Despre Artă
https://www.ziarulmetropolis.ro/despre-arta/

Teatrul „Mihai Eminescu” din Botoşani tocmai a prezentat la Improteca (un spaţiu teatral nou în capitală, amplasat pe strada Comăniţa, la numărul 9), spectacolul „Artă”, o piesă de Yasmina Reza, regizată de Teodora Câmpineanu. 

Un articol de Andrei Crăciun|17 aprilie 2019

Un spectacol în care joacă actorii Răzvan Ilie, Alexandru Dobynciuc și Ionuț Iftimiciuc (scenografia: Gelu Rîșca). În București, „Artă” poate fi văzut din nou pe 10 mai, tot la Improteca.

Arta se ascunde de cele mai multe ori în aceste spații mici, care n-au apucat încă să cunoască succesul și să fie ruinate de glorie, în aceste locuri de la margine unde sufletul încă există.

Improteca este un asemenea loc. Și nu e deloc o întâmplare că aici am văzut Artă.

Spectacolul regizat de Teodora Câmpineanu e, în definitiv, o formă de magie foarte omenească. Textul scris de Reza este excepțional (cine nu știe cum scrie Reza?), actorii sunt încă foarte tineri și au acea poftă de a spune o poveste care contează – e o poftă care de mult a dispărut din inimile atâtor și atâtor consacrați.

Ei sunt încă la poalele Everestului și totul este posibil și ei pun totul în jocul lor. E o bucurie să mai vezi asemenea spectacole, care se ridică, și încă mult, peste media spectacolelor din oraș.

Povestea. Yasmina Reza reușește o splendidă satiră la adresa căderii artei în ridicolul timpului prezent. E o poveste despre problemele societăților cu nazuri, așadar nimic despre marginali aici. La un moment dat se spune chiar și numele lui Seneca – dați-vă seama până unde se ajunge.

Povestea. Un cetățean cumpără un tablou alb, cu mici dungi albe (poate gri?), care se pot sau nu se pot distinge când mijești ochii. A dat pe acest tablou sute de mii de euro, ceea ce îl scoate din minți pe cel mai bun prieten al cetățeanului, care bineînțeles că îl acuză de snobism, dacă nu de prostie.

Și apoi totul se deșiră: prietenia, adevărurile tăcute, vanitatea oamenilor, morala și ficățeii lionezi din restaurantele fandosite unde nici măcar nu se mai ajunge.

Personajul meu preferat este Yvan. Yvan urmează să se căsătorească, dar nu din dragoste, lucrează la o papetărie, le dă dreptate tuturor, merge la psihanalist și are vocea aceea blazată a conștiinței în secolul XXI. Yvan încasează, el este sacul de box fără de care ce prietenie ar mai putea rezista?

Yvan este cel mai uman și, paradoxal, cel mai puternic dintre personajele create de Reza – nu era vorba (încă de la domnul nostru Cehov) că importantă e puterea noastră de a îndura? Cât mai putem să îndurăm acum, în mileniul al III-lea?

În felul său, purtând oglinda în fața noilor moftangii ai timpului prezent, spectacolul Artă dă un răspuns care durează.

Cât mai putem îndura?

Și mai este și acea incredibilă poezie de la sfârșit, când în sfârșit în tabloul alb se întâmplă ceva, ceva pentru totdeauna.

Și bineînțeles că nu o să vă spun acum ce anume.

Și apoi totul se deșiră: prietenia, adevărurile tăcute, vanitatea oamenilor, morala și ficățeii lionezi din restaurantele fandosite unde nici măcar nu se mai ajunge.

20
/07
/22

În perioada 20-22 iulie, se va desfășura pe coasta dalmată un festival original organizat și girat artistic de celebrul tenor, dirijor și compozitor de origine argentiniană José Cura, cu aportul a numeroși muzicieni români, mai precis Orchestra Metropolitană București și Corul artiștilor Operei Naționale București.

19
/07
/22

Institutul Cultural Român, rețeaua de reprezentanțe și Muzeul Național al Literaturii Române (MNLR), îl aniversează, printr-un proiect online difuzat global, pe celebrul scriitor român Norman Manea, supraviețuitor al Holocaustului, una dintre marile conștiințe ale lumii contemporane, care împlinește venerabila vârstă de 86 de ani.

19
/07
/22

Zilele acestea a plecat spre librăriile din întreaga țară ediția în limba română a romanului Sărutul femeii-păianjen, cea mai cunoscută carte a scriitorului argentinian Manuel Puig, publicată în traducere de Editura Pandora M în cadrul îndrăgitei colecții Anansi. World Fiction (traducere de Ilinca Ilian). Romanul a fost ecranizat cu succes în 1985, în regia lui Héctor Babenco, filmul aducându-i un Oscar actorului William Hurt, iar peliculei mai multe nominalizări, inclusiv pentru regie. În 1992, musicalul cu același nume a fost montat pe Broadway, piesa fiind recompensată cu Premiul Tony.

19
/07
/22

Prin anii nouăzeci, a existat o campanie publicitară care se intitula simplu si atrăgător: „Cu balonul în Arizona”. Pentru un copil de clasa a treia dintr-o Românie abia ieșită din comunism, perspectiva unei călători în America, și nu oricum, ci cu balonul, era irezistibilă.

18
/07
/22

Ziarul Metropolis vă oferă o selecție de 22 de imagini de la Art Safari 2022, eveniment care aduce la București expozițiile străine „Picasso, Dalí & Falla. Le tricorne” și „Barbara Klemm. Light and Dark. Photographs from Germany” și ne invită în universul unor artiști români precum Marcel Iancu, Theodor Aman și Irina Dragomir. Până pe 7 august, la Palatul Dacia-România din Strada Lipscani nr. 18-20!

18
/07
/22

Poezia înseamnă viață trăită și mult mai mult decât atât. Dincolo de o armonie și de o știință a cuvintelor, poezia se leagă de orice simțământ omenesc, de orice nuanță a firii noastre. Poetul Teodor Burnar ne invită într-o astfel de lume, unde viața trăită estre portretizată cu realism și unde cuvintele devin purtătoare de emoție într-un labirint lăuntric.

18
/07
/22

Ediția a XIV-a a Festivalului de Film și Istorii Râșnov aduce în fața publicului din România 12 documentare internaționale și două proiecții speciale din 11 țări. Reamintim că tema festivalului se concentrează anul acesta în jurul ideii de granițe - borders, un concept care își propune să aducă răspunsuri la întrebări și provocări multiple ce țin de libertățile individuale și creative cu care societatea actuală se confruntă.