„Downsizing”. Oameni mici, probleme mari
https://www.ziarulmetropolis.ro/downsizing-oameni-mici-probleme-mari/

CRONICĂ DE FILM Cel mai nou titlu al regizorului american Alexander Payne, „Downsizing” are o extravagantă şi lăudabil de curajoasă premisă SF, tratată antispectacular. Rezultă un film cu destule momente vizuale reuşite, dar cu o miză mică, pe măsura protagoniştilor mini-oameni.

Un articol de Ionuţ Mareş|9 Ianuarie 2018

Filmele americanului Alexander Payne, cunoscut în special pentru false comedii ale căutării de sine ca „About Schmidt”, „Sideways”, „The Descendants” și „Nebraska”, au avut mereu ceva bizar: fie o premisă narativă neobișnuită, mai puțin întâlnită, fie personaje excentrice, deși aparent banale, sau situații ieșite din comun. De fapt, drame camuflate în comedii reținute despre o Americă a oamenilor simpli, evitată de cinema-ul mainstream.

Cu premiera mondială în extrem de lăudata Competiție din 2017 a Festivalului de la Veneția, „Downsizing” ridică la un alt nivel această latură extravagantă a stilului consacrat de Payne. Și se plasează, neașteptat, în genul SF, dublat de o tușă de film apocaliptic antispectacular și completat cu (prea stridente și, în fond, inofensive) mesaje ecologiste și de satiră socială (caracteristice, e drept, tradiției distopiilor cinematografice).

Însă această etichetă de SF nu este doar înșelătoare, ci și restrictivă. Riscantul punct de pornire este, într-adevăr, de domeniul științifico-fantasticului: experimentul unui savant permite ca oamenii să fie micșorați la propriu, fără efecte asupra sănătății, până la doar câțiva centimetri, iar această uluitoare descoperire este văzută ca o soluție pe termen lung (200 de ani) la suprapopularea planetei, dar și la probleme precum schimbările climatice sau sărăcia.

Însă tratarea regizorală împrospătează sau ocolește cu abilitate convențiile asociate de obicei genului, astfel că „Downsizing” devine tot o (mini)dramă despre căutarea de sine a unui protagonist, Paul Safranek (jucat de Matt Damon), aflat într-un moment de criză – orașul în miniatură este prezentat și ca o evadare într-o altă lume, oniric-suprarealistă, care permite o transformare.

De pildă, Payne nu face din previzibilul joc de mărimi între universul oamenilor mari și universul mini-oamenilor miza centrală a demersului său. Momentele în care cele două spații se intersectează prilejuiesc câteva secvențe extrem de reușite, în care surprizele date de scenografie și de soluțiile narative se combină cu un comic construit de mizanscenă (ca în procesul de micșorare la care este supus protagonistul).

Odată făcută trecerea dintr-o lume în alta, diferențele dintre ele ajung în plan secund (Paul Safranek are în casă, ca decor, o floare de trandafir galben în mărime naturală).

Iar spectatorul este invitat să se instaleze confortabil în lumea miniaturală, pentru a i se livra povestea întâlnirii lui Paul cu un ciudat vecin sârb (Christoph Waltz) și cu o energică menajeră vietnameză fără un picior (Hong Chau), fostă disidentă în universul oamenilor mari, precum și o serie de mesaje destul de banale despre regăsire, iubire, bogați vs. săraci, prejudecăți despre cei diferiți și un anticipat sfârșit al lumii, învăluite într-o muzică lacrimogenă și ușor agasantă.

Narativ, partea a doua este mult mai puțin ofertantă decât prima, tocmai din cauza caracterul ei motivațional și a introspecțiilor psihologice, întâlnite în atâtea produse cinematografice de serie. Rămâne totuși plăcerea de a descoperi soluțiile vizuale, cele mai multe inspirate, la care apelează Payne în a-și construi acest univers fantastic (de pildă, cartierul sărac al mini-oamenilor imigranți, în mijlocul căruia tronează un televizor în mărime naturală).

Fără a fi un titlu important, nici măcar în cariera lui Payne, „Downsizing” are meritul de a arăta că, în epoca CGI-ului aproape omniprezent, depersonalizant și anti-creativ, dedicat în special unui public infantilizat, se mai pot face mici bizarerii SF simpatice – ca acest film cu oameni mici pentru oameni mari.

„Downsizing” este distribuit în România de Ro Image 2000 și poate fi văzut în cinematografe începând cu 12 ianuarie.

03
/02
/17

Când pronunți ”Dan Puric”, audiența se grupează rapid în două tabere, sintetizabile cam așa: ”e deștept, le zice bine și e un munte de talent” sau ”lasă-mă, dom’ne, în pace..” (cel puțin). Pe mine, multe dintre spectacolele și vorbele lui m-au bucurat adânc, în același timp unele din (zic eu) marotele sale mi-au provocat un rid în plus. În mod clar, e un ”ne-oarecare”, totodată nescutit de ”cele ale omului”.  Îți place sau nu de el, e un fluviu în felul lui.

02
/02
/17

„Belgica”, filmul care are toate șansele să te teleporteze din sala de cinema direct în club pe ritmuri originale de Soulwax, va intra pe marile ecrane din România pe 17 februarie, distribuit de Transilvania Film.

02
/02
/17

CRONICĂ DE FILM. E dificil de scris despre un debut care se anunţa promiţător, dar care se dovedeşte dezamăgitor, aşa cum este „La drum cu tata”, de Anca Miruna Lăzărescu, o regizoare româncă stabilită în Germania, unde a absolvit Universitatea de Televiziune și Film din München.

31
/01
/17

 „Dictatorii sunt întotdeauna dezinformaţi. E rezultatul fricii pe care o sădesc. Cad în propria lor capcană: a terorii. De fapt, mi-e frică - mi-e frică să spun tot ce gândesc. Dacă acest carnet cade în mâna cuiva? La români, stomacul e mai important decât creierul. Chiar şi decât picioarele...", nota în jurnalul său regizorul Alexandru Tatos, pe 20 mai 1973. Într-o zi de 31 ianuarie (1990) Alexandru Tatos înceta din viaţă.

31
/01
/17

A vrut să se facă aviator și a devenit actor, pentru că așa cum spunea în ale sale memorii “cea mai frumoasă frumusețe este meseria pe care mi-am ales-o și căreia m-am dedicat vreme de 50 de ani. Privind în urmă pot spune că nu aş schimba nimic la viaţa mea. Am avut o viaţă bogată şi fericită. Am avut o imaginaţie suficient de bogată încât să pot să mă închipui în tot felul de situaţii sociale în care aş fi putut să trăiesc şi să-mi dau seama că nu m-ar fi satisfăcut niciuna”.

28
/01
/17

Trei regizori - Gabriel Achim, Ruxandra Ghiţescu şi Andreea Păduraru. Trei poveşti speciale. Trei scurtmetraje româneşti simpatice - "Carne de iepure", "Nina" şi "Bricostory", disponibile pe platforma gratuită Cinepub.

28
/01
/17

Peste 150 de persoane au vizionat, în avanpremieră, la Cinema City din AFI Palace Cotroceni, filmul „Fondatorul”. Acesta prezintă povestea reală a originalului antreprenor american Ray Kroc – un agent de vânzări care a transformat McDonald’s-ul într-un imperiu global şi un brand cunoscut de toată lumea.

26
/01
/17

INTERVIU „Cred că experimentul este obligatoriu pentru un artist”, afirmă regizorul Adrian Sitaru. Despre noul său lungmetraj „Fixeur”, acum în cinematografe, spune că, „fiind un film despre jurnalism şi jurnalişti, am încercat să reproducem şi să amestecăm stilistica de reportaj TV de calitate în cea de cinema clasic”.

26
/01
/17

Filmele ''Bacalaureat'' al regizorului român Cristian Mungiu și ''Toni Erdmann'', cu participare românească, al regizoarei germane Maren Ade se numără printre nominalizările la premiile franceze Cesar, la categoria ''Cel mai bun film străin''. ''Elle'' de Paul Verhoeven și ''Frantz'' de François Ozon domină nominalizările la „Oscaruri franceze” - câte 11 fiecare -, inclusiv la categoriile ''Cel mai bun film'' și ''Cel mai bun regizor''.

25
/01
/17

Viitorul film din seria "Star Wars" se va numi "The Last Jedi" și va fi lansat la 15 decembrie 2017. Filmul, care va fi regizat de Rian Johnson, va prezenta noile aventuri ale lui Luke Skywalker (Mark Hamill) și Princess Leia (Carrie Fisher). Anterior filmul era cunoscut pur și simplu sub numele "Episode VIII".

Page 92 of 253« First...102030...9091929394...100110120...Last »