Declaraţia de independenţă a Nicoletei Lefter
https://www.ziarulmetropolis.ro/declaratia-de-independenta-a-nicoletei-lefter/

“Aleargă”, după romanul semnat de Ana Maria Sandu, e un spectacol despre care se va vorbi îndelung în zilele şi săptămânile şi chiar lunile care vor urma.

Un articol de Andrei Crăciun|9 martie 2015

Se joacă la WASP spectacolul „Aleargă“. Este una dintre acele rare întâmplări fericite de pe scenele noastre libere. „Aleargă“ a presupus, e limpede, multă muncă până la a se înfăţişa spectatorilor. Este, totodată, o splendidă declaraţie de independenţă şi de maturitate a actriţei Nicoleta Lefter (32 spre 33 de ani).

„Aleargă“ este un one-woman-show, dar aceasta este doar o sintagmă, căci Nicoleta nu a fost niciodată de fapt singură. I-au fost alături Silvia Călin (ei îi aparţine conceptul acestui spectacol) şi textul semnat de Ana Maria Sandu (scriitoarea care a publicat în 2013, la Polirom, romanul „Aleargă“).

Desigur, un spectacol de teatru este o treabă mult mai complexă decât relaţia dintre un actor şi un text. Implică, mai ales când este atât de modern, lumini (şi umbre), muzică (izbucnind just), tăceri, respiraţii în ritmul acelor tăceri, şi chiar dialoguri cu publicul.

Cu toate acestea, eu tot despre actor şi text vă voi scrie.

Căci Nicoleta Lefter reuşeşte în „Aleargă“ să fie foarte aproape de actriţa extraordinară care va deveni. Daţi-i o scenă numai pentru ea, şi va erupe! Are geniu de bufon, e infatigabilă (fizic infatigabilă – în „Aleargă“ chiar aleargă!) şi îşi trăieşte rolurile cu patimă. Şi cât juca şi alerga şi trăia Nicoleta Lefter eu îmi imaginam Bucureştiul întreg ca pe un ochi imens deschizându-se şi privind-o până în adânc şi mi-l mai imaginam ca pe o ureche deschizându-se şi ea ca să o asculte mai bine, până la capăt.

Nu am o educaţie în conformitate cu normele sociale în vigoare. Arareori îmi scot pălăria chiar şi când mă aflu într-o încăpere, chiar şi când încăperea este o sală de teatru. M-am surprins, pe la jumătatea spectacolului, cum mâna invizibilă, cea care reacţionează de fiecare dată în faţa izbucnirii marii frumuseţi, îmi smulge pălăria de pe cap.

Şi mai este şi textul. Ana Maria Sandu a scris un text puternic despre o femeie la graniţa dintre prima şi a doua parte a vieţii, o femeie care aleargă, care îşi are trecutul şi dramele şi speranţele ei spulberate şi citeşte despre alergătorii lui Auster, cei care fug până la sfârşit, unde sfârşitul e moartea, chiar ea.

Nicoleta Lefter reuşeşte să ia textul acesta şi să facă din el o viaţă adevărată. Aţi mai cunoscut asemenea alchimişti? Să iei cuvinte şi să le dai adevăr? Ea chiar devine acea femeie grăbită care aleargă prin parcuri şi prin viaţă. Devenirea aceasta nu se întâmplă alene, nu, e bruscă şi începe întocmai ca o primăvară, într-o explozie radicală.

Am simţit nevoia să mă retrag în timpul spectacolului, să ies afară, să iau aer, să opresc această fugă de om în care mă puteam recunoaşte ca într-o oglindă, în ciuda diferenţei de gen.

N-aveam de unde să ştiu că, în dispreţul anotimpului curent, în tot acest timp din cerul Bucureştiului începuse să plouă o ploaie sfâşietoare, tristă, de noiembrie.



20
/07
/16

NOUA GENERAŢIE DE ARTIŞTI  Denisa Nicolae, actriţă. 29 de ani. Parteneră în teatru, dar şi pe scena vieţii, cum frumos spune şi clişeul, a actorului Liviu Romanescu. Activează împreună în Vanner Collective, o întreprindere teatrală co-întemeiată de Liviu. Aşa a învăţat el în Anglia, unde a făcut carte (teatru!) pe la Oxford, că e bine.

05
/07
/16

NOUA GENERAȚIE DE ACTORI. Liviu Romanescu, tânăr actor român. Până-n 30. Cunoscut pentru rolurile din “Emancipare” (Teatrul de Comedie) sau “Lungs” (Green Hours) sau „Paganini” (Metropolis). A studiat la UNATC, dar și la Oxford. Este co-fondator al unei companii de teatru româno-britanice, aflată la început de drum. Liviu Romanescu, moldovean la bază. De la Iași. Noua generație.

06
/04
/16

Continuăm campania „100 de tineri artişti pentru 100 de ani de România“ cu un nou interviu-portret. Ilona Brezoianu, douăzeci şi şase de ani. Actriţă în mare vogă la Bucureşti. Face furori, la Godot, cu spectacolul “Fata din Curcubeu”, de Lia Bugnar. În curând, o veţi vedea şi pe marile ecrane, în noul lungmetraj al lui Cristi Puiu. Ilona, aşadar.

06
/09
/15

Gala Tânărului Actor HOP va avea loc la Costineşti, între 8 şi 11 septembrie 2015 şi este organizată de UNITER şi Vox Maris Grand Resort. Site-ul Uniunii Teatrale din România, www.uniter.ro, i-a prezentat în ultima lună pe tinerii calificați în marea finală, printr-o serie de interviuri. Ziarul Metropolis vă arată ce au răspuns zece dintre ei, la întrebarea: „de ce te-ai făcut actor/actriță?“

31
/08
/15

NOUA GENERAŢIE DE ARTIŞTI. Lia Sinchevici (25 spre 26 de ani). Actriţă. Basarabeancă. Finalistă în acest an la Gala  HOP, care urmează să aibă loc la Costineşti. A jucat deja în filme de serie B. A jucat şi cu Jean-Claude Van Damme, şi cu Shia LaBeouf. Acum îşi construieşte un nume în teatrul românesc. Cum? Lia Sinchevici e – toată – o poveste.

30
/08
/15

NOUA GENERAȚIE DE ARTIȘTI Astăzi vi-l prezentăm pe Andrei Huțuleac (douăzeci și patru de ani), actor, pe la Metropolis, pe la Godot, pe la Centrul Cultural pentru UNESCO „Nicolae Bălcescu”. Un actor, dar și un personaj, căci Huțuleac este, dacă nu știați, și puțin cam poet.

02
/08
/15

Mădălina Craiu (douăzeci și patru de ani), actriță. Joacă în “Paravan. Două telefoane”, la Godot, și în “Steaua fără nume”, la Centrul Cultural pentru UNESCO “Nicolae Bălcescu”. Și în filme. Am prins-o, greu, între filmări la două scurt-metraje. A fost, anul trecut, una dintre vedetele serialului de televiziune “Umbre” (produs și difuzat de HBO).

07
/06
/15

NOUA GENERAȚIE DE ARTIȘTI Letiția Vlădescu (27 de ani). O știți din “Peretele”, musicalul de la Teatrul Metropolis. Letiția provine dintr-o familie de muzicieni și până să dea la Teatru a studiat vioara. Sora ei este pianista Cezara-Lucia Vlădescu. În prezent, pe Letiția o mai puteți vedea și la Teatrul Mignon, dar și la Operetă.

27
/05
/15

NOUA GENERAȚIE DE ARTIȘTI Alexandru Unguru a fost cercetător universitar, are un doctorat în arta actorului și joacă la Teatrul Odeon din Bucureşti.  În ultimul an, a scris nouă piese pe care le-a montat în teatrul independent. “De veghe în lanul de ocară”,  „Akasă”, “Declick”,  „Köln”, „Ka-chiiing!”, “Doi și un Tulnik” sunt câteva dintre ele.