,,Dorian” – dans contemporan pe muzică de sfârșit de lume
https://www.ziarulmetropolis.ro/dorian-dans-contemporan-pe-muzica-de-sfarsit-de-lume/

În seara în care am văzut Dorian am vrut să-i cer iertare tehnologiei pentru dăţile în care am hulit-o, din conservatorism, şi pentru acelea în care am profitat de ea în scopuri pur egoiste. Am reevaluat tehnologia, fie şi pentru o oră, cea în care dansul şi teatrul s-au unit într-un altfel de spectacol, pe scena de la UNTEATRU.

Un articol de Diana Trăncuţă|3 noiembrie 2016

E binefăcătoare întâlnirea cu noul, mai ales atunci când acesta implică și emoție, pe lângă un tip de artă inovator, ce reușește să spargă cumva cotidianul. Proiect al Asociației Culturale Control N, cu o coregrafie și o regie semnate de Oana Răsuceanu, Dorian combină dansul contemporan cu proiecții multimedia, reinventând, într-o oarecare măsură, cadrul cultural românesc.

Dorian (George Albert Costea) își duce zilele în banalitatea rutinei, cel puțin până în momentul în care află că sfârșitul lumii va veni în 24 de ore, pe 5 octombrie 2016. Un om izolat, așa cum lasă să fie descoperit, el alege singurătatea propriului apartament inclusiv ca spațiu al poveștii finale, al năvălirii ultimelor gânduri despre trecutul și prezentul propriei vieți.

Teatrul își găsește locul în această narațiune fără replici tocmai prin jocul de-a v-ați ascunselea al cuvintelor înghițite de proiecțiile video, de luminile și umbrele complementare pașilor de dans ai actorului-dansator. Spectatorii care își animă din când în când viața mișcându-se în ritmul vreunei muzici vor trăi poate la o altă intensitate față de aceia pe care natura i-a înzestrat cu două picioare stângi; și unora, și altora însă, spectacolul le va aminti de sentimentul dureros al rămânerii în urma timpului. Oamenii din viața lui Dorian sunt (și) oamenii cărora nu mai știm să le scriem, să le spunem, să orice, dar chiar dacă am ști, uneori e prea târziu.

dorian-jean

Toată dezlănțuirea pe care o presupune lupta asta interioară e redată vizual prin imagini care se agață puternic de retină. E un haos, se termină lumea, dar cuvintele nu, valurile au chip de om, se scrie, se rescrie, ploaia cade greu, nu știi dacă-i mântuire sau apocalipsă.

Întâmplător, în seara în care am văzut Dorian, pe 30 octombrie, se împlinea și un an de la Colectiv. Mă gândeam la asta, pe fundal se auzea Morrissey, iar actorul dansa un refren care se tot repeta: life is a pigsty (viața e o cocină de porci). Îngânam întru aprobare, în timp ce senzația de zădărnicie continua: Can you stop time/ Can you stop the pain/ I feel too cold/ And now I feel too warm again/ Can you stop this pain/ Can you stop this pain. Și apoi: Even now in the final hour of my life/ Im falling in love again. Într-o formă sau alta, fiecare am trăit câte un sfârșit de lume. Ceea ce poate fi sublim și groaznic în același timp.

Dorian, cu George Albert Costea; regia și coregrafia: Oana Răsuceanu; video: Iulia Rugină, Dan Adrian Ionescu, Mizdan, Adrian Câmpean; muzica: Mihai Dobre; decor: Dan Adrian Ionescu; producător: Ana Agopian

Dorian (George Albert Costea) își duce zilele în banalitatea rutinei, cel puțin până în momentul în care află că sfârșitul lumii va veni în 24 de ore, pe 5 octombrie 2016. Un om izolat, așa cum lasă să fie descoperit, el alege singurătatea propriului apartament inclusiv ca spațiu al poveștii finale, al năvălirii ultimelor gânduri despre trecutul și prezentul propriei vieți.

Foto sus: Adi Bulboacă

19
/05
/21

Vineri, 21 mai, începe la București cea de-a doua ediție a Walk & Shoot Fest. Ateliere foto ce au ca temă centrală scena, discuții online despre fotografie și provocările din domeniu, o expoziție despre diversitate pe scena artelor performative, precum și un concept store cu printuri de autor semnate de artiştii colaboratori ai programului Walk & Shoot, se regăsesc în programul festivalului, care se va încheia pe 30 mai.

18
/05
/21

După mai mult de un an de introspecție și de distanțare socială, timpul petrecut cu noi, în spațiile care au devenit din confortabile limitative, a căpătat complet alte semnificații. Momentele dragi din trecut le-am păstrat departe de estompare iar perioadele de solitudine impusă a făcut zilele, săptămânile și lunile să se comprime. Nu știm când și cum au trecut ultimele 15 luni așa că amintirile ne sunt mai apropiate ca niciodată.

09
/05
/21

VIAȚA SECRETĂ A TABLOURILOR Ziarul Metropolis vă invită la mici incursiuni în existenţa nevăzută, uitată sau ignorată a imaginilor care ne fascinează. Unele au schimbat istoria artei, altele au rămas ascunse printre poveşti.

28
/04
/21

Joi, 6 mai 2021, între orele 16:00 și 20:00 are loc la Galeria Senat, str. Băiculești nr. 29, Sector 1, București, la Combinatul Fondului Plastic, deschiderea expoziției Depozitul 12, prima din seria Politici ale non-acțiunii.

20
/04
/21

Numeroase lucrări în diverse tehnici, realizate în ultimul deceniu de Maia Ștefana Oprea, una dintre cele mai cunoscute și apreciate artiste contemporane din România, se regăsesc începând din 20 aprilie 2021 în expoziţia VR (virtual reality) „On the Naturalness of Things“ / „Despre naturalețea lucrurilor“, curator Ana Sultana Cipariu, „vernisată“ virtual pe platforma Theopen-art.com, fiind cea de-a noua expoziţie în „realitate virtuală“ găzduită aici, alături şi de reconstrucţia virtuală a atelierului marii pictoriţe Valentina Rusu Ciobanu.

20
/04
/21

Expoziția Shaping Design. Together. va avea loc în perioada 5-13 iunie 2021, în cadrul Romanian Design Week, la Muzeul Național de Artă al României.

16
/04
/21

TRIUMF AMIRIA. Muzeul Culturii Queer [?] este un proiect de recuperare a producției culturale queer din ultimii 20 de ani, care se axează pe trei direcții: arte vizuale, arte performative și literatură. TRIUMF AMIRIA este un efort de diseminare extinsă a culturii queer locale, care își propune în același timp să identifice mai multe direcții pentru viitorul producției culturale queer.