Descoperirea anului la TIFF: regizorul japonez Sion Sono
https://www.ziarulmetropolis.ro/descoperirea-anului-la-tiff-regizorul-japonez-sion-sono/

Festivalul Internaţional de Film Transilvania (27 mai – 5 iunie) îi dedică anul acesta o amplă retrospectivă regizorului cult Sion Sono, copilul teribil al cinema-ului independent japonez, prezentând 10 dintre cele mai provocatoare filme ale sale.

Un articol de Petre Ivan|7 aprilie 2016

Cu o carieră care se întinde pe parcursul a trei decenii și 46 de filme, Sion Sono este unul dintre cei mai prolifici regizori contemporani. Cineastul a fost prezent în secțiunea Fără Limită la TIFF 2012, cu filmul Himizu.

Sion Sono este eroul celei mai explozive retrospective din istoria TIFF-ului. Iconoclast, provocator și imposibil de inventiv, acest enfant terrible al filmului japonez contemporan trece cu o ușurință uluitoare de la un gen la altul și-ți trage covorul de sub picioare exact atunci când crezi că i-ai prins șpilul. Filmele lui nu seamănă unul cu altul, deși le face pe bandă rulantă, și respiră grație, groază, contradicție și exces prin toți porii. Puțini au vorbit însă despre dragoste așa cum a făcut-o el în capodopera Love Exposure. Spirit eminamente liber, Sion Sono este la TIFF 15 ca la el acasă – Mihai Chirilov, directorul artistic TIFF

Sion Sono (54 de ani) a debutat ca poet la 17 ani, iar ca cineast, în lungmetraj, la 28 de ani, cu Bicycle Sights (1990), un succes neașteptat în Japonia. Este recunoscut pentru faptul că preferă – cel mai adesea – să scrie, să regizeze, să producă și să creeze singur coloana sonoră pentru filmele sale.

Abordează cu lejeritate genuri foarte diferite, sabotând ingenios convențiile fiecăreia dintre ele, iar firul roșu al temelor sale este alienarea individului în societatea modernă. Creațiile sale au fost proiectate în sute de festivaluri și premiate la Berlin, Karlovy Vary sau Sundance.

Love Exposure

Love Exposure, cel mai premiat film al lui Sion Sono, recompensat printre altele cu Premiul FIPRESCI la Berlinale 2008, i-a conferit statutul de regizor cult. Călătoria epică de aproape patru ore este o satiră religioasă centrată în jurul fiului răzvrătit al unui preot fanatic, care hotărăște să comită cât mai multe păcate capitale. British Film Institute l-a plasat printre cele mai bune 10 filme din cinema-ul japonez.

Guilty of Romance

Guilty of Romance a avut premiera la Cannes în 2011 și este o altă capodoperă grotescă, un film noir care explorează relația dintre dorință și vinovăție: o tânără soție care nu găsește satisfacție în căsnicie se refugiază în fanteziile sale masochiste, lucrând ca prostituată.

Tag

Un titlu de referință pentru iubitorii genului grindhouse, Tag (2015) este o călătorie în cele mai adânci substraturi ale imaginației, un fantasy pentru

Guilty of Romance

Guilty of Romance

adulți în care eleve de liceu sunt urmărite și măcelărite de forțe supranaturale.

Suicide Club

Suicide Club (2001), filmul care a dovedit abilitatea lui Sono de a jongla cu genurile horror, polițist, thriller psihologic și comedie neagră, vorbește despre valul de sinucideri din Japonia și duce la extrem ideea societății moderne eșuate. Scena introductivă, în care 54 de fete se sinucid în masă producând o baie de sânge, a devenit celebră.

Noriko’s Dinner Table

Noriko’s Dinner Table (2005), un alt film reper al genului horror japonez, selectat în 12 festivaluri și premiat la Karlovy Vary, explorează probleme actuale ale Japoniei, cum ar fi conflictul dintre generații, alienarea socială, suicidul și volatilitatea identității în era internetului.

Shinjuku Swan

Shinjuku Swan (2015), filmul său cu cel mai mare succes de box office, inspirat de o serie manga, urmărește transformarea unui tânăr ajuns traficant de prostituate în cel mai mare district „roșu” din Tokyo.

The Virgin Psychics

The Virgin Psychics (2015), o adaptare după benzi desenate manga, este o comedie trăsnită care abundă în aluzii sexuale și în care adolescenții dețin puteri telepatice.

Love & Peace

Shinjuku Swan

Shinjuku Swan

O excepție în filmografia sa, Love & Peace (2015) este o înduioșătoare comedie muzicală suprarealistă care parodiază filmele clasice de familie, aducând un omagiu genului kaiju, cu monștri.

The Land of Hope

The Land of Hope (2012), inspirat de urmările exploziei de la Fukushima, este o dramă emoționantă despre două familii separate de un dezastru nuclear.

Be Sure to Share

Be Sure to Share (2009), o altă excepție de la genul J-horror (japanese horror), abordează tema relației fragile dintre un fiu și tatăl său, umbrită de descoperirea unei boli terminale.

Foto: TIFF, Sion Sono – www.tiff.ro

11
/03
/21

CRONICĂ DE FILM Difuzat la 4 martie de postul de televiziune Cinemaraton, dar programat în aceeaşi seară şi la Cinematograful Muzeului Ţăranului Român din Bucureşti, „Mai presus de orice” (1977) este o docudramă mai puţin ştiută, realizată de Dan Piţa şi Nicolae Mărgineanu, despre cutremurul din 1977.

07
/03
/21

Poți spune o poveste bună în mai puțin de 4 minute? Atunci e momentul să te înscrii în competiția românească a Festivalului internațional de foarte scurt metraj TRÈS COURT, coordonat de Institutul Francez din România!

05
/03
/21

Festivalul Internațional Film O'Clock, eveniment gândit ca o mișcare culturală și interculturală cinematografică, dar și de socializare internațională, prin care oameni iubitori de cinematografie din toate colțurile lumii să poată trăi și împărtăși experiențe comune interesante, și-a încheiat prima ediție pe 3 martie, cu decernarea premiilor pentru competiția de scurtmetraje.

04
/03
/21

Ziarul Metropolis vă recomandă: un film cu Catherine Deneuve și Juliette Binoche, două tablouri despre lumea de azi dintr-o galerie bucureșteană, un festival de muzică clasică la Iași, un roman plin de mister al unei tinere scriitoare britanice și cartea unui istoric optimist care-și propune să redea speranța.

02
/03
/21

CRONICĂ DE FILM După o serie de filme care investigau trecutul, Radu Jude revine cu „Babardeală cu bucluc sau porno balamuc” (2021), un lungmetraj polemic care atacă în primul rând ipocrizia societăţii româneşti prezente, mai ales în privinţa sexualităţii.

26
/02
/21

CRONICĂ DE FILM Problema dureroasă a tăierilor ilegale de păduri din România, pusă în legătură cu situaţii asemănătoare din alte ţări, devine în sfârşit subiectul unui documentar de cinema care îşi aşteaptă în acest an întâlnirea cu publicul larg, „Lemn” (2020), realizat de Monica Lăzurean-Gorgan împreună cu alte două cineaste, Ebba Sinzinger din Austria şi Michaela Kirst din Germania.

23
/02
/21

CRONICĂ DE FILM Cu noul său film, „Servants” („Servitorii”, 2020), distribuit şi la noi în câteva din cinematografele deschise, regizorul slovac Ivan Ostrochovský pare a spune că cinema-ul este în primul rând o chestiune de stil. Însă e suficient asta?

22
/02
/21

UNATC „I.L. Caragiale” București, alături de Ambasada SUA la București, Centrul pentru Politicile Egalității de Șanse, Professional Fellows și American Council for International Education din România vă invită miercuri, 24 februarie, în intervalul orar 13:00-15:00, la dezbaterea online „De Dragobete, despre Loverboy”.