Două cărți-document despre teatru, lansate în FNT 2014
https://www.ziarulmetropolis.ro/doua-carti-document-despre-teatru-lansate-in-fnt-2014/

Vineri, 31 octombrie, a avut loc ultima lansare de cărţi la Ceainăria Arcub din cadrul Festivalului Naţional de Teatru.

Un articol de Judy Florescu|2 noiembrie 2014

Cărțile care au fost prezentate, în cadrul lansării în spațiul Ceainăriei Arcub, au fost „Regizorul,acest…” și „Emil Coșeru, actorul nostru”, ambele scrise Călin Ciobotari și editate de Editura Opera Magna. La lansarea celor două cărți au luat cuvântul Mircea Morariu, Călin Ciobotari și Emil Coșeru.

Mircea Morariu: ” „Regizorul acest… „este o carte în care Călin Ciobotari i-a provocat la un dialog pe câțiva dintre regizorii care au montat în vremea din urmă pe scenele ieșene. Sunt de asemenea regizori de origină română, Iulian Negulescu, dar stabiliți în alte părți, la fel cum este și Anca Ovanez, care spune dacă voi nu mă vreți eu vă vreau.  E vorba despre regizori care aparțin unor generații diverse, unii dintre ei aflați într-un moment de culme al profesiei așa cum e cazul a două nume deja clasicizate ale regiei românești – Mihai Măniuțiu și Gabor Tompa.

Dar e vorba și de regizori tineri, unii aflați la o reorientare a profesiei, cum ar fi cazul Antonellei Cornici sau al lui Octavian Jighirgiu. Găsim în carte și un interviu cu Claudiu Goga.  De asemenea, găsim un foarte important interviu care-i probează seriozitatea, făcut cu Radu Alexandru Nica, un regizor care a marcat prin personalitatea sa Teatrul Luceafărul. Îl găsim de asemenea pe Vlad Massaci. Firește, găsim în carte tot felul de aproximări asupra funcției regizorului, asupra relației lui cu trupa , cu teatrul,  cu textul, cu felul în care îl îndrum pe actor pentru găsirea drumului spre rol. Găsim un oarecare război al regizorului cu critica teatrală, care bineînțeles niciodată nu știe să-i aprecieze cum trebuie opera. Toate aceste interviuri trebuie păstrate pentru că pot ajuta la reconstituirea carierei artiștilor.”

Călin Ciobotari spune despre cartea sa,  „Emil Coșeru, actorul nostru”: „Ceea ce mi se pare mie important,  ca și contribuția la istoria teatrului românesc, e în primul rând acea secțiune în care Emil Coșeru rememorează principalele roluri, pe care le-a avut. Domnul Emil Coșeru are capacități analitice, își comentează foarte bine fișele de personaj, are o memorie foarte bună și a reconstituit niște contexte relevante pentru un anumit spirit al teatrului ieșean din acel moment. Apoi o altă secțiune este cea în care schițează niște micro-portrete ale regizorilor cu care a lucrat, și pe primul plan se află doamna Cătălina Buzoianu care realmente a făcut istorie la Iași, în anii 70.”

Emil Coșeru: „A fost o bucurie să reînființăm catedra de actorie, pentru că în 1952 rușii desființaseră Institutul de teatru din Iași. Școala de teatru ieșean este una dintre cele mai bune școli de teatru. Am înființat secția de regie de teatru, care merge foarte bine și să sperăm că în doi-trei ani de zile vom avea un regizor de primă mână“.

11
/06
/21

Triumf Amiria și Muzeul Național al Literaturii Române (MNLR) îi invită pe traducătorii profesioniști și amatori la un atelier de traducere queer cu profesoara universitară Ruxandra Vișan și traducătoarea Laura Sandu în cadrul secțiunii de literatură a proiectului.

08
/06
/21

„Unică în acest roman este vocea naratorului său, un amestec de Holden Caulfield și Karl Ove, maghiar și român, idealist și cinic, hibrid în multe sensuri, încercând să găsească claritatea, fără să știe de ce, dintr-un pur instinct moral și estetic, și fără să știe cum. Dacă acceptăm pactul autobiografic al cărții, atunci înțelegem lumea din care a ieșit unul dintre poeții cu adevărat originali ai noii generații. Mărcile lui lirice apar surprinzător și discret, ca mici puncte incandescente, și în proza fluidă și simplă prin care e spusă povestea anilor de rătăcire ai lui Dósa, probabil cel mai important scriitor maghiar de limbă română de azi.” (Adrian Lăcătuș).

01
/06
/21

Noul episod dedicat istoriei documentarului românesc de Cineclubul One World Romania aduce prim-plan trei personalități literare - Nina Cassian, Radu Cosașu și Geo Bogza. Până la 25 iunie pot fi văzute online, gratuit, cinci documentare de scurtmetraj din anii `60 la care şi-au adus contribuţia cei trei cunoscuţi scriitori.

31
/05
/21

O nouă carte care a ținut prima pagină a publicațiilor din întreaga lume în ultimii ani a apărut zilele acestea în traducere în colecția ANANSI World Fiction. Este vorba despre ”Niciun prieten, doar munții”, volum de memorii al cunoscutului refugiat iranian de etnie kurdă Behrouz Boochani, o istorie tăioasă ce descrie poveștile adevărate ale refugiaților de pe Insula Manus, din Papua Noua Guinee, unde autorul a fost închis în 2013, după ce a fost prins încercând să intre cu barca în apele teritoriale ale statului australian.

30
/05
/21

„Mi se pare că mai degrabă aș putea fi învinuit de lăcomie, de beție, de superficialitate, de indiferență, de orice doriți”, îi scrie Cehov lui A.N. Pleșcev, prietenul lui, la 1888, „însă nu de dorința de a părea ori de a nu părea ceva. Nu m-am ascuns niciodată! Dacă dumneavoastră îmi sunteți drag, sau Suvorin, sau Mihailovski, n-o ascund nicăieri”.

28
/05
/21

Cum a arătat copilăria pentru trei dintre cei mai cunoscuți artiști rock din toate timpurile – Bruce Springsteen, Freddie Mercury și Keith Richards?

20
/05
/21

Luni, 24 mai, începînd cu ora 19.00, pe paginile Facebook Polirom și Librăria Humanitas de la Cișmigiu (facebook.com/polirom.editura•facebook.com/LibrariaHumanitasDeLaCismigiu), Andreea Răsuceanu va intra în dialog cu redactorii Alecart, pornind de la romanul „Vîntul, duhul, suflarea”, recent publicat la Editura Polirom, în colecția „Fiction Ltd”.

17
/05
/21

Noi, copiii din Bahnhof Zoo de Christiane F este una dintre acele cărți care nu te lăsa indiferent. Adicția în rândul adolescenților este văzută din interiorul unei povești de viață reale. Cum te afunzi într-o experiență traumatizantă, consumul de heroină, din dorința de a aparține, de a simți că ești important pentru cei din jur și că ceea ce trăiești are o intensitate ieșită din comun? Și ce șanse ai cu adevărat să o poți depăși?