Domnisoara Christina. Platitudine şi calofilie
https://www.ziarulmetropolis.ro/domnisoara-christina-platitudine-si-calofilie/

CRONICĂ DE FILM Inspirat din nuvela cu acelaşi titlu a lui Mircea Eliade şi promovat ca primul horror românesc, „Domnişoara Christina”, în regia lui Alexandru Maftei, este un film de o platitudine regretabilă, care nu doar că nu produce fiorii scontaţi, dar frizează uneori şi ridicolul.

Un articol de Ionuţ Mareş|11 noiembrie 2013

CRONICA DE FILM Inspirat din nuvela cu acelaşi titlu a lui Mircea Eliade şi promovat ca primul horror românesc, „Domnisoara Christina”, în regia lui Alexandru Maftei, este un film de o platitudine regretabilă, care nu doar că nu produce fiorii scontaţi, dar frizează uneori şi ridicolul.

În 2010, Alexandru Maftei şi-a încercat, fără prea mare succes, norocul în comedie, cu „Bună! Ce faci?”. Premisa era ofertantă – soţ şi soţie, Gabriel (Ionel Mihăilescu) şi Gabriela (Dana Voicu) se aventurează, separat şi în secret, în lumea internetului, în căutarea unei „aventuri”. Când pare că fiecare s-a îndrăgostit, online, de câte un necunoscut, iese la iveală că, de fapt, s-au găsit tot unul pe celălalt.

Comicul era, însă, de cele mai multe unul forţat, iar Alexandru Matei arăta – în afara inapetenţei de a alege distribuţia potrivită – un deficit vizibil în lucrul cu interpreţii, necredibili în partiturile repartizate.

Regia slabă asupra actorilor frapează în primul rând şi în „Domnisoara Christina”, adăugându-se calofiliei excesive (!) a imaginii (Radu Aldea), dialogurilor livreşti şi artificiale, dramaturgiei schematice, scenografiei aseptice şi muzicii preponderent bombastice (John Wygens), care, deşi se încadrează în limitele cuminţi ale genului, nu creează efectele dorite.

Revenit în cinema într-un rol mai consistent după cel din „Luna verde” (r. Alexa Visarion, 2010), Tudor Aaron Istodor îl interpretează în „Domnisoara Christina”, într-o poveste plasată în perioada interbelică, pe Egor Paşchievici, protagonistul care ajunge, împreună cu iubita Sanda (Ioana Anastasia Anton, „O lună în Thailanda”), la conacul familiei acesteia.

domnisoara christina

Ioana Anastasia Anton şi Maia Morgenstern joacă în filmul „Domnisoara Christina“

Acolo, Egor descoperă că sora mai mică a Sandei, Simina (Ioana Sandu), şi mama celor două, doamna Moscu (Maia Morgenstern), vorbesc de o misterioasă domnişoara Christina (Anastasia Dumitrescu), o soră a doamnei Moscu ce ar fi fost omorâtă tânără, în timpul răscoalei ţărăneşti din 1907.

După ce lui Egor îi este arătat un tablou cu domnişoara Christina care îl fascinează, încep să i se întâmple o serie de lucruri stranii şi să i se reveleze o latură ascunsă a doamnei Moscu, a Siminei şi chiar a Sandei, ce par a fi sub vraja unei domnişoare Christina sub apariţie de strigoi.

Din nefericire, acest amestec narativ şi vizual nu se leagă într-un ansamblu fluid, coerent şi dătător de fiori şi nu reuşeşte să depăşească platitudinea în care se instalează de la primele replici, după imaginile spectaculoase şi antrenante de la început.

Citiţi şi: Domnisoara Christina o aduce pe Maia Morgenstern într-un film cu strigoi

Alexandru Maftei bifează doar câteva trăsături recunoscute ale genului horror-fantasy, în special hollywoodian, fără a reuşi să le facă să funcţioneze cu adevărat: un conac ascuns lângă o pădure, un subsol întunecat, o crimă misterioasă din trecut, multe scene de noapte, fetiţa diabolică, sunete ciudate şi presupus înfricoşătoare în fundal, dorinţe sexuale şi ceva sânge, amestec între realitate, vis şi fantastic, tăieturi bruşte de montaj.

Tudor Aaron Istodor este fals în partitura grea care i-a fost încredinţată, la fel şi Anastasia Dumitrescu în rolul domnişoarei Christina şi Ovidiu Ghiniţă în rolul unui arheolog prezent de asemenea la conac, în timp ce Maia Morgenstern este aceeaşi tragediană (cu lacrimi în ochi) din aproape toate filmele sale recente. Mai credibilă este Ioana Anastasia Anton, al cărei chip expresiv, combinaţie de inocenţă şi mister, o ajută să-şi construiască onorabil rolul de victimă.

„Domnisoara Christina”, care a reuşit să atragă până acum peste 9.000 de spectatori, ar fi putut fi un film respectabil în încercarea tot mai insistentă în ultimii ani de diversificare stilistică şi tematică a cinematografiei româneşti, însă nu reuşeşte să atingă nivelul mediu al producţiilor străine de gen care ajung prin sălile de proiecţie de la noi.

INFO

Domnisoara Christina (România, 2013)

Regia: Alexandru Maftei

Cu: Maia Morgenstern, Ioana Anastasia Anton, Tudor Aaron Istodor

Rating: ●○○○○

Ionuţ Mareş, autorul cronicii,

este şi colaborator al blogului
de film şi cultură cinematografică

Marele Ecran

Foto din Domnisoara Christina: capturi film

26
/11
/21

INTERVIU „Cu fiecare film am impresia că învăţ ceva nou despre meseria de actor”, afirmă într-un interviu cunoscutul actor franco-algerian Kad Merad, progatonist în comedia „Succes de public” („Un triomphe”, 2020), regizată de Emmanuel Courcol şi disponibilă în prezent în cinematografele din România.

22
/11
/21

„Titane”, cel mai șocant film al anului, ajunge în cinematografele din România din 3 decembrie, distribuit de Independența Film. Catalogat drept thriller psycho-sexy, „Titane” a stârnit valuri de șoc la Cannes, mai mulți spectatori pierzându-și cunoștința în timpul proiecției.

22
/11
/21

Primele trei filme din seria „Matrix” vor fi difuzate de Warner TV în luna decembrie, în așteptarea celui de-al patrulea lungmetraj, „Renașterea/ Resurrections”, care va fi lansat în preajma Crăciunului.

22
/11
/21

Viaţa grea din Gaza, violenţele asupra palestinienilor din teritoriile ocupate, agresiunile asupra femeilor în lumea arabă sau problema refugiaţilor se numără printre subiectele tratate de o serie de documentare care completează programul ediţiei din acest a Festivalului Filmului Palestinian.

17
/11
/21

Regizat de britanicul Edgar Wright, „Last Night in Soho” (2021) stă pe o idee grozavă. Ia un reflex des întâlnit al multora dintre noi, idealizarea unei anumite perioade, şi îl aruncă în aer cu stil.

10
/11
/21

CRONICĂ DE FILM Mi-e neaşteptat de greu să scriu despre „La civil” (2021), deşi e un film pe care am fost nerăbădător să îl văd. „Waiting for August” (2014), documentarul cu care a debutat Teodora Mihai, regizoare din Belgia, dar de origine română, m-a impresionat când l-am văzut şi încă îi port o amintire puternică.

04
/11
/21

Ce-mi place foarte mult la cinema-ul furios al lui Nadav Lapid este că nu ştii niciodată unde te va duce şi în ce fel te va învălui. Singurul lucru pe care poţi să îl anticipezi este că vei fi surprins. Nu-ţi rămâne decât să te laşi purtat de ideile sale neconvenţionale şi incomode.

01
/11
/21

CRONICĂ DE FILM În „A Hero” (2021), noul său lungmetraj, câştigător ex-aequo al Grand Prix la Cannes, regizorul iranian Asghar Farhadi îşi recâştigă inspiraţia creatoare care l-a consacrat printre marii autori de cinema contemporani.