Despre Artă
https://www.ziarulmetropolis.ro/despre-arta/

Teatrul „Mihai Eminescu” din Botoşani tocmai a prezentat la Improteca (un spaţiu teatral nou în capitală, amplasat pe strada Comăniţa, la numărul 9), spectacolul „Artă”, o piesă de Yasmina Reza, regizată de Teodora Câmpineanu. 

Un articol de Andrei Crăciun|17 aprilie 2019

Un spectacol în care joacă actorii Răzvan Ilie, Alexandru Dobynciuc și Ionuț Iftimiciuc (scenografia: Gelu Rîșca). În București, „Artă” poate fi văzut din nou pe 10 mai, tot la Improteca.

Arta se ascunde de cele mai multe ori în aceste spații mici, care n-au apucat încă să cunoască succesul și să fie ruinate de glorie, în aceste locuri de la margine unde sufletul încă există.

Improteca este un asemenea loc. Și nu e deloc o întâmplare că aici am văzut Artă.

Spectacolul regizat de Teodora Câmpineanu e, în definitiv, o formă de magie foarte omenească. Textul scris de Reza este excepțional (cine nu știe cum scrie Reza?), actorii sunt încă foarte tineri și au acea poftă de a spune o poveste care contează – e o poftă care de mult a dispărut din inimile atâtor și atâtor consacrați.

Ei sunt încă la poalele Everestului și totul este posibil și ei pun totul în jocul lor. E o bucurie să mai vezi asemenea spectacole, care se ridică, și încă mult, peste media spectacolelor din oraș.

Povestea. Yasmina Reza reușește o splendidă satiră la adresa căderii artei în ridicolul timpului prezent. E o poveste despre problemele societăților cu nazuri, așadar nimic despre marginali aici. La un moment dat se spune chiar și numele lui Seneca – dați-vă seama până unde se ajunge.

Povestea. Un cetățean cumpără un tablou alb, cu mici dungi albe (poate gri?), care se pot sau nu se pot distinge când mijești ochii. A dat pe acest tablou sute de mii de euro, ceea ce îl scoate din minți pe cel mai bun prieten al cetățeanului, care bineînțeles că îl acuză de snobism, dacă nu de prostie.

Și apoi totul se deșiră: prietenia, adevărurile tăcute, vanitatea oamenilor, morala și ficățeii lionezi din restaurantele fandosite unde nici măcar nu se mai ajunge.

Personajul meu preferat este Yvan. Yvan urmează să se căsătorească, dar nu din dragoste, lucrează la o papetărie, le dă dreptate tuturor, merge la psihanalist și are vocea aceea blazată a conștiinței în secolul XXI. Yvan încasează, el este sacul de box fără de care ce prietenie ar mai putea rezista?

Yvan este cel mai uman și, paradoxal, cel mai puternic dintre personajele create de Reza – nu era vorba (încă de la domnul nostru Cehov) că importantă e puterea noastră de a îndura? Cât mai putem să îndurăm acum, în mileniul al III-lea?

În felul său, purtând oglinda în fața noilor moftangii ai timpului prezent, spectacolul Artă dă un răspuns care durează.

Cât mai putem îndura?

Și mai este și acea incredibilă poezie de la sfârșit, când în sfârșit în tabloul alb se întâmplă ceva, ceva pentru totdeauna.

Și bineînțeles că nu o să vă spun acum ce anume.

Și apoi totul se deșiră: prietenia, adevărurile tăcute, vanitatea oamenilor, morala și ficățeii lionezi din restaurantele fandosite unde nici măcar nu se mai ajunge.

26
/01
/24

Survolând șansa și neșansa unei relații nemenite, de la aceeași distanță calculată care marchează și ruptura finală dintre cei doi protagoniști, debutul în lungmetraj a lui Celine Song, „Past Lives” dezbate în compoziții corecte, dar niciodată riscante, un „ce-ar fi fost dacă?” venit la 24 de ani de la ultima întâlnire.

26
/01
/24

UNATC „I.L. Caragiale” din București prezintă, în cadrul proiectului ARHIVA ACTIVĂ derulat de Centrul de Pedagogie și Studiul Imaginii „Sorin Botoșeneanu”, o retrospectivă cuprinzând toate cele șapte filme de lungmetraj ale cineastului Nae Caranfil.

25
/01
/24

Sfârșitul sec.XIX, un sat dezbinat de bârfe, certuri și lupta pentru pământ. Frumoasa Jagna, o tânără de 19 ani, un spirit liber ce iese din tiparele comunității, devine centrul atenției în momentul în care familia o obligă să se căsătorească cu Boryna, un moșier văduv, influent și bogat.

25
/01
/24

Teatrul Mic anunță premiera oficială a spectacolului „Eu sunt propria mea soție” de Doug Wright, traducerea și regia Teodora Petre, scenografia Ioana Pashca, mișcare scenică Alina Petrică, muzică Cezar Antal. Evenimentul va avea loc pe 30 ianuarie 2024, ora 19:00, la Sala Studio – Str. Gabroveni nr. 57.

25
/01
/24

La iniţiativa revistei Teatrul azi, în parteneriat cu Teatrul Masca din Bucureşti şi cu susţinerea UNITER, apare în peisajul cultural românesc un nou proiect dedicat profesioniştilor din domeniul artelor spectacolului.

25
/01
/24

Marți, 30 ianuarie, începând cu ora 11:00, la Sala „Ileana Berlogea”, Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale va sărbători Ziua Universității și a patronului său spiritual, Ion Luca Caragiale.

25
/01
/24

Duminică, 28 ianuarie (de la 17.00), primul concert al anului 2024 din stagiunea Orchestrei de Muzică Populară Radio îi este dedicat memoriei actriței NATAȘA RAAB, prezentatoare a nenumeroase concerte pe scena Sălii Radio.

25
/01
/24

Muzica și poveștile se întâlnesc la Teatrelli într-un nou concept de spectacol sonor, creat de Mădălina Pavăl și Alexei Țurcan, împreună cu alți 10 muzicieni talentați. GAZDA redefinește sonoritățile românești și propune spectatorilor un alt mod de a se bucura de muzică – umăr lângă umăr cu artiștii răspândiți prin sala transformată într-o sufragerie, pregătiți să dăruiască povești din culisele creației.

25
/01
/24

Festivalul DIPLOMA Show, un proiect The Institute, lansează seria de podcasturi Friends of the Arts, produsă de Black Rhino Radio și moderată de Artemisa Pascu. Friends of the Arts - A DIPLOMA Show Podcast continuă misiunea proiectului de a promova și susține tinerii artiști, designeri și arhitecți.

25
/01
/24

Gaep anunță reprezentarea lui Théo Massoulier. Artistul stabilit la Lyon este cunoscut pentru asamblaje în care coexistă elemente minerale, plante și artefacte și care fac trimitere la culturile biologice din laborator sau la mici matrice prebiotice. Recent, el a început să dezvolte o serie de picturi cu basoreliefuri inedite, acționate magnetic. Prima lui expoziție personală la Gaep – și prima din București – se va deschide la finalul lunii februarie.

24
/01
/24

Despre “Klaus & Barroso” – ce a fost asta, frate Bogdan Theodor Olteanu? Acum, pe bune? Ce a fost asta? M-ai pus într-o situație tare complicată. Dar, vorba cântecului: “Frate, frate, la bine și la greu”, scrie Vasile Ernu, despre cel mai discutat film românesc din această lună.