responsabilitate. Parte indispensabilă a receptării cinemaului. Este o declaraţie de dragoste pe care criticul o face filmului şi cineaştilor. Iar dacă afirmaţia pe care legenda i-o atribuie lui Truffaut – „Iubitorii de filme sunt oameni bolnavi” – este adevărată, atunci criticul este bolnavul incurabil.

Pascal Mérigeau este un cunoscut critic francez de film, care a scris de-a lungul timpului pentru publicaţii precum Revue du Cinema, Nouvelles Littéraires, Point, Le Monde sau Nouvel Observateur. Este autorul mai multor cărţi despre cinema, printre care volume dedicate unor mari cineaşti precum Jean Renoir, Maurice Pialat sau Josef von Sternberg. El a participat duminică, 25 octombrie, la Cinema Elvire Popesco, la dezbaterea intitulată „Cum, de ce şi pentru cine mai scriem despre filme?”, organizată în cadrul Les Films de Cannes à Bucarest.



02
/11
/18

În noaptea de 2 noiembrie 1975, Pier Paolo Pasolini, unul dintre cei mai mari artiști și intelectuali italieni ai secolului al XX-lea și simbol al artei luptând împotriva puterii, era ucis într-un cartier din Roma. 40 de ani mai târziu, în mai 2015, Abel Ferrara lansa la Festivalul de la Veneția filmul biografic "Pasolini", cu Willem Dafoe în rolul lui Pier Paolo Pasolini.

01
/11
/18

Această imagine, în care Elvis Presley discută cu un puști de 11 ani - Kurt Russell, viitorul mare actor de la Hollywood - este extrasă din filmul "It Happened at the World's Fair", al 12-lea film al lui Elvis, realizat în anul 1963. 

01
/11
/18

CRONICĂ DE FILM În noul său film-eseu, „Le livre d'image” (2018), pentru care juriul de la Cannes a inventat un Palme d'Or special, legendarul cineast franco-elvețian Jean-Luc Godard aruncă în aer logica narativă a imaginilor cinematografice, pentru o mai bună reconfigurare a lor ca reflecție asupra violenței lumii moderne.

01
/11
/18

În cea de-a doua săptămână din cadrul programelor Documentary Mondays şi Fiction Tuesdays de la Centrul Ceh, călătorim în timp, aşa că luni, 5 noiembrie, de la ora 20:00, vom cunoaşte oamenii şi ideile din spatele curentului hippie din Uniuniea Sovietică, iar marţi, 6 noiembrie, tot de la ora 20:00, explorăm lumea fantastică a filmelor western cehoslovace. 

31
/10
/18

Bohemian Rhapsody, unul dintre cele mai așteptate titluri ale toamnei, cu șanse reale de a prinde un Oscar, grație interpretării de excepție reușite de Rami Malek, a avut deja premiera europeană. Filmul despre povestea trupei Queen va avea premiera în România vineri, 2 noiembrie.

31
/10
/18

În săptămâna 6-11 noiembrie, București Docuart Fest va găzdui zeci de proiecții de documentar românesc, o serie de dezbateri, sesiuni de masterclass și două expoziții de fotografie. Festivalul se deschide marți, 6 noiembrie, printr-o gală ce urmează să aibă loc la Teatrul Național București, Sala Mică, începând cu ora 19:30.

29
/10
/18

"Nu-l costă nimic pe un om să fie blând cu un animal" - Joaquin Phoenix. Nominalizat de trei ori la Oscar pentru rolurile din Gladiator (2001), Walk the Line (2006) și The Master (2013), actorul născut în Puerto Rico a împlinit, ieri, 44 de ani. Joaquin Phoenix, cunoscut drept un activist fervent al drepturilor animalelor, este vegetarian de la vârsta de trei ani.

29
/10
/18

CRONICĂ DE FILM La fel ca în „Son of Saul” (2015), regizorul maghiar László Nemes folosește și în „Sunset” (premiul criticii la Veneția în 2018) același dispozitiv - camera de filmat urmărește îndeaproape un personaj central, pentru a crea senzația de imersiune. De această dată, suntem în Budapesta anului 1913.

28
/10
/18

CRONICĂ DE FILM „Lemonade”, debutul în lungmetraj al regizoarei Ioana Uricaru, este o dramă solidă, dar nu și inovatoare, despre cum visul american se poate transforma într-un coșmar, prin prisma întâmplărilor unei asistente medicale din România care ajunge în SUA în încercarea de a-și face un viitor.

28
/10
/18

Am văzut în sfârșit, în premieră în România la „Les Films de Cannes a Bucarest”, noul film al regizorului francez de origine tunisiană Abdellatif Kechiche, controversatul „Mektoub, My Love: Canto Uno” (2017), de aproape 3 ore. Un film erotic.

27
/10
/18

Laura (Ada Galeș) este o tânără care vrea să-și trăiască liniștită povestea alături de bărbatul pe care îl iubește. Medic, viitoare mamă și soție, e gata de o nouă etapă și de mutarea la București. Ar putea fi orice femeie.

Pagina 58 din 277« Prima...102030...5657585960...708090...Ultima »