Descoperirea anului la TIFF: regizorul japonez Sion Sono
https://www.ziarulmetropolis.ro/descoperirea-anului-la-tiff-regizorul-japonez-sion-sono/

Festivalul Internaţional de Film Transilvania (27 mai – 5 iunie) îi dedică anul acesta o amplă retrospectivă regizorului cult Sion Sono, copilul teribil al cinema-ului independent japonez, prezentând 10 dintre cele mai provocatoare filme ale sale.

Un articol de Petre Ivan|7 aprilie 2016

Cu o carieră care se întinde pe parcursul a trei decenii și 46 de filme, Sion Sono este unul dintre cei mai prolifici regizori contemporani. Cineastul a fost prezent în secțiunea Fără Limită la TIFF 2012, cu filmul Himizu.

Sion Sono este eroul celei mai explozive retrospective din istoria TIFF-ului. Iconoclast, provocator și imposibil de inventiv, acest enfant terrible al filmului japonez contemporan trece cu o ușurință uluitoare de la un gen la altul și-ți trage covorul de sub picioare exact atunci când crezi că i-ai prins șpilul. Filmele lui nu seamănă unul cu altul, deși le face pe bandă rulantă, și respiră grație, groază, contradicție și exces prin toți porii. Puțini au vorbit însă despre dragoste așa cum a făcut-o el în capodopera Love Exposure. Spirit eminamente liber, Sion Sono este la TIFF 15 ca la el acasă – Mihai Chirilov, directorul artistic TIFF

Sion Sono (54 de ani) a debutat ca poet la 17 ani, iar ca cineast, în lungmetraj, la 28 de ani, cu Bicycle Sights (1990), un succes neașteptat în Japonia. Este recunoscut pentru faptul că preferă – cel mai adesea – să scrie, să regizeze, să producă și să creeze singur coloana sonoră pentru filmele sale.

Abordează cu lejeritate genuri foarte diferite, sabotând ingenios convențiile fiecăreia dintre ele, iar firul roșu al temelor sale este alienarea individului în societatea modernă. Creațiile sale au fost proiectate în sute de festivaluri și premiate la Berlin, Karlovy Vary sau Sundance.

Love Exposure

Love Exposure, cel mai premiat film al lui Sion Sono, recompensat printre altele cu Premiul FIPRESCI la Berlinale 2008, i-a conferit statutul de regizor cult. Călătoria epică de aproape patru ore este o satiră religioasă centrată în jurul fiului răzvrătit al unui preot fanatic, care hotărăște să comită cât mai multe păcate capitale. British Film Institute l-a plasat printre cele mai bune 10 filme din cinema-ul japonez.

Guilty of Romance

Guilty of Romance a avut premiera la Cannes în 2011 și este o altă capodoperă grotescă, un film noir care explorează relația dintre dorință și vinovăție: o tânără soție care nu găsește satisfacție în căsnicie se refugiază în fanteziile sale masochiste, lucrând ca prostituată.

Tag

Un titlu de referință pentru iubitorii genului grindhouse, Tag (2015) este o călătorie în cele mai adânci substraturi ale imaginației, un fantasy pentru

Guilty of Romance

Guilty of Romance

adulți în care eleve de liceu sunt urmărite și măcelărite de forțe supranaturale.

Suicide Club

Suicide Club (2001), filmul care a dovedit abilitatea lui Sono de a jongla cu genurile horror, polițist, thriller psihologic și comedie neagră, vorbește despre valul de sinucideri din Japonia și duce la extrem ideea societății moderne eșuate. Scena introductivă, în care 54 de fete se sinucid în masă producând o baie de sânge, a devenit celebră.

Noriko’s Dinner Table

Noriko’s Dinner Table (2005), un alt film reper al genului horror japonez, selectat în 12 festivaluri și premiat la Karlovy Vary, explorează probleme actuale ale Japoniei, cum ar fi conflictul dintre generații, alienarea socială, suicidul și volatilitatea identității în era internetului.

Shinjuku Swan

Shinjuku Swan (2015), filmul său cu cel mai mare succes de box office, inspirat de o serie manga, urmărește transformarea unui tânăr ajuns traficant de prostituate în cel mai mare district „roșu” din Tokyo.

The Virgin Psychics

The Virgin Psychics (2015), o adaptare după benzi desenate manga, este o comedie trăsnită care abundă în aluzii sexuale și în care adolescenții dețin puteri telepatice.

Love & Peace

Shinjuku Swan

Shinjuku Swan

O excepție în filmografia sa, Love & Peace (2015) este o înduioșătoare comedie muzicală suprarealistă care parodiază filmele clasice de familie, aducând un omagiu genului kaiju, cu monștri.

The Land of Hope

The Land of Hope (2012), inspirat de urmările exploziei de la Fukushima, este o dramă emoționantă despre două familii separate de un dezastru nuclear.

Be Sure to Share

Be Sure to Share (2009), o altă excepție de la genul J-horror (japanese horror), abordează tema relației fragile dintre un fiu și tatăl său, umbrită de descoperirea unei boli terminale.

Foto: TIFF, Sion Sono – www.tiff.ro

29
/06
/14

CRONICĂ DE FILM Realizat de Guillaume Canet, actor francez tentat ocazional de regie, „Blood Ties” („Legături de sânge”) se înscrie în categoria unei posibile nișe de retro-cinema, tot mai frecventată în ultimii ani. Nu este o plecăciune în fața unui anumit regizor, cât a unui gen și stil clar asumate, la modă odată.

27
/06
/14

Lungmetrajul "Quod Erat Demonstrandum", de Andrei Gruzsniczki, a fost selectat în secţiunea Variety Critics' Choice: Europe Now! a celei de-a 49-a ediţii a Festivalului Internaţional de Film de la Karlovy Vary, din Cehia, informează site-ul oficial al evenimentului.

27
/06
/14

Sibiul, cea mai aclamată destinație turistică românească în presa internațională din ultimii ani, menționat în prestigioasa publicație Huffington Post, este subiectul celui mai nou film și al unei inedite colecții de fotografii realizate de Dumitru Budrala, unul dintre antropologii de marcă din România și din Europa.

25
/06
/14

Proiectul Cinema-Edu aduce limbajul artistic al cinematografiei în vocabularul fiecărui licean. Pe parcursul a șase luni de proiecții, elevii învață să aprecieze filmele de artă și, mai ales, să înțeleagă formele sale de vizionare.

25
/06
/14

Lungmetrajul "Kira Kiralina", regizat de Dan Piţa, o adaptare după romanul omonim scris de Panait Istrati, va intra în cinematografele din România pe 5 septembrie. Pelicula îi are în distribuţie pe Iulia Dumitru, Iulia Cîrstea, Corneliu Ulici, Ștefan Iancu, Mircea Rusu, Florin Zamfirescu, Andrei Runcanu şi Ovidiu Niculescu.

24
/06
/14

Sâmbătă aceasta, pe 28 iunie, Grădina Botanică din Bucureşti se transformă în cinema outdoor şi se pregăteşte pentru cel mai mare picnic nocturn din capitală. Nu orice fel de picnic, ci unul cu scurtmetraje premiate la marile festivaluri ale lumii, poveşti cinematografice care vor pune la încercare imaginaţia cinefililor bucureșteni între 21:00 și 5 dimineaţa.

22
/06
/14

MARI FILME ROMÂNEȘTI UITATE. Debut în regie al directorului de imagine Nicolae Mărgineanu, „Un om în loden” (1979) este un mai mult decât onorabil film polițist, vizionabil și astăzi, în pofida a două mari ghiulele propagandistice care îl trag în jos.

21
/06
/14

Cea de-a XI–a ediţie a Festivalului Internaţional de Film Independent ANONIMUL se desfăşoară în acest an, în mod excepţional, în Bucureşti, în perioada 12-17 august, păstrând atmosfera din Deltă şi ideea de a te îndepărta de “betoanele urbane” ca să vezi filme bune într-o atmosferă specială.

20
/06
/14

CRONICĂ DE FILM. Cel mai recent lungmetraj de ficțiune al surprinzător de prolificului regizor Radu Gabrea, „O poveste de dragoste, Lindenfeld”, este ca o creatură împăiată: de la distanță pare un film promițător, dar, privit de aproape, lipsa naturaleții și a ritmului lasă o impresie pregnantă de dezamăgire.