Domnia superficialității în societatea spectacolului
https://www.ziarulmetropolis.ro/domnia-superficialitatii-in-societatea-spectacolului/

Totul e light, totul e divertisment, „comicul e rege” şi, din faţa lui, intelectualul, acest personaj cu rol-cheie, se retrage. Democratizarea artelor a fost însoţită de banalizarea lor şi de ridicarea divertismentului la rang de valoare supremă…

Un articol de Monica Andronescu|11 Septembrie 2019

Iar presa de scandal a dus la mutații grave în rândul cititorilor, simulacrele au invadat realul și totul se disipează într-o poveste tristă, pe care contemporanii o trăiesc în fiecare zi. Portretul pe care Mario Vargas Llosa îl face lumii noastre în volumul „Civilizația spectacolului” nu e deloc flatant. Asumându-și viziunea deloc încrezătoare asupra unei culturi soft, el vede efectele nocive ale conformismului încurajat tocmai de vremurile noastre, trăite sub semnul libertății depline.

Trăim prin, printre și pentru povești, într-o lume de o aiuritoare diversitate. Sub semnul pluralității, societatea noastră în permanentă schimbare, în neobosit proces de asimilare a noului și adaptare la el, trăiește de zeci de ani un sfârșit, deplâns de artiști, filosofi, comentatori în căutare de explicații într-o lume în care se tipăresc mai multe cărți decât oricând, se propun mai multe teorii decât oricând, se afirmă mai multe forme artistice decât oricând.

Și, în această lume pulverizată, în care totul s-a spus și în care nimic nu e interzis, Mario Vargas Llosa scrie cu vizibilă nostalgie despre pierdere și despre domnia superficialității. Privind cu ochii observatorului care asistă la o degradare continuă, redutabilul prozator sud-american și-a strâns observațiile despre cultura contemporană în acest volum în care, cu luciditate și subtilitate, sintetizează prezentul. În mileniul III, trăim în „civilizația spectacolului”, în care aparența face regula…

„Literatura light, ca și cinematografia light și arta light”, scrie Llosa, „îi lasă cititorului și spectatorului impresia comodă că e cult, revoluționar, modern, și că se află în avangardă, printr-un minim efort intelectual. Astfel, această cultură care se pretinde înaintată și înnoitoare propagă, de fapt, conformismul prin manifestările sale cele mai dăunătoare: complezența și automulțumirea. În civilizația de azi e firesc și aproape obligatoriu ca bucătăria să ocupe o bună parte din paginile dedicate culturii și tot felul de chefs și designeri și creatoare de modă să dețină supremația acolo unde înainte o dețineau oamenii de știință, compozitorii și filozofii. Aragazul, cuptorul și podiumul prezentărilor de modă sunt amestecate, în coordonatele culturale ale epocii, cu cărțile, concertele, invențiile și opera, iar vedetele de televiziune și marii fotbaliști exercită asupra obiceiurilor, gusturilor și modelor influența pe care înainte o aveau profesorii, gânditorii și (încă și mai demult) teologii (…). Când o cultură consideră depășit exercițiul gândirii și înlocuiește ideile cu imaginile, produsele literare și artistice sunt promovate, acceptate sau respinse în funcție de tehnicile publicitare și de reflexele necondiționate ale unui public lipsit de mijloacele de apărare intelectuale și sensibile cu care să detecteze lucrurile contrafăcute și înșelătoriile cărora le cade victimă.”

„Dinozaurul în costum și cravată”, cum se autodenumește într-unul dintre ultimele texte din volum, „dinozaurul” acela a cărui biografie n-a dus lipsă de frondă și îndrăzneli scandaloase, bine-cunoscute celor care i-au citit romanele care l-au făcut celebru, își păstrează, totuși, curiozitatea față de o lume din care intimitatea și erotismul (tema unuia dintre cele mai bune eseuri din „Civilizația spectacolului”) au dispărut. Strivită, vorba poetului nostru, „corola de minuni a lumi” se transformă în altceva, un altceva pe care Llosa îl contemplă cu tristețe și ironie, resimțind o iremediabilă pierdere în povestea contemporanilor, poveste din care face și el parte, poveste pe care a scris-o și el, cu atâta forță, cu atâta subtilitate, cu atâta culoare…

Cartea lui îți lasă un gust amar și o mulțime de întrebări despre deprimanta ficțiune în care trăim, despre măștile pestrițe printre care ne învârtim, despre adevărurile pe care le găsim atât de greu.

07
/06
/18

Ziarul Metropolis vă invită la duelul cărţilor. În fiecare lună, alegem două dintre cele mai importante volume recent apărute în România şi le punem la luptă faţă în faţă. Cel care va câştiga confruntarea va fi declarat cartea lunii...

04
/06
/18

METROPOLIS SPECIAL După ce a cucerit planeta cu „Sapiens. Scurtă istorie a omenirii” (Polirom, 2017), istoricul israelian Yuval Noah Harari și-a îndreptat privirea spre ce va urma. „Homo deus. Scurtă istorie a viitorului” (Polirom, 2018) este o incursiune în lumea imaginară a ceea ce ar putea fi.

30
/05
/18

METROPOLIS SPECIAL 7 destinații din romanele momentului – din New York până la Tōkyō, din Bogotá la Calcutta, din Tripoli până în Sicilia și de acolo la Ierusalim...

12
/04
/18

E seducătoare, e misterioasă, are cel mai frumos cer albastru și cei mai frumoși nori albi din lume, are cele mai bune tapas, la cele mai frumoase terase, aflate pe străduțe înguste, din altă lume, are palate ca-n povești, și flamenco, la fiecare colț de stradă.

Page 5 of 12« First...34567...10...Last »