Domnia superficialității în societatea spectacolului
https://www.ziarulmetropolis.ro/domnia-superficialitatii-in-societatea-spectacolului/

Totul e light, totul e divertisment, „comicul e rege” şi, din faţa lui, intelectualul, acest personaj cu rol-cheie, se retrage. Democratizarea artelor a fost însoţită de banalizarea lor şi de ridicarea divertismentului la rang de valoare supremă…

Un articol de Monica Andronescu|11 Septembrie 2019

Iar presa de scandal a dus la mutații grave în rândul cititorilor, simulacrele au invadat realul și totul se disipează într-o poveste tristă, pe care contemporanii o trăiesc în fiecare zi. Portretul pe care Mario Vargas Llosa îl face lumii noastre în volumul „Civilizația spectacolului” nu e deloc flatant. Asumându-și viziunea deloc încrezătoare asupra unei culturi soft, el vede efectele nocive ale conformismului încurajat tocmai de vremurile noastre, trăite sub semnul libertății depline.

Trăim prin, printre și pentru povești, într-o lume de o aiuritoare diversitate. Sub semnul pluralității, societatea noastră în permanentă schimbare, în neobosit proces de asimilare a noului și adaptare la el, trăiește de zeci de ani un sfârșit, deplâns de artiști, filosofi, comentatori în căutare de explicații într-o lume în care se tipăresc mai multe cărți decât oricând, se propun mai multe teorii decât oricând, se afirmă mai multe forme artistice decât oricând.

Și, în această lume pulverizată, în care totul s-a spus și în care nimic nu e interzis, Mario Vargas Llosa scrie cu vizibilă nostalgie despre pierdere și despre domnia superficialității. Privind cu ochii observatorului care asistă la o degradare continuă, redutabilul prozator sud-american și-a strâns observațiile despre cultura contemporană în acest volum în care, cu luciditate și subtilitate, sintetizează prezentul. În mileniul III, trăim în „civilizația spectacolului”, în care aparența face regula…

„Literatura light, ca și cinematografia light și arta light”, scrie Llosa, „îi lasă cititorului și spectatorului impresia comodă că e cult, revoluționar, modern, și că se află în avangardă, printr-un minim efort intelectual. Astfel, această cultură care se pretinde înaintată și înnoitoare propagă, de fapt, conformismul prin manifestările sale cele mai dăunătoare: complezența și automulțumirea. În civilizația de azi e firesc și aproape obligatoriu ca bucătăria să ocupe o bună parte din paginile dedicate culturii și tot felul de chefs și designeri și creatoare de modă să dețină supremația acolo unde înainte o dețineau oamenii de știință, compozitorii și filozofii. Aragazul, cuptorul și podiumul prezentărilor de modă sunt amestecate, în coordonatele culturale ale epocii, cu cărțile, concertele, invențiile și opera, iar vedetele de televiziune și marii fotbaliști exercită asupra obiceiurilor, gusturilor și modelor influența pe care înainte o aveau profesorii, gânditorii și (încă și mai demult) teologii (…). Când o cultură consideră depășit exercițiul gândirii și înlocuiește ideile cu imaginile, produsele literare și artistice sunt promovate, acceptate sau respinse în funcție de tehnicile publicitare și de reflexele necondiționate ale unui public lipsit de mijloacele de apărare intelectuale și sensibile cu care să detecteze lucrurile contrafăcute și înșelătoriile cărora le cade victimă.”

„Dinozaurul în costum și cravată”, cum se autodenumește într-unul dintre ultimele texte din volum, „dinozaurul” acela a cărui biografie n-a dus lipsă de frondă și îndrăzneli scandaloase, bine-cunoscute celor care i-au citit romanele care l-au făcut celebru, își păstrează, totuși, curiozitatea față de o lume din care intimitatea și erotismul (tema unuia dintre cele mai bune eseuri din „Civilizația spectacolului”) au dispărut. Strivită, vorba poetului nostru, „corola de minuni a lumi” se transformă în altceva, un altceva pe care Llosa îl contemplă cu tristețe și ironie, resimțind o iremediabilă pierdere în povestea contemporanilor, poveste din care face și el parte, poveste pe care a scris-o și el, cu atâta forță, cu atâta subtilitate, cu atâta culoare…

Cartea lui îți lasă un gust amar și o mulțime de întrebări despre deprimanta ficțiune în care trăim, despre măștile pestrițe printre care ne învârtim, despre adevărurile pe care le găsim atât de greu.

10
/01
/19

„Pădurea spânzuraţilor”, premiera spectacolului inspirat de romanul lui Liviu Rebreanu, în regia lui Radu Afrim la Teatrul Naţional din Bucureşti, a făcut din Teatru o voce autentică şi originală în ansamblul celor care au interpretat în anul care tocmai s-a încheiat o partitură complicată, a Centenarului Marii Uniri.

06
/01
/19

PREVIEW Anul 2019 se anunță promițător pentru cinematografia română. Cele mai așteptate sunt noile filme realizate de Cristi Puiu și Corneliu Porumboiu, cu o potențială premieră la Cannes. Tot în acest an va ieși în săli și „Nu mă atinge-mă”, controversatul debut al Adinei Pintilie.

20
/12
/18

Ce merită să păstreze memoria cinefilă și istoria cinema-ului din anul 2018? Am făcut o listă, inevitabil subiectivă, a celor mai ambițioase și mai reușite filme văzute în acest an. Filme de mari autori: de la Lars von Trier, Alfonso Cuarón sau Steven Spielberg, până la Chang-dong Lee sau Hirokazu Koreeda.

12
/12
/18

TOP Documentarele își fac cu greu loc în cinematografe. Așa că pentru a viziona cele mai noi filme de nonficțiune nu ne rămân decât festivalurile și diferitele platforme. Am ales 10 documentare care m-au impresionat cel mai mult dintre cele văzute în 2018. Sunt filme extrem de stimulante și de îndrăznețe.

09
/12
/18

TOP Am ales cele mai relevante filme românești ale anului, din cele 25 de titluri de ficțiune care au ajuns în 2018 în cinematografe. Nu a fost un an rău: cinema-ul românesc a continuat să impresioneze în festivaluri, iar unul dintre filme, „Moromeții 2”, a stabilit chiar un record de spectatori.

22
/11
/18

DANS PRINTRE CUVINTE Deschizi televizorul şi eşti bombardat cu o limbă română de multe ori aproximativă, citeşti ce-a mai rămas din presa scrisă şi se întâmplă acelaşi lucru. Iar pe reţelele de socializare e jale. Cui îi mai pasă azi, în secolul vitezei, de gramatică? Ziarul Metropolis îţi propune un joc nou de gramatică, fără să te scoată la tablă…

14
/11
/18

METROPOLIS SPECIAL Niciunde în lume sfârșitul Primului Război Mondial nu a fost trăit mai spectaculos decât în Parisul anilor nebuni. Vă prezentăm o colecție de momente douăzeciste avându-i ca protagoniști pe Coco Chanel, Picasso, Hemingway, Isadora Duncan, Joyce, Josephine Baker, Proust, Colette, Stravinski...

Page 3 of 1212345...10...Last »