Dragoste și alți demoni. POVEȘTILE lui DEDE’s (din autobuz)
https://www.ziarulmetropolis.ro/dragoste-si-alti-demoni-povestile-lui-dedes-din-autobuz/

Obosit, neras, încercănat, bărbatul de aproximativ 30 de ani intenşi vorbeşte la telefon. Are căştile în urechi, dar cine ştie cum a reuşit să aranjeze lucrurile astfel încât tot ce vorbeşte partenerul lui de flecăreală să se audă şi la difuzorul telefonului, ca să fie auditoriul la curent cu întreaga convorbire. Căştile îi blochează bine canalele auditive, aşa că vorbeşte foarte tare.

Un articol de Dede's|25 Septembrie 2018

Povestește ce a făcut cu o seară în urmă cu o rudă a soției. Din amănuntele oferite e clar, ruda e femeie, deci …tradițional. Cum am ajuns în proximitatea lui mai târziu, am ratat preludiul. Este deja la un ”bot fără mâini”.

Celălalt, mai bătrân după voce, nechează incredibil și lansează tot felul de încurajări de parcă acțiunea s-ar petrece chiar în acele momente.

Domnul Dede’s

Mă simt jenat, eu și o femeie mai în vârstă, restul aproape că nu mai respiră, sorb fiecare cuvânt. Când a ajuns cu povestea la ”i-am pus cracii pe umeri și am început …”, două femei își rearanjează poziția pe scaun, iar un zugrav (hainele lui îmi indică meseria) îmi lasă impresia că e gata să-și înghită limba.

E clar, îmi dau seama că trebuie să cobor din autobuz înainte să treacă la următoarea perversiune, atmosfera este prea încinsă pentru gustul meu. Traficul e semiblocat, așa că prind și o ”capră” cu îmbunătățiri. ”A dracu, cu mine nu vrea așa”, strigă celălalt.

Sodoma, strig pe interior, eu!

Publicul e în pragul aplauzelor. Baba pudica e în pragul leșinului. Eu sunt în pragul ușii. Dar ușa nu se deschide. Amănuntele curg, el e un amant incredibil, dar și ruda soției e foarte talentată, din descriere fie a fost gimnastă fie e contorsionistă la circ.

Îmi scot telefonul, nu intenționez să cer numărul rudei, ci doar să-mi pun căștile și să ascult și altceva. Bătrâna mă privește cu disperare.

Stați liniștită, eu doar ascult, nu vorbesc.

——————

* Dede’s este jurnalist și bloger (www.dedes.ro)

Foto: Dragoste și alți demoni, POVEȘTILE lui DEDE’s (din autobuz) – facebook

12
/04
/18

OPINIE Competiția ediției din 2018 a Festivalului de la Cannes combină câteva nume consacrate și obișnuiți mai noi sau mai vechi ai Croazetei cu cineaști care concurează pentru prima dată pentru Palme d'Or sau chiar aflați la debut. Niciun lungmetraj românesc în selecția din acest an.

28
/03
/18

OPINIE Dominată de filmul „Un pas în urma serafimilor” și afectată în desfășurarea sa de rigorile transmisiei în direct la televiziune, cea de-a 12-a ediție a Galei Premiilor Gopo a reflectat ceva din situația de moment a cinematografiei române.

05
/03
/18

OPINIE Sincer, nu înțeleg snobismul multor cinefili sau prieteni cunoscători de cinema, exprimat în special pe Facebook, față de Oscaruri. Premiile Oscar sunt ceea ce sunt, și asta de mulți ani, dacă nu dintotdeauna.

16
/02
/18

Inspirat de o însemnare a criticului literar Paul Cernat, Răzvan Petrescu, unul dintre cei mai valoroși scriitori contemporani români, și-a amintit de “colosala” echipă redacțională care popula editura Cartea Românească în anii 80 și, prin ricoșeu, de rolul... purificator al dublei cenzuri din acele vremuri. Un articol savuros pe care nu-l puteam lăsa să se topească în negura subsolurilor rețelelor de socializare.

24
/01
/18

Un vecin a trăit 92 de ani şi sărbătorea Ziua Naţională, invitându-şi megieşii la o ţuică fiartă. Nu era băutor. Fusese, la viaţa lui, un jandarm şi un miliţian de legendă, un fel de Wyatt Earp local. Provenea din zona Argeşului şi citea fără ochelari la peste 90 de ani.

23
/01
/18

Sunt campion mondial la şanse ratate. Să vă povestesc una. O şansă, ratată. De altfel, pentru asta ne-au fost destinate, să le povestim. Ca orice tip dur, mă cunoașteți, mă întorceam acasă de la …piață. În fond e și asta tot un fel de „sală”.

09
/01
/18

Până ieri aveam o părere destul de bună în legătură cu gradul de civilizație pe care îl posed. Un post TV de largă respiraţie, cel mai urmărit și în 2017, mi-a făcut-o țăndări.

19
/12
/17

M-am simțit întotdeauna un străin în România. Nu sunt patriot de ocazie, nu mă bat cu nicio cărămidă în piept, am văzut și munți mai înalți decât Carpații, și mări mai frumoase decât Neagra, și oameni mai luminoși și mai buni.

19
/12
/17

Multe ne plăceau la final de an, dar ca mersul cu uratul nu era nimic. Pluguşorul era temelia uratului, mai ales când erai mai mititel. Cei mici urau, adulţii urau, toată lumea ura ceva/pe cineva în acele vremuri, iar tradiţia a rămas. După ce mai creşteai, puteai să încerci  ”buhaiul” şi ”capra”. Nu duc mai departe comparația cu adulții. Nu e momentul. Nici locul.

17
/12
/17

Sincer, când v-a plăcut ultima dată de România? Sau mai degrabă ”România e o țară grozavă, păcat că e locuită”? Când v-ați simțit foarte „împreună“ cu alți români? (Nu la sentimentul colectiv de ”vai de noi” mă refer).

Page 3 of 1012345...10...Last »