Despre istoria lui Mayta
https://www.ziarulmetropolis.ro/despre-istoria-lui-mayta/

Cartea „Istoria lui Mayta”, de Mario Vargas Llosa, traducere din limba spaniolă de Mihai Cantuniari, a fost publicată la Editura Humanitas Fiction în 2019.

Un articol de Andrei Crăciun|8 Aprilie 2019

Mario Vargas Llosa nu a fost blând cu Istoria lui Mayta. Îl consideră unul dintre romanele mai puțin reușite din fabuloasa sa carieră literară.

E adevărat, Istoria lui Mayta nu este cât Orașul și câinii sau Mătușa Julia și condeierul. Pe de altă parte, acestea sunt cărți pe care nu puteau să le dea zece scriitori din tot secolul XX. Nici măcar Llosa însuși mereu.

Nuanțele

Fără să fie un Everest, Istoria lui Mayta este o carte care ne folosește pentru a mai adăuga nuanțe la secolul XX. După cum știm, nuanțele nu ne prisosesc în a înțelege ceva din trecerea oamenilor pe pământ.

Istoria lui Mayta spune povestea unui revoluționar troțkist, Alejandro Mayta. Un comunist, deci. Un comunist care credea în revoluția continuă, deci.

Revoluția acestuia a eșuat, figura sa nu a apucat să intre în legendă. El nu a fost un Fidel Castro. El nu a fost un Che Guevara. Mayta nu a sfârșit nici ca martir, nici ca dictator.

A rămas doar un troțkist marginal din anii `50, care n-a apucat să mai facă o insurecție armată în Anzi.

De unde veneau fanaticii care au crezut în utopie?

Mario Vargas Llosa scrie o lucrare cu înțelegere față de sărăcia care ne-a dat istoria fanaticilor care s-au încrezut în utopie (pe atunci, fanaticii nici măcar nu știau că regimul politic visat de ei este o sângeroasă utopie).

Mizerabilă metropolă era acea Lima care i-a marcat epoca lui Mayta. Am fost cândva în Lima, Perú, și mi s-a părut că e o lume construită fidel din însemnările din cărțile lui Llosa. Am găsit un oraș splendid și ruinat, unul dintre cele mai fascinante și mai periculoase locuri de pe fața pământului. Un paradis fragil, mutilat de gunoaie, câini maidanezi, droguri și violență.

O baie, ca burghezii

Visul lui Mayta în anii `50 era acesta: să își permită să facă, fie și din când în când, o baie, ca burghezii. Nu-și permitea însă decât să-și țină picioarele într-un lighean cu apă rece, adusă de departe.

Mayta a fost un revoluționar periferic, activând în grupuri tot mai mici și mai ridicole. Când i s-a dat ocazia acțiunii, și-a ratat revoluția.

Povestea e lungă, Mayta va fi și trădat și încarcerat și învins, și va ajunge să-și trăiască anii din urmă tot într-o casă fără apă.

Ratarea și succesul

Nu devoalez subiectul cărții, Llosa e limpede de la început: scrie istoria unei ratări și e bine că ni se readuce în atenție această istorie (publicată inițial în 1986), acum când lumea a căzut într-o căutare frenetică a succesului în înțeles consumerist. Trăim o eră a obiectelor – am uitat că pe lume mai există și idei.

Istoria lui Mayta vine să ne arate că utopia cea mai seducătoare din secolul XX a fost o religie care a înlocuit în atâtea suflete vechile religii.

Greva foamei în solidar cu săracii lumii

În adolescență, Mayta, catolic fervent, a intrat într-o grevă a foamei, în solidar cu toți săracii lumii care nu aveau ce pune pe masă.

Forța comunismului (ca a tuturor religiilor) a stat – și Llosa a înțeles-o – în maniheism, în împărțirea lumii între buni și răi. În ochii comuniștilor, ei erau – desigur – binele, iar răul trebuia stârpit. Era – în această falsă logică – justificată stârpirea contrarevoluționarilor.

Și poate cea mai groaznică descoperire pe care o face troțkistul Mayta aceasta este: că lumea nu se împarte doar între buni și răi.

Nuanțe.

Puritatea și căderea în irealitate

Din cartea aceasta rămân cu o altă idee mare, idee llosiană, care, de asemenea, ne este utilă în această epocă înclinată spre adorație neîntemeiată: când cauți în politică puritatea, cazi în irealitate.

Istoria lui Mayta este un bun roman politic, o căutare de a înțelege ițele unui timp foarte complicat.

Încercarea lui Llosa este nobilă. Iar Istoria lui Mayta este o carte salvată tocmai de autenticitatea acestei căutări.

Visul lui Mayta în anii `50 era acesta: să își permită să facă, fie și din când în când, o baie, ca burghezii. Nu-și permitea însă decât să-și țină picioarele într-un lighean cu apă rece, adusă de departe.

06
/03
/18

"Mi s-a liniştit sufletul, şi atunci am descoperit cu mare bucurie că viaţa, şi nu moartea, e nesfârşită." - Gabriel Garcia Marquez. Considerat unul dintre cei mai importanți autori ai secolului XX si unul dintre cei mai buni autori în limba spaniolă, autorul romanelor ”Un veac de singurătate” și ”Dragostea în vremea holerei” a primit Nobelul pentru literatura în 1982.

02
/03
/18

Povestirile din Muzică de belele descriu partea întunecată a Los Angelesului, lumea mahalalelor, a declasaţilor şi a rataţilor de profesie: vagabonzi, dezaxaţi, femei uşoare, cupluri cinice sau violente, scriitori alcoolici (...) Muzică de belele, de Charles Bukowski, a apărut în colecția „Biblioteca Polirom”, în traducere lui Dan Sociu.

26
/02
/18

Cărțile înseamnă marea zestre a omenirii. Simpla definiție de dicționar le declară ”pagini imprimate prinse într-un volum, broșat, legat sau in folio”. Dar materialul este mult mai divers: de la cărămizile pe care s-au incizat semnele cuneiforme până la audio-book-urile din zilele noastre. Și dacă suportul poate fi tabletă, papirus, pergament, mătase, hârtie, electronic, cuprinsul cărților e cel care interesează; el se confundă cu infinitatea de preocupări ce caracterizează creația umană.

26
/02
/18

Michel Houellebecq, unul dintre cei mai cunoscuti si tradusi autori francezi, împlinește, astăzi, 60 de ani. Supranumit "copilul teribil al literaturii franceze", romancierul a fost nominalizat de doua ori la premiul Goncourt, pentru "Particulele elementare" si "Posibilitatea unei insule", primind prestigiosul premiu în 2010 pentru romanul "Harta si teritoriul".

25
/02
/18

Am antologat pentru dumneavoastră douăzeci dintre cele mai frumoase declarații poetice ale lui Gică Hagi. Declarațiile sunt autentice. Forma am dat-o noi pentru a surprinde mai bine poezia din ele. Poeziile au fost recitate pentru dumneavoastră de doi tineri și talentați actori: Alex Nagy și Letiția Vlădescu. Iată.

22
/02
/18

Kazuo Ishiguro: „Povestea emoţionantă a unei familii destrămate din pricina realităţilor cumplite din Orientul Mijlociu... Risipirea speranţelor venite odată cu Primăvara arabă este redată cu atît mai puternic cu cît furia lui Matar este ţinută în frîu, iar credinţa lui în omenire – neclintită.”

18
/02
/18

Gabriel Liiceanu, Ioana Pârvulescu, Tatiana Niculescu, Radu Paraschivescu și Vlad Zografi ne oferă câteva soluții pentru fericire… „Cum să fii fericit în România” e o întrebare la care nu-i ușor de răspuns.

16
/02
/18

Inspirat de o însemnare a criticului literar Paul Cernat, Răzvan Petrescu, unul dintre cei mai valoroși scriitori contemporani români, și-a amintit de “colosala” echipă redacțională care popula editura Cartea Românească în anii 80 și, prin ricoșeu, de rolul... purificator al dublei cenzuri din acele vremuri. Un articol savuros pe care nu-l puteam lăsa să se topească în negura subsolurilor rețelelor de socializare.

14
/02
/18

Editura Humanitas a lansat romanul „Lebedele de pe Fifth Avenue” în care americanca Melanie Benjamin reconstituie un New York de altădată, în centrul căruia se află excentricul scriitor Truman Capote și muzele sale, strălucitoarea Gloria Guinness, captivanta Nancy "Slim" Keith și, mai ales, emblematica Babe Paley.

Page 18 of 92« First...10...1617181920...304050...Last »