Povestea de dragoste a actorului fascinat de „lumea civilizată” din teatru şi care devine rege al cinematografului şi a actriţei Mary Pickford a început prin preajma Primului Război Mondial, alimentând artistic presa vremii. Charlie Chaplin a fost martorul cel mai apropiat al acestei mari iubiri.
Un articol de Monica Andrei|10 septembrie 2015
Hamal, docher, vânzător de săpun şi apoi rege al cinematografului
Douglas Fairbanks, pe numele real Douglas Elton Thomas Ullman, s-a născut în 23 mai 1883, în Denver, Colorado. Elevul distrat, amator de teatru, a jucat pe scenele școlilor pe unde a învățat. Nu visează în adolescență să devină rege al cinematografului. Studiază la Academia Militară de la Harvard.
A fost docher la Paris, hamal la Londra, vânzător de săpun și agent la bursă în America, și, de fiecare dată, ceva din sufletul lui se îndrepta spre teatru. Își împlinește visul de a deveni actor când, în 1900, directorul unei companii îl angajează în urma recomandărilor profesoarei de artă dramatică. Se căsătorește în 1907 cu fiica unui om de afaceri, Beth Sully, iar socrul său îi cere să părăsească scena. Revine în teatru după ce soția sa naște un băiat și se stabilesc la New York. Femeia distinsă, cu mulți bani, și-a iubit enorm soțul. A înțeles de la început că marea lui dragoste e teatrul, iar la un moment dat nu-i va sta în cale.
Când debutează în film, în 1915, era destul de cunoscut pe scena de pe Broadway. Nu e mulțumit cum este primit şi speră să se întoarcă în teatru unde, aşa cum spunea, era o „lume civilizată”, iar atunci când juca făcea destule acrobații până să-și adauge celebra mustăcioară, la fel ca și Charlie Chaplin.
“Vitalitatea lui m-a atras – spunea producătorul de film D. W. Griffith – ea te izbea când îl vedeai mergând pe stradă. Am știut că va fi o mare vedetă, de când i-am văzut primul film, dar am așteptat până au mai apărut vreo patru, pentru ca publicul să-l poată cunoaște”.
Scenarista Anita Loos scrie roluri pentru actor: “Le citeam cu glas tare, întreruptă de clovneriile lui cu cei doi câini: Spike și Bull. Eroii mei trebuiau să se agite mereu. Scenele mele de dragoste, seducătoare, urmau să fie întrerupte de o acțiune bruscă, în care Doug trebuia să sară pe o lustră sau să urce înot o cascadă. El ignora teama şi nu îngăduia să fie dublat de un cascador, oricare ar fi fost riscul”.
“Hoțul din Bagdad”, „Robin Hood”, „Cei trei mușchetari”, „Semnul lui Zorro” sunt câteva dintre filmele unde a triumfat Douglas.
Un copil minune în film şi o “logodnică a Americii”
Mary Pickford, ingenua cu bucle blonde, cu chip de fetiță și farmec învăluitor, “femeia-copil”, cum i se spunea, s-a născut în 8 martie 1893, în Toronto, Canada. Pe numele ei real Gladys Marie Smith, rămâne orfană de tată, la scurt timp de la nașterea sa. Debutează pe scenă la 5 ani, și de atunci joacă pentru a-și întreține mama, un frate și o soră.
La 14 ani, David Belasco îi schimbă numele în Mary Pickford, după numele de familie al bunicului actriței dinspre mamă. Traversează drumul de la scenă la film datorită lui D. W. Griffith, care a avut intuiția de a descoperi și lansa destui actori în film. Interpretează personaje de poveste, în filme ca: “Mica prințesă”,”My baby”, „Micul drăcușor”, etc. „Mica Mary” sau „Bucle de aur” cum i se spunea, devine populară din 1914 când e numită „logodnica Americii”. Copilul minune în film s-a străduit cu mari eforturi să cultive imaginea în faţa lumii.
Celebritatea are un preţ scump
Mary Pickford se căsătorește în secret cu cu Owen Moore, la 17 ani, nu pentru că nu i-ar permite producătorii să o facă, ci pentru că imaginea de femeie–copil pe care o avea nu-i permitea să îmbrace rochia de mireasă. Producătorii credeau că publicul va fi dezamăgit la aflarea veştii despre căsătoria ei. Mariajul ei este plin de dezamăgiri aprige, conflicte dese și indiferență crudă, și în niciun caz de dragoste.
Avea 21 de ani când actrița Elsie Janis o invită la o serată unde Mary Pickford îl întâlnește pe Doug, care avea cu 10 ani mai mult ca ea. Își văzuseră filmele, se stimau, participaseră la gale, premiere, erau conștienți de celebritatea lor, dar nu se cunoscuseră în viața reală. De la prima întâlnire li s-au aprins inimile, își telefonează zilnic, se văd pe ascuns. El era tată de familie, nu-și iubea nevasta şi nu-i păsa de fiu, iar despre ea lumea nu știa că e măritată, deși se separase de soț.
Charlie Chaplin își amintește în cartea sa de memorii: „Pe atunci, Douglas stătea departe de soția sa. Serile avea mulți prieteni la dineu, printre care se număra și Mary Pickford de care el era îndrăgostit nebunește. Se comportau ca niște iepuri speriați. Eu îi sfătuiam să nu se căsătorească, să trăiască pur și simplu împreună și să se calmeze, dar ei nu aprobau ideile mele nonconformiste. Mă pronunțam atât de violent împotriva mariajului lor încât, atunci când ei au sfârșit prin a se căsători, toți amicii lor au fost invitați la nuntă, în afară de subsemnatul”.
Chaplin, Pickford și Fairbanks
Până să se căsătorească, cei doi actori se angajează în campania de adunare de fonduri pentru victimele războiului „Bonuri de Libertate”, împreună cu Charlie Chaplin, lansată în 1918, apoi inițiază asociația „Artiștii asociați”. „Dar Fairbanks – cum spunea Charlie Chaplin – sub aerele lui de nonșalanță indulgentă era mai șiret decât noi toți. În timp ce avocații noștri discutau detalii tehnice, el țopăia ca un copilandru, dar când se citea statutul societății el nu scăpa o virgulă. Mary cunoștea terminologia, statutul societății despre articole, paragrafe, clauze. Era foarte frumoasă pe atunci și i se dăduse vestea că este și o femeie de afaceri neîntrecută”.
„Douglas era un romantic incurabil. Când mă aflam la el, eram smuls uneori dintr-un somn adânc, la trei dimineața, și întrezăream prin ceață o orchestră havaiană cântând serenade pe peluză, sub fereastra camerei în care sta Mary. Serenade încântătoare, dar greu de înțeles, atunci când îți erau adresate. Și totuși, aceste însușiri puerile făceau farmecul lui”.
Nuntă cu alteţe regale şi petreceri cu Charlie Chaplin
După o perioadă lungă de așteptare, în urma unui greu divorț al fiecăruia, și a unei lupte crâncene de apărare a imginii, în 1920 se căsătoresc, iar la nunta lor – își amintește Chaplin, „participă ducele și ducesa de Souther, generalul Stuart, amiralul Watson și alte personalități. Fairbanks era renumit pentru admirația lui exagerată a altețelor regale care avea să devină una dintre maniile lui celebre”.
După nuntă se instalează într-o veche casă de vânătoare cu un etaj ridicată pe colinele pline cu mărăcine ale Beverly Hills, care, după voiajul lor de nuntă, a suportat îmbunătățiri radicale.
Cuplul pleacă în călătorie de nuntă în Europa despre care Mary Pickford scria în cartea sa: “Douglas, care era un mare călător, pregătise traseul cu grijă. Am fost copleșiți de mulțimile de fani. Prima noastră haltă a fost la hotelul “Ritz” la Londra. Sub fereastra noastră puteam zări mii și mii de persoane care așteptau zi și noapte, ca să ne poată vedea. Mă simțeam incapabilă, din păcate, să le arăt în vreun fel recunoștința, fapt care m-a făcut să mă îmbolnăvesc”.
D.W. Griffith, Mary Pickford, Charlie Chaplin (așezat) și Douglas Fairbanks, la semnarea contractului prin care s-a înființat compania United Artists în 1919. Foto: wikipedia
La întoarcere, la New York au avut parte de o primire triumfală. Își decorează casa și o botează după prenumele lor „Pick-Fair”.
„Era cu totul neașteptat – scrie Chaplin în ale sale memorii – să fii prezentat în casa lor regelui Siamului, ducelui de Alba, lui Austin Chamberlain, marchizului de Viena. Eram poftit și eu de câte ori aveau musafiri, constituiam una dintre atracții. Invitații soseau pe la opt seara, la opt jumătate se servea dineul, apoi se viziona un film. Uneori îi degrevam de musafirii simandicoși găzduindu-i la mine. Mărturisesc că nu știam să primesc așa de bine ca Douglas. Mary și Doug erau minunați. Știau să adopte o atitudine familiară și degajată. Când printre ei se afla vreun duce sau conte, în prima seară îi spuneau <<Alteța Voastră>>, în următoarea seară alteța devenea familarul Jimmy sau Georgie. La cină apărea cățelul lui Doug, o corcitură, și stăpânul lui îl punea să facă gimbușlucuri, înveselind recepția ce ar fi putut deveni rigidă. Oaspeții erau de acord că gazdele sunt încântătoare”.
Moartea unei mari iubiri
La 44 de ani, Douglas își dă seama că e aproape de finalul carierei în film și că nu va mai juca, în schimb rămâne activ în afaceri, organizând ceremoniile The Academy of Motion Picture Arts and Sciences privind decernarea premiilor Oscar.
Soția sa notează în autobiografia sa: “Era cuprins de o ciudată agitație, iscată din faptul că își pierduse încrederea în el. Începusem să simt o schimbare încă din 1925. Îmi dăseam seama că nu mai pot urmări ritmul vieții lui, al unui om a cărui ființă era într-o perpetuă febrilitate. Ajunsese într-o asemenea stare încât nu mai putea sta două nopți în același loc”.
Cariera lui era incertă. Când apare filmul vorbit, Douglas suferă o cădere psihică și nu mărturiseşte cuiva. Soţia sa își vede de filmele ei, refuză să călătorească cu el, renunță la buclele ei blonde pentru filmul “Coquette”, rol care îi va aduce primul Oscar. De altfel, Mary Pickford a fost a doua actriță de la Hollywood care a luat premiul “Oscar”.
Un prieten îl invită pe Douglas Fairbanks la un concurs de golf în Scoția. De atunci, Douglas evadează des în Anglia din diverse motive. Plecările dese devin suspecte în mintea soţiei lui, aşa că ea îl urmărește. În urma unei călătorii în Anglia, ea descoperă că în viața lui era altă femeie. “Zvonurile au circulat cu iuţeala fulgerului. Când mi-a spus că se duce la altă partidă de golf, i-am spus ce am aflat și a negat totul, eu m-am prefăcut că-l cred, dându-mi seama că era un om bolnav – scrie în ale sale memorii actriţa. L-am lăsat să plece, dar din Anglia am primit o telegramă în care mă anunța că rămâne acolo definitiv.”
Invitată la restaurant de către o prietenă ziaristă, actriţa face greşeala să i se confeseze, arătându-i telegrama primită, în ciuda jurământului că nu va sufla o vorbă. Degeaba, “prietena” aceasta împânzește zvonul despărțirii lor. Constrânsă de împrejurări, deși încă îl mai iubea, Mary Pickford pornește o acțiune de divorț.
“El s-a întors acasă pentru a împiedica divorțul. Îmi aduc aminte cât de surprinsă am fost să-l văd. Nu-și pierduse vitalitatea, nici frumusețea fizică. Ceva îi lipsea. Mi se părea că spiritul lui dispăruse. În trecut, intuiam ceea ce gândea sau simțea. O puteam citi pe chipul lui. Acum nu mai era nimic de citit: fața lui era ca o pagină albă, și în sinea mea am început să plâng pentru el. Nu înțelegeam de ce trebuie să renunț la hotărârea mea. A plecat în Anglia, iar după 11 luni a vrut o nouă reconciliere, inutilă de altfel. Cele mai neplăcute au fost pentru mine zilele procesului, unde a trebuit să răspund întrebărilor despre incompatibilitate. Ziariștii mi-au respectat tristețea. Își dăduseseră seama că asistau la moartea unei mari iubiri.”
În ianuarie 1936 au divorțat, iar în martie, Douglas s-a recăsătorit cu văduva Lady Sylvia Ashley, stabilindu-se în Santa Monica. “Nimic nu-i mai umilitor decât să devii un fost”, își spune Fairbanks, renunțând definitiv la film. În decembrie 1939, Doug moare liniștit, în urma unei indigestii și a unei inimi epuizate, nu înainte de a cere infirmierului să-i deschidă fereastra ca să audă freamătul mării.
Mary Pickford a mai trăit 40 de ani, până în 1979. S-a recăsătorit în 1937 cu Charles Rogers, un star al filmelor muzicale, actrița fiind mai în vârstă decât el cu 10 ani. Pe Doug l-a iubit până în ultima clipă a vieții ei. Chipul lui era cea mai dragă și vie amintire, drept pentru care obișnuia să-i proiecteze adesea filmele.
(Carey Gary, Doug and Mary: Biografia lui Douglas Fairbanks și Mary Pickford; Chaplin Charles, Memorii)
