Despre „Pădurea întunecată”
https://www.ziarulmetropolis.ro/despre-padurea-intunecata/

Cartea „Pădurea întunecată”, scrisă de Nicole Krauss, a fost publicată la Editura Humanitas Fiction în anul 2018 (traducere din limba engleză şi note de Luana Schidu).

Un articol de Andrei Crăciun|12 iunie 2018

Mă aflam într-una dintre băncile Escuela de Escritores, la Madrid. Un loc unde cine poate învață care e treaba cu scrisul.

Vreți să scrieți un bestseller?, ne-a întrebat într-o zi un profesor.

Am tăcut, pentru că nu vreau să scriu niciun bestseller, pentru că nu îmi place nici măcar ideea de bestseller și evit astfel de lucrări de câte ori le întâlnesc în librării.

Profesorul a continuat: scrieți despre problemele oamenilor bogați, un subiect ideal – problemele unui avocat evreu bătrân și foarte bogat din New York, care nu se mai regăsește spiritual.

Profesorul nu a fost interesat de retoricele de dincolo de tăcerea mea. Retoricele acelea erau: de ce aș vrea să fac asta, de ce aș vrea să citesc asta?

Câteva luni mai târziu îmi este dat să o citesc (din nou) pe Nicole Krauss. Nu m-am numărat printre cei căzuți în extaz la Istoria iubirii, nici măcar la filmul lui Radu Mihăileanu, regizor spre care, de altfel, am privit mereu cu admirație.

Pădurea întunecată, deci. Bestseller. Plâng americanii prin librării când pun mâna pe câte o carte.

Despre ce e vorba: citesc primul capitol – un avocat evreu bătrân și foarte bogat din New York începe să se detașeze de milioanele sale de dolari americani, în vederea regăsirii interioare. Ce chestie.

Ca atare, Nicole Krauss (fosta soție a domnului Jonathan Foer, alt mare star al literelor din America). N-avea să fie o lectură ușoară. E vina mea: am serioase limite în a empatiza cu necazurile, fie ele și spirituale, ale milionarilor în dolari americani.

Mai departe în Pădure, un alt caz: o scriitoare nu se regăsește nici ea în căsnicie și nu mai poate să scrie. Ca să se întremeze se duce puțin până la Hiltonul din Tel Aviv, ca să lucreze de acolo.

Am trăit cândva în Tel Aviv, ba chiar am trecut și prin față pe la Hilton, cu gândul să-mi cumpăr cu ultimele posibilități financiare (eram student) o sticlă cu apă (e scumpă apa în apropierea deșertului) de la un butic. Tot așa, blocaje cu scrisul. Și uite că nu m-am gândit că m-ar putea ajuta puțin relâche în piscina Hiltonului: sunt un dobitoc.

Devenea din ce în ce mai greu să mă apropii de lucrarea doamnei Krauss (care conține și câteva fotografii alb-negru cu hotelul Hilton văzut din exterior).

Dacă aș fi fost mai tânăr, m-aș fi enervat și aș fi renunțat la cartea aceasta după prima parte (primele 182 de pagini). Din fericire, nu mai sunt tânăr. Și e foarte bine că n-am renunțat, fiindcă doamna Nicole Krauss reușește să întoarcă din drum și cel mai sceptic dintre cititori (poziție pe care, fără emfază, mi-o arog). Nu degeaba a fost auzit regretatul domn Philip Roth spunând despre această carte: Un roman strălucit, sunt plin de admirație.

Nu vă spun ce se întâmplă în partea a doua a cărții, dar vă spun că ea este salvată de Kafka.

Krauss este kafkiană și reușește o splendidă recuperare a unui Kakfa posibil, ba chiar probabil.

Altfel, nu puține sunt și exploziile de frumusețe din pildele care însoțesc Vechiul Testament (se discută mult despre Biblie în carte).

Vă las în loc de încheiere un gând care să vă însoțească pe tot cuprinsul vacanței de vară: știți ce a făcut Dumnezeu în ziua a șaptea?

Biblia ne spune că El s-a odihnit, dar atunci nu s-a încheiat lucrarea Domnului în ziua a șasea, dacă în ziua a șaptea doar s-a odihnit? Nu chiar.

Bătrânii înțelepți evrei au ajuns la această concluzie: în ziua a șaptea, Dumnezeu a creat unul dintre cele mai frumoase lucruri care s-au creat, poate capodopera Sa.

În ziua a șaptea, Dumnezeu a creat odihna.

Nu degeaba a fost auzit regretatul domn Philip Roth spunând despre această carte: Un roman strălucit, sunt plin de admirație.

Foto: Granta.com



05
/05
/14

T. O. Bobe, scriitorul care a dat acum zece ani „Cum mi-am petrecut vacanța de vară“, o carte de o forță de expresie, ba chiar și de un succes rareori egalate, T. O. Bobe, scriitorul care a revenit în 2011 cu „Contorsionista“, ne-a oferit un scurt interviu din care va rezulta că a scrie cărți în România echivalează cu a merge pe o sârmă imposibilă care arareori duce undeva.

02
/05
/14

Secolul XIX a reprezentat o perioadă ȋnsemnată ȋn istoria literaturii spaniole. Ocupația franceză din primele decenii a știrbit avȃntul creativ al spaniolilor. Ȋn 1833 ȋnsă, moartea lui Fernando VII a prilejuit instalarea romantismului prin scriitori ca Ángel de Saavedra sau José Zorrilla. Și cum iubirea a reprezentat dintotdeauna o sursă inepuizabilă de inspirație pentru romantici, ȋn anii 1800 au luat naștere numeroase opere valoroase din care se desprind povești diafane și drame psihologice inedite. 

30
/04
/14

În perioada 30 aprilie-18 mai 2014, Norman Manea, unul dintre cei mai apreciaţi prozatori şi eseişti români şi cel mai tradus autor de limbă română, se va afla în România pentru mai multe întîlniri cu cititorii.

30
/04
/14

Admit: doar v-am ademenit cu acest titlu. Nu e ca și cum aș ști. Altfel, vă trimiteam ilustrate din Lanzarote sau ceva. Nu e cazul.

29
/04
/14

Librăria Humanitas de la Cişmigiu va găzdui astăzi (29 aprilie), de la ora 19.00, o nouă întâlnire a Clubului Cărţile Denisei, care va avea ca subiect cartea „Tabachera din Bagombo” de Kurt Vonnegut, aparută recent la editura Humanitas.

27
/04
/14

Rusia – controversată și ȋntinsă, țara marilor artiști și a marilor orgolii politice. Ar fi aproape imposibil să o cuprinzi ȋntr-o singură carte. Natalia Kliuceariova ȋși propune să-i capteze esența, sufletul alcătuit din frȃnturi de viață. Uneori triste, alteori posedȃnd o carismă neȋnțeleasă, piesele de puzzle se compun pentru a crea o Rusie ȋn care descoperi mereu ceva surprinzător.

26
/04
/14

Am citit abia acum, bărbat la 30 de ani, “De ce fierbe copilul în mămăligă” (Polirom, 2013). Am simțit, abandonându-mă unui entuziasm când insolent, când resemnat, inima îmbătrânindu-mi. Trăiesc de atunci ca și cum aș ști răspunsul la o întrebare care nu i-a fost pusă, de fapt, niciodată nimănui. M-am întâlnit cu Aglaja Veteranyi, autoarea, așa cum un drum îmbrățișează un alt drum la o răscruce.

19
/04
/14

Paisprezece titluri semnate de Gabriel Garcia Marquez au apărut în ultimii 20 de ani în România şi s-au vândut în peste 600.000 de exemplare, au declarat pentru agenţia Mediafax reprezentanţii editurii Rao, care deţine exclusivitatea la nivel naţional pentru operele scriitorului columbian.

18
/04
/14

Gabriel García Márquez a fost, așa cum rezultă și din scurtele ferpare întocmite ad-hoc în lumile noastre virtuale, cel mai popular, cel mai iubit scriitor al timpurilor noastre.

10
/04
/14

Astăzi, de la ora 18.30, la Librăria Dalles din Bucureşti, Editura Cartea Românească vă invită la aniversarea a 100 de ani de la naşterea poetei Maria Banus, eveniment marcat de apariţia a două volume inedite de memorialistică, Însemnările mele, disponibile şi în ediţie digitală.

09
/04
/14

Scriitorul columbian Gabriel Garcia Marquez, laureatul premiului Nobel pentru literatură pe anul 1982, spitalizat pe 31 martie, din cauza unei infecţii pulmonare şi urinare, a fost externat marţi.

07
/04
/14

Dan Alexe a scris „Miros de roşcată amară şi alte povestiri” (Humanitas, 2014). Sunt puține paginile care se mai pot scrie de-acum la același nivel al limbii române în proza scurtă.

01
/04
/14

Marţi, 1 aprilie, începând cu ora 19.00, Librăria Humanitas de la Cişmigiu va fi gazda unei seri dedicate romanului Ultimul nud de Ellis Avery, unul dintre cele mai îndrăzneţe romane publicate în 2012. Volumul reînvie atmosfera boemă din Parisul anilor nebuni, evocând atât figura fascinantă şi scandaloasă a pictoriţei Tamara de Lempicka, cât şi pe cea a celebrului ei model, Rafaela, care i-a fost marea iubire.

Pagina 89 din 107« Prima...102030...8788899091...100...Ultima »