Domnia superficialității în societatea spectacolului
https://www.ziarulmetropolis.ro/domnia-superficialitatii-in-societatea-spectacolului/

Totul e light, totul e divertisment, „comicul e rege” şi, din faţa lui, intelectualul, acest personaj cu rol-cheie, se retrage. Democratizarea artelor a fost însoţită de banalizarea lor şi de ridicarea divertismentului la rang de valoare supremă…

Un articol de Monica Andronescu|11 Septembrie 2019

Iar presa de scandal a dus la mutații grave în rândul cititorilor, simulacrele au invadat realul și totul se disipează într-o poveste tristă, pe care contemporanii o trăiesc în fiecare zi. Portretul pe care Mario Vargas Llosa îl face lumii noastre în volumul „Civilizația spectacolului” nu e deloc flatant. Asumându-și viziunea deloc încrezătoare asupra unei culturi soft, el vede efectele nocive ale conformismului încurajat tocmai de vremurile noastre, trăite sub semnul libertății depline.

Trăim prin, printre și pentru povești, într-o lume de o aiuritoare diversitate. Sub semnul pluralității, societatea noastră în permanentă schimbare, în neobosit proces de asimilare a noului și adaptare la el, trăiește de zeci de ani un sfârșit, deplâns de artiști, filosofi, comentatori în căutare de explicații într-o lume în care se tipăresc mai multe cărți decât oricând, se propun mai multe teorii decât oricând, se afirmă mai multe forme artistice decât oricând.

Și, în această lume pulverizată, în care totul s-a spus și în care nimic nu e interzis, Mario Vargas Llosa scrie cu vizibilă nostalgie despre pierdere și despre domnia superficialității. Privind cu ochii observatorului care asistă la o degradare continuă, redutabilul prozator sud-american și-a strâns observațiile despre cultura contemporană în acest volum în care, cu luciditate și subtilitate, sintetizează prezentul. În mileniul III, trăim în „civilizația spectacolului”, în care aparența face regula…

„Literatura light, ca și cinematografia light și arta light”, scrie Llosa, „îi lasă cititorului și spectatorului impresia comodă că e cult, revoluționar, modern, și că se află în avangardă, printr-un minim efort intelectual. Astfel, această cultură care se pretinde înaintată și înnoitoare propagă, de fapt, conformismul prin manifestările sale cele mai dăunătoare: complezența și automulțumirea. În civilizația de azi e firesc și aproape obligatoriu ca bucătăria să ocupe o bună parte din paginile dedicate culturii și tot felul de chefs și designeri și creatoare de modă să dețină supremația acolo unde înainte o dețineau oamenii de știință, compozitorii și filozofii. Aragazul, cuptorul și podiumul prezentărilor de modă sunt amestecate, în coordonatele culturale ale epocii, cu cărțile, concertele, invențiile și opera, iar vedetele de televiziune și marii fotbaliști exercită asupra obiceiurilor, gusturilor și modelor influența pe care înainte o aveau profesorii, gânditorii și (încă și mai demult) teologii (…). Când o cultură consideră depășit exercițiul gândirii și înlocuiește ideile cu imaginile, produsele literare și artistice sunt promovate, acceptate sau respinse în funcție de tehnicile publicitare și de reflexele necondiționate ale unui public lipsit de mijloacele de apărare intelectuale și sensibile cu care să detecteze lucrurile contrafăcute și înșelătoriile cărora le cade victimă.”

„Dinozaurul în costum și cravată”, cum se autodenumește într-unul dintre ultimele texte din volum, „dinozaurul” acela a cărui biografie n-a dus lipsă de frondă și îndrăzneli scandaloase, bine-cunoscute celor care i-au citit romanele care l-au făcut celebru, își păstrează, totuși, curiozitatea față de o lume din care intimitatea și erotismul (tema unuia dintre cele mai bune eseuri din „Civilizația spectacolului”) au dispărut. Strivită, vorba poetului nostru, „corola de minuni a lumi” se transformă în altceva, un altceva pe care Llosa îl contemplă cu tristețe și ironie, resimțind o iremediabilă pierdere în povestea contemporanilor, poveste din care face și el parte, poveste pe care a scris-o și el, cu atâta forță, cu atâta subtilitate, cu atâta culoare…

Cartea lui îți lasă un gust amar și o mulțime de întrebări despre deprimanta ficțiune în care trăim, despre măștile pestrițe printre care ne învârtim, despre adevărurile pe care le găsim atât de greu.

29
/08
/19

Povestea adevărată a pakistanezei condamnată la moarte pentru blasfemie în mileniul III a făcut înconjurul lumii. Asia Bibi a fost eliberată în 2018, după 8 ani de închisoare în condiții crâncene. Astăzi trăiește în Canada, după ce a învins un sistem care a reușit să facă nenumărate victime.

05
/08
/19

„Scriu cu imagini – aş putea spune despre oricare spectacol al meu.” Dacă traseul Cătălinei Buzoianu în teatru este sau nu rezumat în aceste cuvinte e o discuţie în sine. Dar ele redau, aproape ca un mic poem, întreaga ei gândire/ creaţie regizorală.

02
/08
/19

Ultima lună de vară vine cu evenimente culturale de impact, precum Festivalul Anonimul, în Delta Dunării, Festivalul de Teatru Independent Undercloud, la Muzeul Țăranului din București, sau Festivalul Internațional George Enescu, ce-și deschide porțile în ultima zi din august.

31
/07
/19

S-a născut pe 1 august 1939... Ajunsă la optzeci de ani, actrița Valeria Seciu, retrasă din viața profesională, pare, dacă ne e permisă o parafrază, să se situeze în „calmul valorilor”, venit, paradoxal, tocmai din neliniștea creatorului de cursă lungă.

21
/07
/19

Pe 21 iulie 1899, la Oak Park, Illinois, se năștea Ernest Hemingway. 120 de ani mai târziu, vă propunem să ni-l amintim pe scriitorul de Nobel din mărturiile pe care acesta i le-a lăsat biografului său A.E. Hotchner. Punctul de plecare îl reprezintă Parisul lui Hemingway; aruncăm apoi o privire înspre iubirile, accidentele de avion sau ultimele zile ale acestuia.

21
/06
/19

22 iunie 1963. Ultima zi din viața unei artiste care a îndrăznit: să viseze, să se încăpățâneze, să râdă de convenții și prejudecăți, să dezvăluie cântecul popular într-un fel în care nimeni nu l-a mai dezvăluit, pe scurt, să facă artă autentică în vremuri măcinate de boli grele.

29
/05
/19

METROPOLIS SPECIAL Vă invităm să (re)descoperiți povestea de dragoste dintre Carol al II-lea și Elena Lupescu, așa cum ne-o înfățișează scriitoarea Tatiana Niculescu în cea mai nouă dintre cărțile sale – „Regele și Duduia” (Editura Humanitas, 2019).

27
/05
/19

Regizoarea Carmen Lidia Vidu rememorează în exclusivitate pentru Ziarul Metropolis experiența participării sale, cu spectacolul „Jurnal de România. Timișoara”, parte a proiectului de teatru documentar „Jurnal de România”, la Festivalul Voice of Europe, de la Jena, Germania, desfășurat între 20 și 26 mai 2019. Vă invităm să descoperiți o poveste de succes din teatrul autohton de azi!

20
/05
/19

Călătorie în timp, „Melmoth” ne invită să ne întoarcem spre tenebrosul gotic. Ne dezvăluie oameni care ar fi putut fi și istorii născute din istoria pe care o descoperim neîncetat, încercăm să o înțelegem. Noi, cititorii, devenim martori și vedem în fața ochilor scene impresionante din istorii atroce, cum ar fi genocidul armean sau Holocaustul.

Page 1 of 1212345...10...Last »