Descoperirea anului la TIFF: regizorul japonez Sion Sono
https://www.ziarulmetropolis.ro/descoperirea-anului-la-tiff-regizorul-japonez-sion-sono/

Festivalul Internaţional de Film Transilvania (27 mai – 5 iunie) îi dedică anul acesta o amplă retrospectivă regizorului cult Sion Sono, copilul teribil al cinema-ului independent japonez, prezentând 10 dintre cele mai provocatoare filme ale sale.

Un articol de Petre Ivan|7 aprilie 2016

Cu o carieră care se întinde pe parcursul a trei decenii și 46 de filme, Sion Sono este unul dintre cei mai prolifici regizori contemporani. Cineastul a fost prezent în secțiunea Fără Limită la TIFF 2012, cu filmul Himizu.

Sion Sono este eroul celei mai explozive retrospective din istoria TIFF-ului. Iconoclast, provocator și imposibil de inventiv, acest enfant terrible al filmului japonez contemporan trece cu o ușurință uluitoare de la un gen la altul și-ți trage covorul de sub picioare exact atunci când crezi că i-ai prins șpilul. Filmele lui nu seamănă unul cu altul, deși le face pe bandă rulantă, și respiră grație, groază, contradicție și exces prin toți porii. Puțini au vorbit însă despre dragoste așa cum a făcut-o el în capodopera Love Exposure. Spirit eminamente liber, Sion Sono este la TIFF 15 ca la el acasă – Mihai Chirilov, directorul artistic TIFF

Sion Sono (54 de ani) a debutat ca poet la 17 ani, iar ca cineast, în lungmetraj, la 28 de ani, cu Bicycle Sights (1990), un succes neașteptat în Japonia. Este recunoscut pentru faptul că preferă – cel mai adesea – să scrie, să regizeze, să producă și să creeze singur coloana sonoră pentru filmele sale.

Abordează cu lejeritate genuri foarte diferite, sabotând ingenios convențiile fiecăreia dintre ele, iar firul roșu al temelor sale este alienarea individului în societatea modernă. Creațiile sale au fost proiectate în sute de festivaluri și premiate la Berlin, Karlovy Vary sau Sundance.

Love Exposure

Love Exposure, cel mai premiat film al lui Sion Sono, recompensat printre altele cu Premiul FIPRESCI la Berlinale 2008, i-a conferit statutul de regizor cult. Călătoria epică de aproape patru ore este o satiră religioasă centrată în jurul fiului răzvrătit al unui preot fanatic, care hotărăște să comită cât mai multe păcate capitale. British Film Institute l-a plasat printre cele mai bune 10 filme din cinema-ul japonez.

Guilty of Romance

Guilty of Romance a avut premiera la Cannes în 2011 și este o altă capodoperă grotescă, un film noir care explorează relația dintre dorință și vinovăție: o tânără soție care nu găsește satisfacție în căsnicie se refugiază în fanteziile sale masochiste, lucrând ca prostituată.

Tag

Un titlu de referință pentru iubitorii genului grindhouse, Tag (2015) este o călătorie în cele mai adânci substraturi ale imaginației, un fantasy pentru

Guilty of Romance

Guilty of Romance

adulți în care eleve de liceu sunt urmărite și măcelărite de forțe supranaturale.

Suicide Club

Suicide Club (2001), filmul care a dovedit abilitatea lui Sono de a jongla cu genurile horror, polițist, thriller psihologic și comedie neagră, vorbește despre valul de sinucideri din Japonia și duce la extrem ideea societății moderne eșuate. Scena introductivă, în care 54 de fete se sinucid în masă producând o baie de sânge, a devenit celebră.

Noriko’s Dinner Table

Noriko’s Dinner Table (2005), un alt film reper al genului horror japonez, selectat în 12 festivaluri și premiat la Karlovy Vary, explorează probleme actuale ale Japoniei, cum ar fi conflictul dintre generații, alienarea socială, suicidul și volatilitatea identității în era internetului.

Shinjuku Swan

Shinjuku Swan (2015), filmul său cu cel mai mare succes de box office, inspirat de o serie manga, urmărește transformarea unui tânăr ajuns traficant de prostituate în cel mai mare district „roșu” din Tokyo.

The Virgin Psychics

The Virgin Psychics (2015), o adaptare după benzi desenate manga, este o comedie trăsnită care abundă în aluzii sexuale și în care adolescenții dețin puteri telepatice.

Love & Peace

Shinjuku Swan

Shinjuku Swan

O excepție în filmografia sa, Love & Peace (2015) este o înduioșătoare comedie muzicală suprarealistă care parodiază filmele clasice de familie, aducând un omagiu genului kaiju, cu monștri.

The Land of Hope

The Land of Hope (2012), inspirat de urmările exploziei de la Fukushima, este o dramă emoționantă despre două familii separate de un dezastru nuclear.

Be Sure to Share

Be Sure to Share (2009), o altă excepție de la genul J-horror (japanese horror), abordează tema relației fragile dintre un fiu și tatăl său, umbrită de descoperirea unei boli terminale.

Foto: TIFF, Sion Sono – www.tiff.ro

25
/06
/20

”Grilele, genurile, toate categoriile fixate sunt inamicii criticului” şi ”Libertatea criticului este de a nu se supune ierarhiilor gata făcute”. Sunt doar două dintre numeroasele idei stimulante despre critica de film dintr-un dosar din revista franceză „Cahiers du cinéma” pe aprilie, în ultimul număr înainte de schimbarea echipei editoriale.

21
/06
/20

CRONICĂ DE FILM Realizat în Franţa şi cu o distribuţie formată din Catherine Deneuve, Juliete Binoche şi Ethan Hawke, „La vérité”/”The Truth” (2019) nu este printre cele mai reuşite titluri ale regizorului japonez Hirokazu Koreeda. Un film lejer, dar tonic.

19
/06
/20

Până pe 21 iunie, inclusiv, pot fi văzute gratuit scurtmetraje realizate de regizori români în timpul autoizolării impuse de pandemie, alături de o selecție de filme scurte din 21 de țăre europene, curatoriată de Andrei Tănăsescu, directorul artistic al acestei ediţii.

17
/06
/20

Fascinanta Italie, aflată în vizorul lumii, într-un an cu totul neobișnuit, este în centrul atenției și la Festivalul Internațional de Film Transilvania, de data aceasta, pentru cinema-ul ei seducător.

16
/06
/20

CRONICĂ DE CARTE Nu știu să existe vreo carte în limba română despre Alain Delon, nici măcar în traducere. Dar pentru că accesul la volume în limbi străine e mai ușor decât oricând, recomand două splendide albume în franceză – „L'encyclopédie Alain Delon” (2016) și „Alain Delon. Film par film” (2019).

12
/06
/20

CRONICĂ DE CARTE Cea mai nou apariţie în colecţia de cărţi de film a Editurii Noi Media Print, volumul „Noul cinema, două decenii şi ceva”, de Marian Sorin Rădulescu, adună o serie de texte ale criticului timişorean – de la eseuri mai elaborate, la simple note – despre câteva din filmele regizorilor reprezentativi ai cinematografiei române post-2000.

11
/06
/20

Cele mai bune documentare de mediu din ultimul an, alături de producții recente care s-au remarcat prin povești nebănuite, vor putea fi vizionate online, gratuit, în cadrul celei de-a 9-a ediții Pelicam - Festivalul Internațional de Film despre Mediu și Oameni, între 10-19 iulie.

10
/06
/20

Gala Premiilor Gopo, evenimentul care celebrează și recompensează anual cele mai importante realizări cinematografice din România, va avea loc pe 29 iunie, într-o nouă formulă, adaptată condițiilor actuale, la Verde Stop Arena.

09
/06
/20

OPINIE Radu Jude şi Cristi Puiu sunt cei mai incomozi regizori din cinematografia română. Fiecare film şi fiecare interviu stârnesc un val de reacţii. E drept, taberele lor de admiratori şi de detractori sunt diferite, de multe ori chiar inversate. Nu e o întâmplare însă că tot ei sunt şi autorii unor forme radicale şi îndrăzneţe de cinema.

08
/06
/20

Cea de-a 24-a ediție a FFE se mută din sălile de cinema în spațiul online și oferă acces gratuit de pe 8 până pe 21 iunie pe două platforme: în perioada 8-16 iunie pe platforma FFE.ro, iar între 17-21 iunie pe platforma TIFF Unlimited.