„Downsizing”. Oameni mici, probleme mari
https://www.ziarulmetropolis.ro/downsizing-oameni-mici-probleme-mari/

CRONICĂ DE FILM Cel mai nou titlu al regizorului american Alexander Payne, „Downsizing” are o extravagantă şi lăudabil de curajoasă premisă SF, tratată antispectacular. Rezultă un film cu destule momente vizuale reuşite, dar cu o miză mică, pe măsura protagoniştilor mini-oameni.

Un articol de Ionuţ Mareş|9 Ianuarie 2018

Filmele americanului Alexander Payne, cunoscut în special pentru false comedii ale căutării de sine ca „About Schmidt”, „Sideways”, „The Descendants” și „Nebraska”, au avut mereu ceva bizar: fie o premisă narativă neobișnuită, mai puțin întâlnită, fie personaje excentrice, deși aparent banale, sau situații ieșite din comun. De fapt, drame camuflate în comedii reținute despre o Americă a oamenilor simpli, evitată de cinema-ul mainstream.

Cu premiera mondială în extrem de lăudata Competiție din 2017 a Festivalului de la Veneția, „Downsizing” ridică la un alt nivel această latură extravagantă a stilului consacrat de Payne. Și se plasează, neașteptat, în genul SF, dublat de o tușă de film apocaliptic antispectacular și completat cu (prea stridente și, în fond, inofensive) mesaje ecologiste și de satiră socială (caracteristice, e drept, tradiției distopiilor cinematografice).

Însă această etichetă de SF nu este doar înșelătoare, ci și restrictivă. Riscantul punct de pornire este, într-adevăr, de domeniul științifico-fantasticului: experimentul unui savant permite ca oamenii să fie micșorați la propriu, fără efecte asupra sănătății, până la doar câțiva centimetri, iar această uluitoare descoperire este văzută ca o soluție pe termen lung (200 de ani) la suprapopularea planetei, dar și la probleme precum schimbările climatice sau sărăcia.

Însă tratarea regizorală împrospătează sau ocolește cu abilitate convențiile asociate de obicei genului, astfel că „Downsizing” devine tot o (mini)dramă despre căutarea de sine a unui protagonist, Paul Safranek (jucat de Matt Damon), aflat într-un moment de criză – orașul în miniatură este prezentat și ca o evadare într-o altă lume, oniric-suprarealistă, care permite o transformare.

De pildă, Payne nu face din previzibilul joc de mărimi între universul oamenilor mari și universul mini-oamenilor miza centrală a demersului său. Momentele în care cele două spații se intersectează prilejuiesc câteva secvențe extrem de reușite, în care surprizele date de scenografie și de soluțiile narative se combină cu un comic construit de mizanscenă (ca în procesul de micșorare la care este supus protagonistul).

Odată făcută trecerea dintr-o lume în alta, diferențele dintre ele ajung în plan secund (Paul Safranek are în casă, ca decor, o floare de trandafir galben în mărime naturală).

Iar spectatorul este invitat să se instaleze confortabil în lumea miniaturală, pentru a i se livra povestea întâlnirii lui Paul cu un ciudat vecin sârb (Christoph Waltz) și cu o energică menajeră vietnameză fără un picior (Hong Chau), fostă disidentă în universul oamenilor mari, precum și o serie de mesaje destul de banale despre regăsire, iubire, bogați vs. săraci, prejudecăți despre cei diferiți și un anticipat sfârșit al lumii, învăluite într-o muzică lacrimogenă și ușor agasantă.

Narativ, partea a doua este mult mai puțin ofertantă decât prima, tocmai din cauza caracterul ei motivațional și a introspecțiilor psihologice, întâlnite în atâtea produse cinematografice de serie. Rămâne totuși plăcerea de a descoperi soluțiile vizuale, cele mai multe inspirate, la care apelează Payne în a-și construi acest univers fantastic (de pildă, cartierul sărac al mini-oamenilor imigranți, în mijlocul căruia tronează un televizor în mărime naturală).

Fără a fi un titlu important, nici măcar în cariera lui Payne, „Downsizing” are meritul de a arăta că, în epoca CGI-ului aproape omniprezent, depersonalizant și anti-creativ, dedicat în special unui public infantilizat, se mai pot face mici bizarerii SF simpatice – ca acest film cu oameni mici pentru oameni mari.

„Downsizing” este distribuit în România de Ro Image 2000 și poate fi văzut în cinematografe începând cu 12 ianuarie.

01
/03
/16

Vedeta incontestabilă a acestor zile, actorul Leonardo DiCaprio, proaspăt premiat cu un Oscar pentru Cel mai bun rol masculin, pentru „The Revenant”, crede că în ultimă instanță banii și succesul nu aduc fericirea. Vă prezentăm în zece citate felul cum vede viața Leonardo di Caprio.

29
/02
/16

”Filme pentru liceeni” este locul în care filmele bune se simt ca la ele acasă. Anul acesta, elevii și cadrele didactice din 13 orașe vor viziona filmul de debut al regizorului Mathieu Vadepied,”Trăiește din plin”/ ”La vie en grand”: un film fulminant, care alternează între realismul și fantezia unui ghetto parizian.

29
/02
/16

Fiul lui Saul / Son of Saul (Ungaria) a fost desemnat câștigător al Premiului Oscar la categoria Cel mai bun film străin. Levente Molnár, actor laTeatrul Maghiar de Stat Cluj-Napoca, are un rol cheie în acest film, care va putea fi văzut din 11 martie în cinematografele din România

28
/02
/16

Ajuns la cea de-a 10-a ediție, Festivalul Internațional de Film NexT aduce și anul acesta în fața publicului românesc cele mai noi și mai inovatoare scurtmetraje din toate colțurile lumii, alese din peste 2.000 de filme înscrise.

26
/02
/16

“Un om poate cădea foarte des, dar nu este cu adevărat ratat decât când îşi pune întrebarea cine l-a împins.” – Fernandel. În urmă cu 45 de ani, într-o zi de 26 februarie, se stingea din viaţă unul dintre cei mai mari comici din istoria filmului.

25
/02
/16

În 2016 se împlinesc 15 ani de când debutul lui Cristi Puiu, „Marfa și banii”, era prezentat, cu succes la critica străină, în secțiunea Quinzaine des Réalisateurs a Festivalului de la Cannes și, la scurt timp, lansat în cinematografele din România, spre stupoarea unor comentatori şi în indiferenţa publicului.

23
/02
/16

Aferim! (r. Radu Jude), București NonStop (r. Dan Chișu), Comoara (r. Corneliu Porumboiu), De ce eu? (r. Tudor Giurgiu) și Un etaj mai jos (r. Radu Muntean) sunt cele cinci lungmetraje care intră anul acesta în cursa pentru trofeul acordat Celui mai bun film, la Gala Premiilor Gopo. De asemenea, autorii celor cinci filme concurează și la categoria Cel mai bun regizor.

23
/02
/16

Paradise in Ruins: Visual Art Activism și The Artist Is Present sunt două programe BIEFF 2016 care provoacă publicul la abandonarea rolului pasiv de privitor. În filmele din aceste secțiuni, artiștii aleg să se includă și să revendice autoritatea creativă, vorbind despre propriile intervenții în spațiul public sau în cel instituțional.

23
/02
/16

Nominalizată de cinci ori la premiile Oscar și dublă câştigătoare a râvnitei statuete, Actrița australiană Cate Blanchett își demonstrează capacitatea de a interpreta ipostaze diferite ale unor personaje în medii neobișnuite, într-un program video instalat la un muzeu de artistul german Julian Rosefeldt.

22
/02
/16

CRONICĂ DE FILM Regizat de americanul Tom McCarthy, „Spotlight” are toate atuurile pentru a putea rămâne în istoria cinematografiei ca un „All the President's Men” al generaţiei momentului.

22
/02
/16

"De ce eu? ", filmul inspirat din cazul procurorului Cristian Panait, va avea premiera irlandeză, pe 22 februarie, la Festivalul Internaţional de Film de la Dublin, în prezenţa regizorului Tudor Giurgiu.

Page 120 of 249« First...102030...118119120121122...130140150...Last »