„Delta Bucureștiului”. Memorie
https://www.ziarulmetropolis.ro/delta-bucurestiului-memorie/

CRONICĂ DE FILM Chiar dacă îi ştiam şi îmi plăcuse precedentul lungmetraj, „Marussia” (2013), tot m-a luat prin surprindere noul film realizat de Eva Pervolovici, regizoare română stabilită în Franţa – documentarul „Delta Bucureştiului” (2020), proiectat în premieră mondială la TIFF.

Un articol de Ionuţ Mareş|11 august 2020

Deși Eva Pervolovici a studiat regia de film mai întâi la UNATC, în București, influența mediului din Franța, țara sa de adopție de mai mulți ani, se vede asupra cinema-ului pe care îl practică.

Se putea observa asta încă de la „Marussia”, debutul său despre viața grea și peregrinările unei imigrante ruse din Franța, mamă singură a unei fetițe. Dar inspirația e parcă și mai vizibilă în cel mai nou film, documentarul „Delta Bucureștiului”.

Titlul e derutant: filmul nu e în primul rând despre Delta Văcărești, acest spațiu natural excentric din București de la care pornește și documentarul social „Acasă” al lui Radu Ciorniciuc, lansat în România tot la TIFF (iar întâmplarea a făcut că le-am văzut pe amândouă în aceeași seară).

Eva Pervolovici propune o altă perspectivă, una memorialistică și personală. „Delta Bucureștiului” este un documentar în care se întrepătrund inventiv povestea locului, în special a fostei mănăstiri închisoare Văcărești, dărâmată de Ceaușescu, și dramele câtorva femei care au trecut prin fostul spațiu de detenție, unde au și născut, și care sunt acum intervievate (una dintre ele, chiar alături de fiica ei venită pe lume la închisoare).

Dominantă este însă experiența artistei și scriitoarei Lena Constante, așa cum reiese din memorialistica sa. De altfel, extrase emoționante din textele acestei personalități prea puțin cunoscute a culturilor română și franceză străbat filmul, iar vocea care le citește în franceză e a celebrei actrițe Sandrine Bonnaire.

Dar există și o legătură directă cu regizoarea însăși: Eva Pervolovici a primit la Paris, de la mama sa din România, o tapiserie făcută de Lena Constante. Iar asta declanșează un proces intim de aducere aminte – la începutul anilor 2000, cineasta și-a trăit adolescența printre spațiile abandonate și mizere ale Deltei Bucureștiului, pe ale cărei ziduri de ciment care au înlocuit mănăstirea și-a practicat una din primele pasiuni artistice – desenatul de graffiti.

Așa că în ultimii ani a revenit asupra acestui loc încă misterios, pentru a vedea cum arată și pentru a-i investiga istoria și a scoate la suprafață, prin mijloace filmice, un episod traumatic al comunismului.

Logica de montaj după care e construit filmul este aparent una a asocierilor libere pe care le determină inevitabil memoria. De aici și fascinanta dezinvoltură formală a documentarului – trecutul evocat prin amintirile dramatice ale protagonistelor sau prin fotografii și imagini de arhivă intră în dialog cu prezentul în care vedem frânturi din viața marginalilor instalați în acest spațiu special (inclusiv membrii familiei Enache, eroii documentarului „Acasă”, care surprinde transformarea locului în parc natural protejat).

Mărturisesc că e mai apropiat de sensibilitatea și gusturile mele cinefile un astfel de demers cvasi-eseistic, à la française, chiar și în ciuda slăbiciunilor sale (de pildă, felul ușor exotic în care sunt filmați locuitorii Deltei Văcărești). E un cinema fragil, nespectaculos, dar seducător prin libertatea sa.

01
/09
/23

Creativitatea dobândește o nouă definiție la cea de-a 18-a ediție a Festivalului Internațional de Film de Animație Animest. Între 6 și 15 octombrie, singurul eveniment cinematografic din România care califică filme pe lista candidaților eligibili la Oscaruri aduce pe marile ecrane din capitală cea mai bogată și mai diversă selecție de filme de până acum.

01
/09
/23

Începutul anului 2024 va aduce pe marile ecrane cel mai de anvergură documentar realizat în România despre Generația de Aur a fotbalului românesc. Și despre performanțele sale uluitoare, care au pus România pe harta lumii și au oferit unei țări întregi cele mai frumoase cadouri: identitate, într-o epocă a uniformizării, și multă speranță, într-una a tranziției.

01
/09
/23

Dincolo de a fi o celebrare a mișcării sistemului nostru solar în jurul centrului Căii Lactee, Galactic Tick Festival este un eveniment cultural și educativ dedicat copiilor și tinerilor. O sărbătoare a bucuriei transpusă în activități ce implică, printre altele, dans galatic și ateliere creative menite să facă din această călătorie o poveste de neuitat, asemeni celor pe care bunicii noștri ni le împărtășeau la gura sobei.

01
/09
/23

Ultima săptămână de Cinema în aer liber, care se desfășoară pe Insula Artelor din Parcul Titan, încheie sezonul de anul acesta și aduce pe marele ecran filme de luni până duminică, de la ora 20:00: un documentar, trei filme românești, trei thrillere și o comedie savuroasă.

31
/08
/23

Filmul spune povestea dintre neconvenționalul Alexander (Thomas Prenn) și frumoasa Caro (Verena Altenberger), a căror întâlnire întâmplătoare la metroul din Viena le schimbă complet traseul imaginat al propriilor vieți.

30
/08
/23

Zăpada de August cade doar atunci când între granițele dintre un zâmbet și o strângere în brațe încape toată eternitatea. Iar eternitatea poartă pălărie.

29
/08
/23

Competiția Internațională de Lungmetraj a Festivalului Internațional de Film Experimental București (BIEFF), dedicată filmelor cu o dimensiune experimentală care abordează într-o manieră inovatoare convențiile limbajului cinematografic, revine cu titluri semnate de cei mai apreciați cineaști emergenți ai momentului.