Dheepan. Un Palme d’or fără strălucire
https://www.ziarulmetropolis.ro/dheepan-un-palme-dor-fara-stralucire/

CRONICĂ DE FILM E greu de spus care au fost intenţiile reale ale lui Jacques Audiard cu „Dheepan” (2015), un film minor în cariera sa, dar care i-a adus totuşi un Palme d’or (fără strălucire şi glorie) la Festivalul de la Cannes.

Un articol de Ionuţ Mareş|30 octombrie 2015

„Dheepan” începe ca un film de război – în plin conflict de gherilă în Sri Lanka, un luptător tamil, o tânără singură şi o fată care nu se cunoşteau până atunci primesc identităţi false, fiind nevoiţi să pretindă că sunt o familie pentru a putea emigra şi a-şi face un viitor în Europa, departe de dificultăţile din ţara lor.

În câteva cadre scurte, extrem de familiare prin caracterul lor ilustrativ, Audiard îi introduce pe cei trei protagonişti. Dheepan, combatantul rebel al cărui nume de împrumut dă titlul filmului, este arătat într-o scenă de luptă, descriere a cărei relevanţă va fi dovedită în final. Yalini, viitoarea sa falsă soţie, este urmărită într-o tabără de refugiaţi în căutarea unui copil despre care să poată spune că este al său, ştiind că plecarea din ţară şi primirea de azil în străinătate ar fi astfel mai uşoare. Găseşte o fată rămasă fără părinţi, Illayaal, pe care o ia cu ea.

Audiard mută apoi povestea în Franţa – printr-un montaj brutal (şi facil) al contrastelor, spectatorul vede într-o primă fază, pe un fond negru, doar chipul lui Dheepan, care poartă pe cap două urechi artificiale de şoarece, luminate albastru, ce îi dau un aspect caraghios.

Misterul indus de acest cadru filmat în ralanti şi luând forma unei viziuni onirice este imediat dezvăluit – spectatorul îl vede pe proaspătul imigrant Dheepan seara, pe un bulevard parizian, vânzând jucării luminate, printre care şi astfel de urechi ridicole, sub ameninţarea permanentă că ar putea fi prins de poliţie.

Este primul comentariu clar al lui Audiard despre care ar fi, în opinia sa, condiţia generică a imigrantului – de la bărbatul cu arma în mână luptând pentru o cauză politică la străinul aflat într-o stare precară într-un loc a cărui limbă nu o cunoaşte. Şi cam atât cu drama interioară a refugiaţilor!

Alegerea unor protagonişti dintr-o ţară – Sri Lanka – a cărei situaţie este mai puţin cunoscută de publicul occidental îi oferă cineastului francez posibilitatea de a insufla filmului o doză de prospeţime tematică şi chiar de exotism (nu îţi este dat foarte des să auzi în cinema limba tamilă).

Pe de altă parte, opţiunea de a avea un caz mai puţin tipic şi de a alege ca personaje reprezentanţii unui popor care nu a fost colonie franceză poate fi privită şi ca o fugă de responsabilitate, o distragere a atenţiei de la situaţia reală a imigranţilor din Franţa, prezentaţi de Audiard prin logica etichetării care caracterizează opinia publică şi media.

De la cronică socială, „Dheepan” ia o scurtă turnură de love story convenţional (el o pândeşte pe ea făcând duş şi îşi dau seama dintr-o dată că au şi alte nevoi în afara celor de supravieţuire şi de adaptare), pentru ca înspre final să ajungă la un revenge thriller în care acţiunea este mai mult sugerată şi unde se recunoaşte cel mai bine stilul lui Audiard.
Suburbia unde ajunge noua familie de conjuctură este prezentată ca o zonă de război, lipsită de legi şi ordine şi unde bandele de traficanţi trag focuri de armă în aer la discreţie sau intră în confruntări cu grupuri rivale.

Mesajul se lasă din nou prea uşor descifrat: lupte de gherilă nu au loc doar într-o ţară îndepărtată din Asia sau Africa, ci chiar în inima Europei occidentale, loc unde se pot reactiva uşor reflexele de violenţă ale imigranţilor (idee care poate fi consideră tot o prejudecată la adresa acestora).

Marea problemă a filmului sunt de fapt lipsa de sinceritate şi duplicitatea: ascuzându-se în spatele unei naraţiuni cu accente social-politice (pe care însă nu caută să le aprofundeze), Audiard nu face decât să-şi continue obsesiile sale stilistice din zona action-thriller-elor şi să livreze un comentariu demonstrativ care are pretenţia de critică acidă la adresa Franţei. E ca şi cum ar trage însă cu gloanţe oarbe.

Prezentat în premieră în România în cadrul Festivalului Les Films de Cannes a Bucarest, „Dheepan” este distribuit de Independenţa Film şi a intrat în cinematografe la 30 octombrie.

INFO

Dheepan (Franța, 2015)

Regia: Jacques Audiard

Cu: Jesuthasan Antonythasan, Kalieaswari Srinivasan

Rating: ●●○○○

26
/11
/21

INTERVIU „Cu fiecare film am impresia că învăţ ceva nou despre meseria de actor”, afirmă într-un interviu cunoscutul actor franco-algerian Kad Merad, progatonist în comedia „Succes de public” („Un triomphe”, 2020), regizată de Emmanuel Courcol şi disponibilă în prezent în cinematografele din România.

22
/11
/21

„Titane”, cel mai șocant film al anului, ajunge în cinematografele din România din 3 decembrie, distribuit de Independența Film. Catalogat drept thriller psycho-sexy, „Titane” a stârnit valuri de șoc la Cannes, mai mulți spectatori pierzându-și cunoștința în timpul proiecției.

22
/11
/21

Primele trei filme din seria „Matrix” vor fi difuzate de Warner TV în luna decembrie, în așteptarea celui de-al patrulea lungmetraj, „Renașterea/ Resurrections”, care va fi lansat în preajma Crăciunului.

22
/11
/21

Viaţa grea din Gaza, violenţele asupra palestinienilor din teritoriile ocupate, agresiunile asupra femeilor în lumea arabă sau problema refugiaţilor se numără printre subiectele tratate de o serie de documentare care completează programul ediţiei din acest a Festivalului Filmului Palestinian.

17
/11
/21

Regizat de britanicul Edgar Wright, „Last Night in Soho” (2021) stă pe o idee grozavă. Ia un reflex des întâlnit al multora dintre noi, idealizarea unei anumite perioade, şi îl aruncă în aer cu stil.

10
/11
/21

CRONICĂ DE FILM Mi-e neaşteptat de greu să scriu despre „La civil” (2021), deşi e un film pe care am fost nerăbădător să îl văd. „Waiting for August” (2014), documentarul cu care a debutat Teodora Mihai, regizoare din Belgia, dar de origine română, m-a impresionat când l-am văzut şi încă îi port o amintire puternică.