Dragoste în 4 tablouri – un thriller psihologic teatral
https://www.ziarulmetropolis.ro/dragoste-in-4-tablouri-un-thriller-psihologic-teatral/

Spectacolul ,,Dragoste în 4 tablouri” de Lukas Bärfuss, regizat de Elena Morar, se joacă azi, 7 decembrie, la Sala Mică a Teatrului Naţional din Bucureşti, de la ora 20.00. Producţia parte din programul ,,9G la TNB – Noua generaţie de creatori” şi intrarea este liberă.

Un articol de Judy Florescu|7 decembrie 2014

Spectatorii bucureșteni s-au mai întâlnit  cu Lukas Barfuss. autorul piesei Dragoste în 4 tablouri, în vara acestui an: piesa Malaga, care aparține tot dramaturgului elvețian, a fost montată sub formă de spectacol-lectură de Alexandru Nagy la Teatrul Odeon în iunie 2014.

10548057_829680233757054_4248402826285600648_oProbabil interesată de thrillerele psihologice, după cum s-a putut observa din spectacolul „Orfani”, regizoarea Elena Morar ne conduce pe un traseu misterios și incitant al nebuniei unor oameni, nebunie pricinuită de iubire sau interpretarea sa feminină și masculină. Un spectacol ca poate fi interpretat ca o arenă de toreadori, care se aleargă singuri, instigați de propriile mantii; o punere în scenă atentă la detalii, dar și la ansamblul spectacolului.

Tema spectacolului este variația dragostei: de la violență, la pasivitate, la îndurare, la frică, la acceptare, obsesie, chin, renunțare și finalitate. Pas cu pas, fiecare scenă amplifică tensiunea ceilelalte, descoperind și mai mult universul complicat al personajelor însuflețite de Alexandra Fasolă, Sorina Ștefănescu, Lucian Iftimie și Liviu Chițu. Dinamica spectacolului este completată de scenografia realizată de Alexandra Panaite, de light-design-ul realizat de Vlad Dragomirescu și de muzica anilor 70.

Laureată a premiului UNITER pentru debut, Alexandra Fasolă interpretează un artist plastic neconsacrat, dar care are o căsnicie aparent stabilă. Cu acest gând de monotonie asigurată, pornește în dezvăluirea pictorului din ea, un vis care o va împlini. Urmează să-și deschidă primul vernisaj în luna noiembrie. Planurile sale par foarte bine puse la punct până în momentul în care intră în contact cu realitatea.

Cum realitatea interioară depinde doar de timp, aceasta se contractă și se dilată pe parcursul a celor două ore de suspans gradat, furnizat de acțiunea construită pe scenă de către întreagă echipă a spectacolului. Iar cum teatrul în ultima vreme îți oferă mai multe întrebări decât răspunsuri, am desprins câteva concluzii interogrative după spectacolul Dragoste în 4 trablouri: Cât de dure și tolerabile pot fi variațiile dragostei? De ce nu poți împărți dragostea? Când dragostea devine ucigașă?

foto: Elena Morar

02
/07
/14

După repetiția deschisă a spectacolului ActOrchestra în regia lui Horia Suru din cadrul proiectului 9G – Noua generație de creatori din data de 26 iunie, am avut senzația că s-a produs o mare deșteptare a lumii teatrale românești, un soi de înnoire și strălucire artistică prin prisma unei altfel de abordări a expresivității pe scenă – prin muzică. Pot afirma cu încredere că TNB-ul a întinerit și a înflorit. În consolidarea afirmației mele, mi-am dorit să aflu opiniile avizate ale unor oameni care au strânsă legătură cu teatrul.

19
/06
/14

Tânăra și talentata regizoare Carmen Lidia Vidu prezintă cea de-a treia sa premieră în acest an, „Cântec de leagăn. O poveste despre Maria Tănase“, vineri, 20 iunie, de la ora 19.30, la Godot Cafe Teatru. Spectacolul este un video poem teatral ce aduce pentru prima dată pe o scenă de teatru documente autentice, scrisori de arhivă, frânturi din interviurile, gândurile și amintirile Mariei Tănase, alături de şase dintre cântecele nemuritoare ale artistei, interpretate live.

02
/05
/14

Irina Antonie, Cătălin Babliuc, Ilinca Manolache, Istvan Teglas, Lia Bugnar, Marius Manole și Anghel Damian povestesc, în pauza dintre spectacole, despre avantajele teatrului de cafenea, despre schimbul de emoții cu publicul și despre orele atipice la care sunt programate reprezentațiile.

10
/03
/14

NOUA GENERAŢIE DE ARTIŞTI Marcel Ţop este regizorul cameleon. Montează pe scena Operei Române, a Teatrului de Comedie, în ţară, sau în underground, cu aceeaşi plăcere şi dăruire, nu se repetă şi nu trece neobservat! Se reinventează cu fiecare spectacol pe care îl montează, pentru că, așa cum îi place să-l citeze pe Peter Brook „în teatru, diavolul e plictiseala!”