,,Dorian” – dans contemporan pe muzică de sfârșit de lume
https://www.ziarulmetropolis.ro/dorian-dans-contemporan-pe-muzica-de-sfarsit-de-lume/

În seara în care am văzut Dorian am vrut să-i cer iertare tehnologiei pentru dăţile în care am hulit-o, din conservatorism, şi pentru acelea în care am profitat de ea în scopuri pur egoiste. Am reevaluat tehnologia, fie şi pentru o oră, cea în care dansul şi teatrul s-au unit într-un altfel de spectacol, pe scena de la UNTEATRU.

Un articol de Diana Trăncuţă|3 noiembrie 2016

E binefăcătoare întâlnirea cu noul, mai ales atunci când acesta implică și emoție, pe lângă un tip de artă inovator, ce reușește să spargă cumva cotidianul. Proiect al Asociației Culturale Control N, cu o coregrafie și o regie semnate de Oana Răsuceanu, Dorian combină dansul contemporan cu proiecții multimedia, reinventând, într-o oarecare măsură, cadrul cultural românesc.

Dorian (George Albert Costea) își duce zilele în banalitatea rutinei, cel puțin până în momentul în care află că sfârșitul lumii va veni în 24 de ore, pe 5 octombrie 2016. Un om izolat, așa cum lasă să fie descoperit, el alege singurătatea propriului apartament inclusiv ca spațiu al poveștii finale, al năvălirii ultimelor gânduri despre trecutul și prezentul propriei vieți.

Teatrul își găsește locul în această narațiune fără replici tocmai prin jocul de-a v-ați ascunselea al cuvintelor înghițite de proiecțiile video, de luminile și umbrele complementare pașilor de dans ai actorului-dansator. Spectatorii care își animă din când în când viața mișcându-se în ritmul vreunei muzici vor trăi poate la o altă intensitate față de aceia pe care natura i-a înzestrat cu două picioare stângi; și unora, și altora însă, spectacolul le va aminti de sentimentul dureros al rămânerii în urma timpului. Oamenii din viața lui Dorian sunt (și) oamenii cărora nu mai știm să le scriem, să le spunem, să orice, dar chiar dacă am ști, uneori e prea târziu.

dorian-jean

Toată dezlănțuirea pe care o presupune lupta asta interioară e redată vizual prin imagini care se agață puternic de retină. E un haos, se termină lumea, dar cuvintele nu, valurile au chip de om, se scrie, se rescrie, ploaia cade greu, nu știi dacă-i mântuire sau apocalipsă.

Întâmplător, în seara în care am văzut Dorian, pe 30 octombrie, se împlinea și un an de la Colectiv. Mă gândeam la asta, pe fundal se auzea Morrissey, iar actorul dansa un refren care se tot repeta: life is a pigsty (viața e o cocină de porci). Îngânam întru aprobare, în timp ce senzația de zădărnicie continua: Can you stop time/ Can you stop the pain/ I feel too cold/ And now I feel too warm again/ Can you stop this pain/ Can you stop this pain. Și apoi: Even now in the final hour of my life/ Im falling in love again. Într-o formă sau alta, fiecare am trăit câte un sfârșit de lume. Ceea ce poate fi sublim și groaznic în același timp.

Dorian, cu George Albert Costea; regia și coregrafia: Oana Răsuceanu; video: Iulia Rugină, Dan Adrian Ionescu, Mizdan, Adrian Câmpean; muzica: Mihai Dobre; decor: Dan Adrian Ionescu; producător: Ana Agopian

Dorian (George Albert Costea) își duce zilele în banalitatea rutinei, cel puțin până în momentul în care află că sfârșitul lumii va veni în 24 de ore, pe 5 octombrie 2016. Un om izolat, așa cum lasă să fie descoperit, el alege singurătatea propriului apartament inclusiv ca spațiu al poveștii finale, al năvălirii ultimelor gânduri despre trecutul și prezentul propriei vieți.

Foto sus: Adi Bulboacă

28
/01
/21

Timișoara la cutie – Cetate reproduce o felie din cartierul Cetate, centru istoric și principal pol de atracție turistică al orașului, aducând la viață 5 din clădirile emblematice ale orașului, într-un format de miniaturi, puzzle și cărți poștale. Cutia oferă copiilor șansa de a cunoaște mai bine orașul Timișoara prin joacă, învățând despre arhitectura și istoria acestuia iar adulţilor ocazia de a se (re)îndrăgosti de oraş privindu-l cu ochi de turist.

18
/01
/21

De la împăratul Nero sau pictura renascentistă la povestea lui Alice în Țara Minunilor și la „divele” secolului XX, cele mai așteptate evenimente expoziționale programate în 2021 în Europa promit experiențe de calitate.

13
/01
/21

În această perioadă, atelierele MNAC se desfășoară online, într-o formulă interactivă. „Arta contemporană de la plancton la zbor intergalactic” este o serie de ateliere care ne ajută să înțelegem expoziția Colecției MNAC, „Văzând Istoria. 1947-2007”, dar și de unde vine și se hrănește arta contemporană, în general.

08
/01
/21

Până pe 27 iunie 2021 puteți vizita o nouă expoziție temporară la MNAR, intitulată „Poveștile Crucii. Sculptură miniaturală de tradiție bizantină”, organizată în cadrul Galeriei de Artă Veche Românească (Calea Victoriei 49-53).

04
/01
/21

Albumul bilingv „Azur de Lisabona”/ „Azul de Lisboa”, realizat de Ambasada României în Republica Portugheză și Institutul Cultural Român de la Lisabona, cu sprijinul Fundației Bonte, a avut prezentarea oficială în ultima lună a anului.

18
/12
/20

Muzeul Național Cotroceni lansează joi, 17 decembrie 2020, Portret de artist, un proiect de anvergură care îi are în prim plan pe unii dintre cei mai importanți artiști plastici ai momentului. Artiștii se destăinuie în fața publicului într-o suită de interviuri care reflectă emoțiile și părerile lor despre situația generată de pandemie, despre parcursul creațiilor și al artei în general, despre propria evoluție în domeniul artei și în situația actuală.

14
/12
/20

Până pe 28 martie 2021, Muzeul Național de Artă al României prezintă expoziția temporară Piranesi. Arhitecturi și fantasme, deschisă din 5 decembrie 2020. Expoziția aniversează 300 de ani de la nașterea artistului Giovanni Battista Piranesi (1720 – 1778) și este realizată de curatorul Cosmin Ungureanu, din cadrul Secției de Artă Europeană a MNAR, anunță organizatorii.