DANS PRINTRE CUVINTE Deschizi televizorul şi eşti bombardat cu o limbă română de multe ori aproximativă, citeşti ce-a mai rămas din presa scrisă şi se întâmplă acelaşi lucru. Iar pe reţelele de socializare e jale. Cui îi mai pasă azi, în secolul vitezei, de gramatică? Ziarul Metropolis îţi propune un joc nou de gramatică, fără să te scoată la tablă…
Un articol de Monica Andronescu|23 ianuarie 2020
Înaintăm, așadar, spre un spital, fără nicio tragere de inimă. Mergem pentru că trebuie. Avem o programare, dar asta nu e o garanție că se va respecta ora. Acolo totul e imprevizibil, un pacient poate sta în cabinet mai mult decât altul.
După un drum într-un autobuz plin-ochi, în care pasagerii care nu ascultă muzică în căști clevetesc tare, să le știe toată lumea nemulțumirile, ai de mers pe jos o porțiune. Moloz, lopeți, borduri nemontate, mașini parcate unde nu trebuie. Știți peisajul, nu e nevoie să insistăm. Din când în când, câte un lucrător privește sedus la o domnișoară coborâtă din revistele de modă și fluieră admirativ. „Ai văzut-o, bă, p-aia? Belea dă belea!” Sau: „Te-aș loa acasă, să mor io!”
Însă ce e frumos ne place tuturor sau multora dintre noi, așa că nu putem decât să zâmbim și să ne vedem de treburile noastre. Mai e puțin și ajungem, încă un fel de părculeț de traversat și gata. Intrăm în spital, trecem pe lângă un chioșc cu „de toate” – la prețuri mai mari, că, de, e „la botul calului”, pentru bolnavi – și pătrundem pe un culoar întunecos și rece. La capătul lui, „luminița” pâlpâie, se întrevăd oameni și se aud șușoteli. Ba chiar cuvinte întregi și exprimări inteligibile de la pacienții scoși din pepeni sau doar dezamăgiți: „Doctora nu mai stă mult azi. Nu ne poate vedea pe toți. A spus asistenta”, zice o doamnă nici tânără, nici în vârstă. „Mai e o doctoră”, răspunde un domn dornic să fie de ajutor, „dar vine numai de două ori pe săptămână aici”.
Pentru majoritatea celor care folosesc cuvântul, „doctoră” este sinonim cu „doctoriță”, fără îndoială. Numai că „doctoră” nu există în limba română, care are substantivul feminin „doctoriță”, echivalentul masculinului „doctor”. Rezultat simplu din alipirea unui sufix feminin, „-iță”, la varianta masculină, „doctoriță” funcționează în limbă perfect legal și moral, dacă ne e permisă gluma. Gramatical, se încadrează în modelul derivatelor din substantivul masculin plus sufix de feminin: „școlar-școlăriță”, „ospătar-ospătăriță”, „hangiu-hangiță” etc.
În fine, în ciuda comentariilor de pe hol, noi așteptăm, totuși, ca doctorița la care avem programare să ne primească, așa cum am stabilit telefonic, pentru o consultație.
Concluzie:
Este corectă varianta „doctoriță”. „Doctoră”, varianta incorectă, se datorează probabil și preluării, când nu e cazul, a celuilalt model frecvent la noi: „avocat-avocată”, „inginer-ingineră”.
