Din interiorul spectacolului „Rinocerii” în regia lui Robert Wilson
https://www.ziarulmetropolis.ro/din-interiorul-spectacolului-rinocerii-in-regia-lui-robert-wilson/

Scenograful Adrian Damian şi regizorul Bobi Pricop au lucrat la spectacolul „Rinocerii” în regia lui Robert Wilson, spectacol ce va fi transmis live la Grand Cinema Băneasa, pe 2 noiembrie, la ora 19.00, în cadrul Festivalului Naţional de Teatru, ediţia 2014.

Un articol de Judy Florescu|22 octombrie 2014

În cadrul colocviului „Scenografie, tehnici audiovideo și decor de lumini” organizat de Cristina Rusiecki la Teatrul Nottara, scenograful și regizorul au vorbit despre etapele muncii alături de regizorul Robert Wilson, numit de presa americană drept cel dintâi artist teatral avangardist. 

DSC00036-001Adrian Damian, scenograf: „Am fost onorat să fac parte dintr-o echipă de peste 100 de oameni în care toată lumea voia, în care nu exista nu sau lasă că se poate și altfel. Domnul Robert Wilson vedea scamele pe care noi nu le vedeam din spectacol. Era incredibilă precizia și atenția pe care o dădea fiecărui milimetru din spectacol. În contractul dumnealui avea trecută o clauză: dacă nu se respectă toate indicațiile sale regizorale, legate de tehnic, spectacolul nu se mai joacă.  Teatrul neavând ștangă electrică, fiecare mașinist a primit câte un cronometru cu care ridica și cobora cortina. Asistenții dumnealui ne-au spus că în România i-a făcut plăcere să lucreze cel mai mult pentru că totul se desfășura uman, nu mecanic, tehnologizat, ca în alte țări. ”

DSC00055-002Bobi Pricop, regizor: „Robert Wilson descompune mișcarea scenică. Fiecare cadru din spectacolul „Rinocerii” e o imagine perfect construită, iar asta se resfrânge și asupra jocului actorilor. Cum își construiește Bob Wilson spectacolele? Mai întâi există un workshop la Watermill, unde se discută, se face un semi-caiet de regie, un fel de documentare a ceea ce urmează să se întâmple. Apoi urmează un workshop de două săptămâni în care se construiește tot spectacolul fără vorbe, doar mișcare. Totul trebuie să stea perfect în mișcare, fără text. Se folosește muzică.  În a doua etapă, care a durat o lună la Craiova, pe mișcarea pe care a construit-o în prima etapă se adaugă textul, care niciodată nu este sincronizat perfect cu mișcarea. Robert Wilson spunea că un spectacol e ca un film mut acompaniat de o piesă radiofonică.”

Foto/video: Judy Florescu

30
/11
/14

Daniela Apostol. 37 de ani. O fiică de 18 ani, Laura. Un festival de film documentar de 3 ani, Docuart Fest (primul slogan - „Cele mai frumoase povești sunt adevărate”). Și o pasiune pentru povești și tradiții care o urmărește și când merge pe stradă.

22
/09
/14

Proiectul "Fotografie în versuri și muzică" înseamnă ilustrarea unei poezii atât prin imagini, cât și prin pasaje muzicale originale, care să reflecte tema creației literare atât vizual, cât și auditiv.

30
/08
/14

Eugen Doga va susține primul său concert în aer liber la București, duminică, 31 august, la ora 18.00, în Parcul Titan. Cele mai frumoase compoziții ale sale vor putea fi ascultate în cadrul Zilei limbii române, eveniment organizat de Centrul Cultural Casa Artelor, al Primariei sectorului 3.

27
/08
/14

Suntem o societate de consum în care rareori produsele pe care le cumpărăm ne trebuie cu adevărat. Ignorăm propriile puteri și ne lăsăm controlați de reclame ascunse sub un concept. Ce facem când teatrul ne aduce toate aceste elemente pe scenă?

03
/08
/13

„Nu sînt un carierist, sînt un modest soldat care are în raniţă 40 de piese şi care mărşăluieşte şi, pe unde trece, întreabă: «Vreţi? Iată, vă dau. Citiţi!»“, îşi face autoportretul dramaturgul Matei Vişniec, într-un interviu publicat de Rhea Cristina în cartea „Românii secolului XXI“.

25
/07
/13

Căderea comunismului a însemnat şi desfiinţarea cenzurii oficiale şi intrarea într-o nouă estetică cinematografică. Dacă puţinii rebeli din filmul românesc al anilor `90 mai aveau de luptat cu trecutul şi prezentul, cei ai Noului Cinema sunt mai degrabă apărătorii unor cauze personale.

24
/07
/13

Cinematografia mondială a oferit în istoria sa numeroase portrete remarcabile de rebeli. Însă şi filmul românesc din timpul comunismului a avut propriii tineri nonconformişti, spirite libere şi periculoase pentru un întreg sistem.