„Domnul Donici, a cărui simplă şi nobilă patimă e astronomia” (N. Iorga)
https://www.ziarulmetropolis.ro/domnul-donici-a-carui-simpla-si-nobila-patima-e-astronomia-n-iorga/

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE Destui români, în ciuda realizărilor, în ţară ori în străinătate, rămân absolut necunoscuţi marelui public. Basarabenii, odată în plus, continuă să fie anonimi deoarece peste ei s-a abătut persecuţia comunistă de expresie sovietică.

Un articol de Georgeta Filitti|2 aprilie 2017

În lumea europeană a ştiinţei, astronomul Nicolae Donici (1874-1960) e şi azi citat cu deosebită preţuire. Făcea parte dn familia boierilor Donici, atestată documentar din veacul al XV-lea şi care a dat un jurist, Andronache, după al cărui manual a funcţionat întregul sistem juridic al Moldovei de peste Prut până la primul război mondial; celălalt membru proeminent al familiei a fost fabulistul Alexandru D., prea bine cunoscut din manualele şcolare.

Nicolae Donici, cu studii de fizică şi matematică la Odesa, se specializează în astronomie la St. Petersburg şi publică primul articol în 1898 (despre un meteorit căzut lângă Odesa). În 1904 e ales membru al Societăţii Astronomice din Rusia şi delegat al Rusiei la congresele Uniunii internaţionale pentru studii solare.  În 1908 a înfiinţat pe moşia sa Dubăsari, de lângă Tighina, un observator particular, o premieră mondială, de astrofizică. L-a înzestrat, an de an, cu aparatură perfecţionată adesea chiar de el. Ocupă de foarte tânăr demnităţi în administraţia ţaristă (în 1916 era sub secretar de Stat în Consiliul Imperial) şi deopotrivă la conducerea Observatorului din Pulhovo. Sfera lui de interes privea în special eclipsele de soare şi cele de lună. A reprezentat Academia rusă de ştiinţe la toate expediţiile astronomice internaţionale, astfel: !901, Sumatra; 1904, Cambodgia; 1905, Alcala de Chivert (Spania); 1907, Asuan (Egipt); 1911, Ovar (Portugalia); 1914, Feodosia (Crimeea). A continuat apoi, ca reprezentant al României: 1917, Dubăsarii vechi (Basarabia); 1932, Cape Porpoise (Maine, USA); 1936, Inebolu (Turcia).

A avut astfel prilejul să studieze erupţiile solare, structura diferitelor straturi ale celor două corpuri cereşti, atmosfera lor, fenomenele de absorbţie, straturile cromosferice, protuberanţele solare, variaţiile luminii zodiacale etc.

Dăruirea cu care s-a consacrat astronomiei nu a întârziat să fie recunoscută de comunitatea ştiinţifică internaţională; în 1910 participă la reuniunea de la Observatorul american din Passadena şi, în acelaşi an, urmăreşte cometa Haley, vizibilă doar odată la 75-76 de ani. Peste doi ani devine doctor honoris causa al Universităţii din Coimbra iar în 1914 a fost cooptat în Societatea germană de astronomie. Pe atunci ajunsese şambelan al ţarului Nicolae al II-lea.

Silit să se refugieze dincoace de Prut

Dar tăvălugul revoluţiei ruse din 1917 s-a abătut şi asupra laboratoarelor sale din St. Peterburg, unde toată aparatura i-a fost distrusă. În Basarabia, acum din nou românească, Nicolae Donici a lucrat, între 1918 şi 1939, mai mult în Observatorul de la Dubăsari, despre a cărui soartă s-a format şi o legendă: proprietatea fusese confiscată de statul român dar regele Ferdinand, înţelegând valoarea cercetărilor astonomice ale lui N.D. şi în urma intervenţiei autorităţilor ştiinţifice franceze, a declarat: „de obicei, eu îi rog mai mult pe francezi; acum, mă roagă ei!” Aşa că a decis ca Dubăsarii să intre în patrimoniul nou createi Fundaţii regale pentru Basarabia dar cu toate veniturile la dispoziţia fostului proprietar. Astfel savantul român şi-a putut continua cercetările; în 1922  participă la înfiinţarea Uniunii Astronomice Internaţionale.  Ţara sa a aderat în acelaşi an iar Du

Nicolae Donici (1874-1960)

Nicolae Donici (1874-1960)

băsarii au sporit cu o staţie meteo, binevenită pentru tot teritoriul României. Participă, în 1925, la congresul Uniunii Astronomice de la Cambridge şi implicarea sa în această organizaţie va continua până în 1939 (la întâlnirea de la Stockholm).

Membru de onoare al Academiei Române, preşedinte al Fundaţiei regale din Basarabia, iubit de concetăţenii săi între altele şi pentru dragostea de animale (a şi fost, ani de zile, preşedintele Societăţii de protecţia animalelor de la Chişinău), Nicolae Donici a fost silit, ca alte mii de basarabeni, să se refugieze dincoace de Prut după invazia sovietică din iunie 1940.  A organizat la Bucureşti Observatorul Astronomic în casa donată de amiralul Vasile Urseanu (de pe bd. L.Catargiu, recent restaurată). Dar soarta a continuat să fie neîndurătoare cu astronomul basarabean. A fugit din nou de răzbunarea rusească şi în 1945 s-a stabilit la Paris. Susţinut material de Centrul Naţional al Cercetării Ştiinţifice, N.D. a mai putut realiza patru misiuni în Sahara (la Tamanrasset). Reorganizarea, pe criterii politice nu ştiinţifice, a Academiei Române a făcut ca astronomul de recunoaştere internaţională să-şi piardă titlul de membru al acestui for. Indiferent unde s-a aflat, N.D., până la moarte (survenită lângă Nisa, în 1960) a continuat să se prezinte ca aparţinând comunităţii ştiinţifice academice române.

Foto: Nicolae Donici – wikipedia

 



22
/05
/20

„În primii ani ai carierei mi se spunea că pentru a reuși ai nevoie de personalitate, talent și noroc în egală măsură. Dar eu nu sunt de acord. La mine, a fost 99% noroc. Nu e de niciun folos să ai talent, dacă nu ești la locul potrivit la momentul potrivit.” Iată ce credea Roger Moore undeva, spre finalul vieții.

04
/05
/20

OAMENII MUZICII Pe 4 mai 1955, în condiții sărăcăcioase contrastante cu extraordinara sa personalitate, se stingea unul din marii oameni ai secolului XX. Îl sărbătorim, ne mândrim cu el, dar cât îl cunoaștem (și ascultăm) de fapt pe George Enescu? Iată doar câteva din trăsăturile unei personalități și ale unei cariere excepționale – și o invitație de a-i descoperi muzica.

27
/04
/20

Gabo a murit acum șase ani, pe 17 aprilie 2014, în Mexic, la 87 de ani. Volumul „Incredibila și trista poveste a candidei Erendira și a bunicii sale fără suflet“ (traducere din limba spaniolă de Tudora Șandru Mehedinți) a fost publicat la Rao, în 2014. Nuvelele au fost publicate în original în 1972, dar au fost scrise în 1968, după „Un veac de singurătate“.

18
/04
/20

Paștele e motiv de sărbătoare pe toate meridianele, iar în unele locuri tradițiile pascale nu sunt dintre cele mai comune. Iată câteva astfel de obiceiuri din lumea largă, cu origini mai mult sau mai puțin religioase, ce fac deliciul publicului și sporesc bucuria sărbătorii.

Page 1 of 3212345...102030...Last »