De unde provin expresiile „lună de miere”, „lacrimi de crocodil” și „fiasco”?
https://www.ziarulmetropolis.ro/de-unde-provin-expresiile-luna-de-miere-lacrimi-de-crocodil-si-fiasco/

„Lună de miere”, „lacrimi de crocodil” şi „fiasco”. Nu, nu există nicio legătură (directă…) între cele trei expresii, dar pe toate le folosim destul de des în viaţa noastră de zi cu zi. Fiecare dintre ele are însă în spate o poveste. Ziarul Metropolis vă oferă lunar poveşti despre cuvinte.

Un articol de Liliana Matei|22 Ianuarie 2017

Dacă v-ați întrebat vreodată de unde provine expresia atât de dulce „lună de miere”, asociată astăzi mai mult cu ofertele agențiilor de turism decât cu sensurile ei mai vechi, ei bine, trebuie să știți că poveștile pe care le poartă în spate sunt vechi de mii de ani și originea ei este revendicată din mai multe părți. Una dintre explicații și cea mai importantă este aceea că expresia provine din Orient și se află consemnată în celebra carte „Zend Avesta” a vechilor perși. „…Prima lună de căsătorie e luna de miere, iar a doua, luna de pelin”, citează și Voltaire din „Zend Avesta”. Prin urmare, din această completare azi întotdeauna omisă sau uitată, reiese că vechii perși erau destul de circumspecți în privința dulceții căsătoriei și voiau să arate în acest fel cât de puțin durează fericirea… O lună doar! Până la noi a supraviețuit, se pare, doar prima parte, pelinul fiind uitat undeva, printre secole… De asemenea, o altă poveste care stă în spatele expresiei ar proveni nici mai mult nici mai puțin decât din Babilon, unde, în prima lună de după nuntă, tatăl miresei îi oferea ginerelui o băutură făcută din miere de albine fermentată, un afrodiziac, pe care el era obligat să-l bea, timp de o lună întreagă, pentru ca tânărul cuplu să aibă cât mai repede copii.

Și de la „luna de miere” la „lacrimile de crocodil” nu-i decât un pas… O expresie pe care o folosim aproape la fel de des. De unde provine ea de fapt? În vechime exista credința că, în perioada când își aduce pe lume puii, crocodilul, fiind mai greoi în mișcări, recurge la un vicleșug ca să-și procure hrana. Se așază pe malul fluviului, se spunea, și se preface că suferă, imitând destul de bine plânsul omului. Stârnind mila celor care treceau pe lângă el, își atrăgea în acest fel victimele și le devora apoi. Expresia, care azi înseamnă exact durere prefăcută și suferință amăgitoare, există în cam toate limbile.

„Fiasco”… Fiasco e un cuvânt care ne sare de pe buze mult mai des decât ne dăm seama. Ce poveste ascunde el în spate? În italiană, de unde provine, sensul lui propriu este „sticlă”, mai exact „carafă”. Se presupune că la origine, a existat un italian din zona Veneției, pasionat de spectacole. Într-o seară, bărbatul cu pricina s-ar fi aflat într-un local unde se desfășura un spectacol muzical. Și supărat nevoie mare pentru că nu i-a plăcut cum cânta unul dintre interpreții de pe scenă, a cerut un „fiasco”, adică o carafă, pe care s-o arunce pe scenă în semn de protest. Gestul a fost imitat de mulți alții și în acest fel „fiasco”, adică sticla aruncată pe scenă, a devenit sinonimă cu eșecul, cu insuccesul. În timp, expresia a părăsit sala de spectacol, iar astăzi cuvântul „fiasco” acoperă aproape orice tip de eșec.

10
/12
/14

Se poate întâmpla să fim convinși că știm semnificația unui cuvânt și să aflăm, surprinși, că eram în eroare. Până să cunoaștem sensul corect, cu siguranță am căzut în capcanele pleonasmelor.

04
/12
/14

De ce scriem cu un singur „n” și de ce cu doi „n”? În limba română, nu întâlnim foarte des cuvinte în cadrul cărora să dublăm litere. De aceea, atunci când trebuie să o facem pot apărea confuzii.

14
/11
/14

Folosim în vorbirea curentă mai multe expresii provenite din limba latină și care au rezistat testului timpului, fiind încărcate de semnificații - curriculum vitae, sui-generis, in vino veritas, in extremis, post mortem, hic et nunc, persona non grata, grosso modo etc.

29
/10
/14

Numeralul de identificare ne dă, de multe ori, bătăi de cap. Lucrurile sunt mai complicate deoarece, în timp, folosirea lui în limbajul vorbit a suferit câteva modificări care au fost, până la urmă, acceptate ca norme gramaticale.

08
/10
/14

În cazul acordului dintre subiect și predicat atunci când avem de-a face cu substantivul colectiv „majoritatea”, trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale, cât și de înțelesul logic avut de termenul respectiv în propoziții sau fraze.

30
/09
/14

Citind o carte despre stres, „Cum să te aperi de stres”, de Patrick Légeron, pentru a-i înțelege mecanismele și modul în care ne afectează viața, am descoperit că autorul oferă și o origine semantică a termenului, care merge dincolo de explicația din dicționar despre proveniența acestuia.

16
/09
/14

Sau... spune-ți brașoave? Din exces de zel sau neștiință, mulți adaugă greșit o cratimă atunci când conjugă verbe – lua-ți, lasă-ți, face-ți etc. Desigur, uneori trebuie folosită cratima. O singură întrebare ne desparte de răspunsul corect! Ce rol joacă „ți” în mesajul transmis?

03
/09
/14

E dificil, de multe ori, să identificăm originea exactă a unui cuvânt. Lingviștii și istoricii au ipoteze și explicații pentru „nașterea” oricărui termen, însă, uneori, nu există prea multe modalități de a le verifica. Așa se întâmplă și în cazul cuvântului „mujdei”.

20
/08
/14

Ghilimelele sunt, uneori, semne de punctuație uitate de cei care scriu. Din grabă sau neștiință, ignorăm importanța folosirii lor în multe cazuri. Pare o problemă minoră, însă, ca orice regulă a scrierii în limba română, utilizarea semnelor citării are rolul ei.

30
/07
/14

Cine este agramat? Un om care face erori elementare de limbă. Este des întâlnită greșeala prin care în locul lui „agramat” este folosit termenul „anagramat”, adică participiul trecut al verbului „a anagrama”. Ce înseamnă „a anagrama”? A modifica ordinea literelor unui cuvânt pentru a obține un alt cuvânt.

22
/07
/14

Articolul posesiv genitival (a, al, ale, ai) este des folosit greșit. Forma articolului posesiv depinde de substantivele feminine, neutre sau masculine, la singular sau plural, pe care le determină în funcție de sensul mesajelor transmise.

15
/07
/14

Superlativul relativ (grad de comparaţie al adverbului şi al adjectivului), care se formează cu ajutorul articolului demonstrativ cel, le dă multora bătăi de cap. Cum este corect? „Doctorița cel mai bine plătită” sau „doctorița cea mai bine plătită”?

08
/07
/14

Astăzi, voi aborda câteva probleme întâlnite mai ales în scris și în cazul cărora pronunția este un element ce poate induce în eroare.

01
/07
/14

Visele au fascinat mereu oamenii. Ele s-au dovedit a fi o cheie importantă către universul psihic al unei persoane. Fie că exprimă simbolic temerile sau problemele cuiva, fie că, uneori, prezic evenimente, visele au un rol esențial, de multe ori ignorat, în viața fiecăruia dintre noi.

24
/06
/14

Forma corectă a acestor cuvinte depinde de statutul de adverb sau de adjectiv pe care îl au în propoziții sau fraze. Dacă apar lângă un substantiv, deci sunt adjective, au forme variabile – minim, minimă, minimi, minime (valoare minimă, punctaj minim) și maxim, maximă, maximi, maxime (nivel maxim, dimensiune maximă).

Page 2 of 3123