Despre Artă
https://www.ziarulmetropolis.ro/despre-arta/

Teatrul „Mihai Eminescu” din Botoşani tocmai a prezentat la Improteca (un spaţiu teatral nou în capitală, amplasat pe strada Comăniţa, la numărul 9), spectacolul „Artă”, o piesă de Yasmina Reza, regizată de Teodora Câmpineanu. 

Un articol de Andrei Crăciun|17 aprilie 2019

Un spectacol în care joacă actorii Răzvan Ilie, Alexandru Dobynciuc și Ionuț Iftimiciuc (scenografia: Gelu Rîșca). În București, „Artă” poate fi văzut din nou pe 10 mai, tot la Improteca.

Arta se ascunde de cele mai multe ori în aceste spații mici, care n-au apucat încă să cunoască succesul și să fie ruinate de glorie, în aceste locuri de la margine unde sufletul încă există.

Improteca este un asemenea loc. Și nu e deloc o întâmplare că aici am văzut Artă.

Spectacolul regizat de Teodora Câmpineanu e, în definitiv, o formă de magie foarte omenească. Textul scris de Reza este excepțional (cine nu știe cum scrie Reza?), actorii sunt încă foarte tineri și au acea poftă de a spune o poveste care contează – e o poftă care de mult a dispărut din inimile atâtor și atâtor consacrați.

Ei sunt încă la poalele Everestului și totul este posibil și ei pun totul în jocul lor. E o bucurie să mai vezi asemenea spectacole, care se ridică, și încă mult, peste media spectacolelor din oraș.

Povestea. Yasmina Reza reușește o splendidă satiră la adresa căderii artei în ridicolul timpului prezent. E o poveste despre problemele societăților cu nazuri, așadar nimic despre marginali aici. La un moment dat se spune chiar și numele lui Seneca – dați-vă seama până unde se ajunge.

Povestea. Un cetățean cumpără un tablou alb, cu mici dungi albe (poate gri?), care se pot sau nu se pot distinge când mijești ochii. A dat pe acest tablou sute de mii de euro, ceea ce îl scoate din minți pe cel mai bun prieten al cetățeanului, care bineînțeles că îl acuză de snobism, dacă nu de prostie.

Și apoi totul se deșiră: prietenia, adevărurile tăcute, vanitatea oamenilor, morala și ficățeii lionezi din restaurantele fandosite unde nici măcar nu se mai ajunge.

Personajul meu preferat este Yvan. Yvan urmează să se căsătorească, dar nu din dragoste, lucrează la o papetărie, le dă dreptate tuturor, merge la psihanalist și are vocea aceea blazată a conștiinței în secolul XXI. Yvan încasează, el este sacul de box fără de care ce prietenie ar mai putea rezista?

Yvan este cel mai uman și, paradoxal, cel mai puternic dintre personajele create de Reza – nu era vorba (încă de la domnul nostru Cehov) că importantă e puterea noastră de a îndura? Cât mai putem să îndurăm acum, în mileniul al III-lea?

În felul său, purtând oglinda în fața noilor moftangii ai timpului prezent, spectacolul Artă dă un răspuns care durează.

Cât mai putem îndura?

Și mai este și acea incredibilă poezie de la sfârșit, când în sfârșit în tabloul alb se întâmplă ceva, ceva pentru totdeauna.

Și bineînțeles că nu o să vă spun acum ce anume.

Și apoi totul se deșiră: prietenia, adevărurile tăcute, vanitatea oamenilor, morala și ficățeii lionezi din restaurantele fandosite unde nici măcar nu se mai ajunge.

10
/08
/22

INTERVIU De la Slătioara Olteniei de sub munte, unde locuiește de câțiva ani și unde organizează vară de vară tabere de creație literară, scriitorul și editorul Marius Chivu a răspuns întrebărilor noastre despre proză scurtă, poezie și jurnale de călătorie. Punctul de pornire îl reprezintă antologia „KIWI, 2022. Granițe”, apărută la Editura Polirom.

09
/08
/22

Vertigo Dance Company. Anul acesta, compania israeliană de dans Vertigo Dance Company aniversează 30 de ani. Trei decenii de când coregrafii Noa Wertheim și Adi Sha’al au dansat primul lor duet, care se numea "Vertigo" numele viitoarei companii înființate la Ierusalim.

09
/08
/22

Documentarul „Mariupolis 2”, realizat de Mantas Kvedaravičius, a fost proiectat luni seară, în premieră în România, în deschiderea celei de-a 19-a ediții a Festivalului Internațional de Film Independent ANONIMUL, în prezența a mai mult de 3 000 de spectatori.

09
/08
/22

La împlinirea a 150 de ani de la nașterea primului academician provenit din rândul artiștilor plastici, Muzeul de Istorie „Teodor Cincu” din Tecuci și Asociatia Pro Valores, organizează prima ediție a Concursului Internațional de arte plastice „Gheorghe Petrașcu”.

08
/08
/22

Prezentat la Cannes în secțiunea „Cinema for the Climate”, „Cruciada copiilor / La Croisade”, noul film al lui Louis Garrel, distribuit de Independența Film în cinematografe din 12 august, vorbește cu umor despre una dintre cele mai importante probleme cu care ne confruntăm: schimbările climatice și lumea pe care o lăsăm generațiilor următoare.

08
/08
/22

„Prin pădure cu Maia” este un spectacol performativ cu Maia Morgenstern, parte din proiectul Lost Interferences ce poate fi văzut la unteatru open-air, în Grădina Casei Universitarilor, pe 16, 17 și 18 august, începând cu ora 20:00.

07
/08
/22

Fix acum 100 de ani, pe 5 august 1922, se năştea Marin Preda. Pentru a marca acest centenar, vă propunem un text despre cele două filme "Moromeţii", realizate de Stere Gulea la o distanţă de peste 30 de ani.

05
/08
/22

Asistența umanitară are și ea nevoie de suport. De mai bine de 5 luni de la cea mai mare mobilizare a societății civile din România postdecembristă, 29 de organizații non guvernamentale formează nucleul unei intervenții colective ce acordă sprijin integrat celor care fug din calea războiului, majoritatea femei și copii.