„Domnul Donici, a cărui simplă şi nobilă patimă e astronomia” (N. Iorga)
https://www.ziarulmetropolis.ro/domnul-donici-a-carui-simpla-si-nobila-patima-e-astronomia-n-iorga/

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE Destui români, în ciuda realizărilor, în ţară ori în străinătate, rămân absolut necunoscuţi marelui public. Basarabenii, odată în plus, continuă să fie anonimi deoarece peste ei s-a abătut persecuţia comunistă de expresie sovietică.

Un articol de Georgeta Filitti|2 aprilie 2017

În lumea europeană a ştiinţei, astronomul Nicolae Donici (1874-1960) e şi azi citat cu deosebită preţuire. Făcea parte dn familia boierilor Donici, atestată documentar din veacul al XV-lea şi care a dat un jurist, Andronache, după al cărui manual a funcţionat întregul sistem juridic al Moldovei de peste Prut până la primul război mondial; celălalt membru proeminent al familiei a fost fabulistul Alexandru D., prea bine cunoscut din manualele şcolare.

Nicolae Donici, cu studii de fizică şi matematică la Odesa, se specializează în astronomie la St. Petersburg şi publică primul articol în 1898 (despre un meteorit căzut lângă Odesa). În 1904 e ales membru al Societăţii Astronomice din Rusia şi delegat al Rusiei la congresele Uniunii internaţionale pentru studii solare.  În 1908 a înfiinţat pe moşia sa Dubăsari, de lângă Tighina, un observator particular, o premieră mondială, de astrofizică. L-a înzestrat, an de an, cu aparatură perfecţionată adesea chiar de el. Ocupă de foarte tânăr demnităţi în administraţia ţaristă (în 1916 era sub secretar de Stat în Consiliul Imperial) şi deopotrivă la conducerea Observatorului din Pulhovo. Sfera lui de interes privea în special eclipsele de soare şi cele de lună. A reprezentat Academia rusă de ştiinţe la toate expediţiile astronomice internaţionale, astfel: !901, Sumatra; 1904, Cambodgia; 1905, Alcala de Chivert (Spania); 1907, Asuan (Egipt); 1911, Ovar (Portugalia); 1914, Feodosia (Crimeea). A continuat apoi, ca reprezentant al României: 1917, Dubăsarii vechi (Basarabia); 1932, Cape Porpoise (Maine, USA); 1936, Inebolu (Turcia).

A avut astfel prilejul să studieze erupţiile solare, structura diferitelor straturi ale celor două corpuri cereşti, atmosfera lor, fenomenele de absorbţie, straturile cromosferice, protuberanţele solare, variaţiile luminii zodiacale etc.

Dăruirea cu care s-a consacrat astronomiei nu a întârziat să fie recunoscută de comunitatea ştiinţifică internaţională; în 1910 participă la reuniunea de la Observatorul american din Passadena şi, în acelaşi an, urmăreşte cometa Haley, vizibilă doar odată la 75-76 de ani. Peste doi ani devine doctor honoris causa al Universităţii din Coimbra iar în 1914 a fost cooptat în Societatea germană de astronomie. Pe atunci ajunsese şambelan al ţarului Nicolae al II-lea.

Silit să se refugieze dincoace de Prut

Dar tăvălugul revoluţiei ruse din 1917 s-a abătut şi asupra laboratoarelor sale din St. Peterburg, unde toată aparatura i-a fost distrusă. În Basarabia, acum din nou românească, Nicolae Donici a lucrat, între 1918 şi 1939, mai mult în Observatorul de la Dubăsari, despre a cărui soartă s-a format şi o legendă: proprietatea fusese confiscată de statul român dar regele Ferdinand, înţelegând valoarea cercetărilor astonomice ale lui N.D. şi în urma intervenţiei autorităţilor ştiinţifice franceze, a declarat: „de obicei, eu îi rog mai mult pe francezi; acum, mă roagă ei!” Aşa că a decis ca Dubăsarii să intre în patrimoniul nou createi Fundaţii regale pentru Basarabia dar cu toate veniturile la dispoziţia fostului proprietar. Astfel savantul român şi-a putut continua cercetările; în 1922  participă la înfiinţarea Uniunii Astronomice Internaţionale.  Ţara sa a aderat în acelaşi an iar Du

Nicolae Donici (1874-1960)

Nicolae Donici (1874-1960)

băsarii au sporit cu o staţie meteo, binevenită pentru tot teritoriul României. Participă, în 1925, la congresul Uniunii Astronomice de la Cambridge şi implicarea sa în această organizaţie va continua până în 1939 (la întâlnirea de la Stockholm).

Membru de onoare al Academiei Române, preşedinte al Fundaţiei regale din Basarabia, iubit de concetăţenii săi între altele şi pentru dragostea de animale (a şi fost, ani de zile, preşedintele Societăţii de protecţia animalelor de la Chişinău), Nicolae Donici a fost silit, ca alte mii de basarabeni, să se refugieze dincoace de Prut după invazia sovietică din iunie 1940.  A organizat la Bucureşti Observatorul Astronomic în casa donată de amiralul Vasile Urseanu (de pe bd. L.Catargiu, recent restaurată). Dar soarta a continuat să fie neîndurătoare cu astronomul basarabean. A fugit din nou de răzbunarea rusească şi în 1945 s-a stabilit la Paris. Susţinut material de Centrul Naţional al Cercetării Ştiinţifice, N.D. a mai putut realiza patru misiuni în Sahara (la Tamanrasset). Reorganizarea, pe criterii politice nu ştiinţifice, a Academiei Române a făcut ca astronomul de recunoaştere internaţională să-şi piardă titlul de membru al acestui for. Indiferent unde s-a aflat, N.D., până la moarte (survenită lângă Nisa, în 1960) a continuat să se prezinte ca aparţinând comunităţii ştiinţifice academice române.

Foto: Nicolae Donici – wikipedia

 



18
/11
/21

Seara de 3 decembrie 1986, în plină dictatură ceaușiștă, când românii îngheață de frig și acasă, și în școli, și în instituții de toate felurile, pare o seară ca oricare alta: se întunecă devreme, la televizor cetățenii se pot uita două ore, Tovarășul și Tovarășa sunt negreșit acolo, fabricile duduie necontenit, că ele lucrează „pe ture”. Dar cine iese din casă la București poate să meagă, de exemplu, la teatru.

11
/11
/21

Editura Nemira a lansat în imprintul de nonficțiune ORION autobiografia președintelui Statelor Unite ale Americii. Vă oferim un fragment din „Promisiunile mele. Despre viață și politică” de Joe Biden (traducere de Ruxandrei Toma, lectură de specialitate de Anca Sandu).

24
/10
/21

Ultimele două programe ale actualei ediții a Cineclubului One World Romania, disponibile online, gratuit, până la 18 noiembrie, se concentrează pe activitatea de la Sahia a Mártei Mészáros și Slavomir Popovici, doi cineaști care și-au lăsat amprenta asupra producției studioului de film documentar în moduri foarte diferite.

08
/10
/21

În epoca rețelelor de socializare, a selfie-urilor și filtrelor de tot felul, când o imagine se face și se desface în câteva secunde și toți visăm la gloria efemeră, conform butadei enunțate de Andy Warhol, dilemele și sensurile autoreprezentării încă sunt discutate. Căci a te reprezenta, indiferent de epocă, nu este un gest lipsit de semnificații estetice și sociale. Un articol de Monica Neațu.

08
/10
/21

O schiță de portret, în câteva cuvinte-cheie ce conturează un univers al lui. În anul 2020, s-au împlinit o sută de ani de la nașterea lui Federico Fellini. Pornind de la câteva secvențe din destinul lui de artist, să ne întoarcem la viețile tragicomice pe care le-a construit pe ecran.

23
/09
/21

Când s-a stins cel mai mare scriitor rus, cenzura lucra de zor, „dar sentimentele poporului rus nu puteau fi înăbușite”, notează americanul Jay Parini în ultimele pagini din cunoscutul roman „Ultima gară”.

21
/09
/21

Biografiile marilor împărați din China dinastică sunt ticsite de povești sângeroase, jocuri de culise, răzbunări, urzeli, iubiri devastatoare și multe alte ingrediente spectaculoase pe care industria de televiziune chineză le explorează și reformulează romanțat sub forma serialelor și filmelor istorice de larg consum.

11
/08
/21

Când s-a născut, pe 29 august 1891, la Sankt Petersburg, în afară de legătura de rudenie cu Anton Cehov, fratele tatălui său, prea puține lucruri păreau să-i prevestească uriașul și, în același timp, ciudat de nedreptul destin pe care avea să-l trăiască.

01
/08
/21

Cafenelele din Paris, Tirana și Moscova, ca niște simboluri ale orașelor, surprinse de scriitorul albanez Ismail Kadare, în fascinantul volum de memorii „Dimineți la Café Rostand” (Humanitas Fiction, 2021, traducere din albaneză și note de Marius Dobrescu).