Dramă braziliană (2014): finala Argentina (1986) – Germania (1990) / Mondialul Metropolis
https://www.ziarulmetropolis.ro/drama-braziliana-2014-finala-argentina-1986-germania-1990-mondialul-metropolis/

Trei e o cifră magică şi tocmai de aceea avem mari aşteptări de la această a treia finală de Campionat Mondial dintre Argentina şi Germania.

Un articol de Dede's|10 iulie 2014

Dacă ne uităm peste umăr, apelând doar la memoria de foarte scurtă durată, lucrurile sunt lămurite, Germania a mărşăluit în semifinale, scriind câteva pagini de istorie, în timp ce Argentina s-a şi ne-a chinuit cu Olanda.

Dacă acest mondial ne-a învăţat ceva, şi ne-a învăţat multe, atunci trebuie să reţinem că nicio echipă nu a făcut două meciuri mari sau mici consecutiv.

Germanii se închină la jocul colectiv, argentinienii trag de Messi mai mult decât este cazul. Tăcutul mijlocaş al Barcelonei are parte de o presiune uriaşă, la fiecare colţ de stradă existând o gură care să predice în deşertul de beton despre Maradona de acum 28 de ani şi despre Messi de acum. Lupta prezentului cu legendele trecutului a fost mereu extrem de complicată, dar din când în când, prezentul reuşeşte să se impună.

Ca orice microbist adevărat, dacă am o ocazie să mă fac de râs profit de ea. Aşa că pe modelul studiourile TVR, unde fiecare cuvânt rostit înainte de un meci este contrazis de desfăşurarea jocului, mă aventurez să spun că în comparaţie cu Maradona din 1986, un adevărat kalaşnikov, Messi este un pistol cu apă, care nici diegomăcar nu stropeşte mereu.

Fac asta cu un scop pervers, sperând să fiu infirmat şi în finală micul barcelonez să facă un meci cu adevărat mare care să încline balanţa. Îmi recunosc simpatiile, cu două finale Argentina – Germania (1986 şi 1990) în perioada copilăriei – adolescentine, când orice vis este permis, am simţit că mă atrage mai tare tango-ul lui Maradona decât simfoniile beethoveniene executate de trioul Brehme, Matthaus, Voller.

Chestie de gust şi cum gusturile nu se discută sper că nu veţi arunca cu pietre.

Dincolo de piesa de gală din marele final, în Brazilia se mai joacă şi un vodevil cu gazdele condamnate să revină în iarbă, iarba care le-a oferit nenumărate satisfacţii şi de marţi seară un imens coşmar.

Foto cu Maradona – wikipedia, facebook

23
/06
/14

Wilhelm Worringer, ilustru istoric de artă german, spunea cam aşa, într-o memorabilă încercare de despărţire a apelor cu toiagul terminologic: „Manierismul este ceea ce apare într-o operă de artă datorită voinţei creatorului ei, iar stilul este ceea ce apare fără voia lui şi de multe ori împotriva voinţei lui.”

18
/06
/14

Pantacruel s-a strecurat aseară în dormitorul conului Leonida şi al nevesti-sii, Efimiţa. Cum Efimiţa (Mariana Mihuţ) a adormit buştean înaintea partidei Rusia - Coreea de Sud, Rebengiuc şi-a ieşit din pepeni şi mai ales din rol şi s-a dus să urmărească meciul la o bodegă alături de fi-su, Mimi Brănescu, afacerist, că tot trebuia să se vadă pentru nişte treburi urgente.

17
/06
/14

Aseară, la Salvador, în meciul cu Germania, Cristiano Ronaldo a tratat fotbalul ca pe o scrumieră. Ursuz şi sâcâit de ceva, probabil şi de acea potenţială accidentare care a făcut valuri în presă înainte de începerea Cupei Mondiale, Cristiano Ronaldo sau CR7, cum a fost esenţializat de roboţeii marketingului abreviativ, a fost exact asta: un acronim într-o echipă de anonimi vopsiţi conjunctural în culorile Portugaliei.

16
/06
/14

Nu există festin culinar format doar dintr-un unic fel de mâncare, fie el şi excelent. Într-o crăpelniţă adevărată, nu mă refer la „Marea Crăpelniţă” pentru că nu ne-am propus să murim intoxicaţi cu fotbal, la finalul unei mese cu prelungiri şi lovituri de departajare, chiar dacă ai ingurgitat până atunci pateuri fine, somon, păstrăvi afumaţi, muşchiuleţ de viţel, o zeamă de varză bine simţită poate face minuni, inclusiv din punctul de vedere al perspectivelor.

15
/06
/14

Era de cu seară la Manaus, în al doilea meci din Grupa Morţii. Gianluigi Buffon, accidentat, ieşise la marginea gazonului să asculte vuietul de tablă galvanizată al Arenei Amazônia, în timp ce, în vechiul centru al Bucureştilor, un cârd de gâsculiţe scurmau cu boticul într-o şaormă de vită. Cu de toate. Pe alocuri mirosea a mraniţă, a lambadă ieftină şi a boştină fiartă. Într-un colţ al terenului, dintre firele verzi de iarbă, mijea o idee înţepătoare în mintea netedă a lui Mario Balotelli.

14
/06
/14

Că tiki-taka era în pierdere de turaţie şi strălucire o dovedea cu vârf şi îndesat şi Los amantes pasajeros, film plat şi fără zvâc în care însuşi întemeietorul incontestabil al sistemului era înfrânt de propria creaţie. De limitele ei, mai exact!

13
/06
/14

Suflet de artist, văzând atât de mulţi croaţi în preajmă, arbitrul japonez Yuichi Nishimura şi-a închipuit, în două, trei faze, că joacă în una din piesele lui Miroslav Krleža, o comedie carnaval, care se petrece într-o singură noapte şi în care toate regulile sunt aruncate în aer.

Pagina 5 din 512345