Demonii lui Lars von Trier
https://www.ziarulmetropolis.ro/demonii-lui-lars-von-trier/

CRONICĂ DE FILM În cel mai nou lungmetraj al său, „The House That Jack Built” (2018), cu care şi-a făcut revenirea la Cannes (în afara competiţiei), danezul Lars von Trier se pune în mintea un criminal în serie. Rezultatul: un film teribil de ambiţios, deopotrivă amuzant, grav şi inconfortabil.

Un articol de Ionuţ Mareş|19 decembrie 2018

În ciuda gravității lor, mai toate filmele lui Lars von Trier au fost străbătute de un comic întunecat, uneori mai pronunțat, alteori mai discret.

Nici cel mai recent film al său, „The House That Jack Built” (2018), nu face excepție. Și asta chiar dacă are ca protagonist un asasin în serie (un arhitect aspirant care nu poate fi mai mult decât un inginer), jucat cu subtilitate de actorul american Matt Dillon.

De fapt, comicul – mai vizibil la început și mai șters spre final – pare cea mai potrivită convenție pentru a reflecta, fără a fi acuzat de autocomplezență, asupra răului profund și inexplicabil din natura umană, cum încearcă cineastul danez. Este, de altfel, una din temele majore care definesc filmografia sa întinsă deja pe mai mult de patru decenii.

Se creează o distanță care atenuază șocul pe care crimele îl pot provoca și care funcționează ca o invitație la o receptare critică (deși asasinul își privește omorurile ca opere de artă, nouă, spectatorilor, ni se sugerează permanent ideea că avem de-a face cu o construcție artificială).

Și se evită astfel imersiunea facilă în mintea unui criminal, așa cum propun filmele de gen, pe care Lars von Trier le parodiază, nu fără admirație, arătând în același timp că le stăpânește foarte bine mărcile (comicul este doar suprafața, pentru că în profunzime asasinatele sunt terifiante, unele chiar prin caracterul lor explicit).

Semnalul este dat încă de la început, când din off ni se spune că vom vedea cinci dintre multele crime comise de protagonistul psihopat, alese aleatoriu (deși primele patru au ca victime femei portretizate mai degrabă ca fiind naive) și numite, eufemistic, „incidente” sau „întâmplări” („incident” în engleză).

Cele cinci părți, plasate, după toate detaliile, undeva în America rurală a anilor `70 (din nou obsesia lui Lars von Trier pentru America, pe care aici o reconstituie în Suedia și Danemarca), sunt precedate și însoțite, pe coloana sonoră, de un dialog ce pare o confesiune a lui Jack în fața unui anume Verge (Bruno Ganz), pe care îl vom descoperi în final, odată cu coborârea, la propriu, în Iad a celor doi.

Evident, aluziile sunt la Virgiliu, „Divina Comedie” și drumul prin Infern imaginat de Dante, trecând și prin pictură – de pildă, prin reproducerea celebrului tablou al lui Eugène Delacroix cu aceeași temă.

Însă până la acest ultim episod grandios, apoteotic, redat într-un stil suprarealist extravagant, care frizează deopotrivă kitsch-ul și sublimul și pe care numai un cineast ca Lars Von Trier l-ar fi putut imagina, filmul împrumută aceeași estetică hiper-realistă consacrată de danez – „lumină iernatică, camera mișcată, montaj sacadat și culori șterse” (cum exact o descrie criticul Joachim Lepastier în cronica sa din revista „Cahiers du Cinéma”).

În prima parte, tonul este unul îngroșat, aproape caricatural – Jack oprește camioneta pe o șosea în pădure, pentru a ajuta o femeie (Uma Thurman) rămasă cu mașina în pană și cu cricul rupt. Insistența femeii (și a camerei de filmat) asupra cricului ca potențial instrument al crimei, dar și asupra posibilității ca Jack să fie într-adevăr un criminal în serie, transformă episodul într-o farsă, dar una sângeroasă.

În a doua întâmplare, Jack suferă de tulburare obsesiv-compulsivă, ceea ce îl face să intre iar și iar în casa femeii pe care tocmai a omorât-o în căutare de potențiale urme de sânge, asta în timp ce poliția este pe-aproape – rezultă un amestec savuros de umor și suspans.

În al treilea incident, Jack vânează, la propriu, o mamă și doi copii într-o poieniță, pentru ca al patrulea episod să ia forma unei pseudo-drame conjugale (între protagonist și o iubită a sa) care degenerează și care este domintă de o teroare în primul rând psihologică.

În a cincea parte, ambiția lui Jack este una grandioasă: o crimă rasistă, în viziunea sa „o capodoperă”, care implică uciderea mai multor persoane cu un singur glonț.

Sonor, episoadele nu sunt intercalate doar de confesiunea lui Jack către Verge, ci și de bucăți din melodia „Fame” a lui David Bowie.

Vizual, Lars Von Trier își ia o libertate formidabilă și introduce în montaj atât fragmente documentare folosite ironic (de pildă, cu Hitler sau despre zgomotul făcut de avioanele de luptă germane din Al Doilea Război Mondial), cât și flashback-uri din copilăria lui Jack sau din încercările ratate ale acestuia de a-și construi singur o casă.

Amintirea cea mai pregnantă din copilărie sunt sunetul și imaginea cu tatăl lui Jack și cu alți bărbați cosind iarba. Este imaginea folosită în final să reprezinte Câmpiile Elizee pe care i le-arată Verge lui Jack la o fereastră, dar la care protagonistul a pierdut definitiv accesul, find condamnat la suferința Infernului.

Însă Lars von Trier nu se oprește aici: folosește inclusiv flash-uri din filmele sale (sau imagini cu diverse alte opere de artă), iar această opțiune, dublată de paralelismul inevitabil între vizorul unei lunete de armă și vizorul aparatului de filmat, transmite ideea că danezul își interoghează propriul statut de creator puternic (demiurgic?), de autor al unor filme percepute întotdeauna ca fiind șocante.

Comicul și autoderiziunea, extraordinara libertate formală, inventivitatea și greutatea ideilor fac din „The House That Jack Built” un mare film. Probabil chiar cel mai ofertant și ambițios film din 2018.

Rating Ziarul Metropolis: ★★★★★

„The House That Jack Built” va intra în cinematografe la 18 ianuarie, fiind distribuit de Independența Film.

12
/08
/15

Există o problemă a romilor din România în Polonia, unde nu sunt bine primiţi, nici măcar de romii locali – recunoaşte regizoarea poloneză Agnieszka Zwiefka, autoarea unui documentar special despre Denisa, o fată care nu aude şi nu poate vorbi, dintr-o tabără de romi de la marginea oraşului Wroclaw.

12
/08
/15

Caravana NexT 2015 a ajuns deja în cel de-al doilea oraș din traseul său, după două seri de cinema in aer liber la Piatra Neamț. De la Iași, caravana pornește spre Târgu Neamț, urmând să parcurgă toate cele nouă orașe din program până pe 27 august.

12
/08
/15

Într-o zi de 12 august (1913) se năştea Clody Bertola, una dintre marile doamne ale teatrului românesc. Actriţă şi femeie, Clody Bertola şi-a construit o viaţă şi o carieră exemplară rămânând în memoria iubitorilor de teatru prin spectacolele: „Cea din urmă”, „Sfânta Ioana”, „Cum vă place”, „Elisabeta I”, „Opera de trei parale”, „Pescăruşul” sau „Un tramvai numit dorinţă”

12
/08
/15

Cel mai nou film semnat de Radu Muntean va fi proiectat în cinematografele din România începând cu 18 septembrie. Lăudat de presa internațională, „Un etaj mai jos” a avut premiera mondială în această primăvară, la Festivalul de la Cannes, în selecția oficială Un Certain Regard.

11
/08
/15

Luni, 10 august, publicul bucureştean a petrecut prima dintre cele "5 seri TVR 2 în lumina Taborului" - organizate săptămâna aceasta în Studioul "Horia Bernea" din cadrul Muzeului Naţional al Ţăranului Român.

11
/08
/15

Robert Downey Jr., protagonistul filmelor din seria "Iron Man", ocupă primul loc în topul celor mai bine plătiţi actori din lume, potrivit unui clasament publicat de revista Forbes. Pe poziţiile următoare se află Jackie Chan şi Vin Diesel.

11
/08
/15

„Indiferent ce îţi spun oamenii, cuvintele şi ideile pot schimba lumea.” - Robin Williams. Astăzi se împlineşte un an de la moartea unuia dintre cei mai populari şi apreciaţi actori de comedie din ultimele decenii. Robin Williams s-a sinucis pe 11 august 2014, în locuinţa sa din Tibourn, în apropiere de San Francisco, după o viaţă marcată de lupta cu depresia, dependenţa de droguri şi alcoolul.

10
/08
/15

''Doamna comediei românești'', una dintre reprezentantele Generației de Aur a teatrului românesc, împlineşte astăzi 86 de ani. Tamara Buciuceanu-Botez a debutat în 1952, pe scena Teatrului Giulești (actualul Odeon), cu rolul Marfa din ''Makkar Dubrava''.

08
/08
/15

Câştigătorul Premiului Oscar, actorul Ben Kingsley acceptă o nouă provocare şi face schimb de identitate cu Ryan Reynolds, odată cu premiera filmului Self/Less: Transfer de viaţă, care va putea fi urmărit în cinematografe din 7 august, fiind distribuit de Freeman Entertainment.

07
/08
/15

În data de 18 septembrie 2015, va avea loc în România premiera în cinematografe a filmului AMY, regizat de Asif Kapadia (premiat cu BAFTA pentru SENNA). Chiar dacă a declanșat controverse înainte să apară, filmul AMY promite să spună o poveste emoționantă despre cine a fost Amy Winehouse, dincolo de scenă.

07
/08
/15

Astăzi, 7 august, cu ocazia zilei ei de naștere, Charlize Theron îi invită pe toții fanii din România să petreacă o seară specială împreună, pe Canalul Paramount. Actriță, model și o persoană implicată în acțiuni caritabile, Charlize Theron a jucat într-o serie de filme produse la Hollywood care au reușit să obțină atât succesul de box-office, cât și aplauzele criticilor.

05
/08
/15

Cea de-a 4-a ediție Festivalului de Film Fantastic „Lună Plină” va avea loc în perioada 14-16 august la Biertan, în Transilvania. Vreme de un weekend, fanii cinema-ului de gen și nu numai vor avea parte de proiecții în aer liber, petreceri, cântări, plus o nouă ediție a deja consacratelor Jocuri ale groazei, toate acompania de de-acum tradiționalul târg cu produse specific locale.

04
/08
/15

"Aferim!", pelicula lui de Radu Jude, este propunerea României pentru o nominalizare la categoria "cel mai bun film într-o limbă străină alta decât engleza" a premiilor Oscar 2016. Printre cele 14 filme care s-au luptat să reprezinte România la premiile Academiei de film americane s-au aflat şi: "Cel ales", "Quod Erat demonstrandum", "De ce eu?", "Comoara", "Cuscrii" sau "Alt Love Building".