După 1989. Pagini târzii din jurnalul Doinei Cornea
https://www.ziarulmetropolis.ro/dupa-1989-pagini-tarzii-din-jurnalul-doinei-cornea/

Ziarul Metropolis vă propune o nouă rubrică – După 1989 – în care încercăm să vedem cum au trăit intelectualii români răsturnarea comunismului (în decembrie aniversăm – deja! – 30 de ani de la Revoluţie) şi cum au întâmpinat ei zorii noii libertăţi.

Un articol de Andrei Crăciun|15 august 2019

Am selectat pentru dumneavoastră câteva pagini din Jurnal. Ultimele caiete, de Doina Cornea (care s-a săvârșit în primăvara anului trecut, la 89 de ani), carte publicată la editura Fundația Academia Civică, în anul 1999. Iată.

  1. În care Doina Cornea constată inexistența literaturii de sertar

Cluj, la 8 decembrie 1997

Mă gândesc uneori la scriitorii noștri contemporani (la cei trecuți prin comunism)… Întreaga societate se aștepta, în 1989, la deschiderea „sertarelor”. Ele s-au deschis și… erau aproape goale! De ce? Pentru el odată intrat în Uniune – în cadrul căreia existența îi era de bine, de rău asigurată -, scriitorul român era în continuare mult mai interesat să publice decât să scrie ceea ce gândește și simte cu adevărat (fie și numai pentru sertar!); mai interesat, așadar, de renume, nu de conștiință; de aparență decât de esență. Tot din acest motiv, scriitorii la care mă refer nu au reușit să facă o literară mare (roman, proză). Ceea ce au putut publica acomodându-se cenzurii, nu au fost decât palide rostiri șoptite ale unor șocante stări de fapt, evocări ascunse sub camuflajul unei nesfârșite sporovăieli pseudofilofozico-alegorice. Nu a fost, de fapt, decât o formă de compromis sub această îndoielnică stratagemă.

  1. În care Doina Cornea revede filmul Iisus din Nazaret

Cluj, la 22 iunie 2007

Revăzut filmul lui Zeffirelli: Iisus din Nazaret. Isus, sublim realizat. Dar m-a impresionat și interpretarea lui Iuda. Cât regret și câtă iubire disperată trebuie că a simțit Iuda în ultimul său ceas! E ceea ce ne sugerează regizorul. Dar e și sentimentul meu. Nu pot cred că acea amară, sfâșietoare, insuportabilă căință să nu-l fi izbăvit totuși… Uneori, mi se întâmplă să mă rog pentru Iuda, pentru sufletul chinuit al lui Iuda.

  1. În care Doina Cornea își evaluează disidența la comunism

Cluj, la 28 februarie 2008

La final de transcriere a Jurnalelor și a ultimelor însemnări sporadice, constat că au existat multe încercări din partea mea de a realiza ceva în viață (încercări mai mult sau mai puțin izbutite, dacă nu chiar neizbutite), și, în aceeași măsură, de a mă realiza ca ființă umană. Astfel au fost muzica, pictura, scrisul, profesia, iubirea (cu chipul ei luminos și cu cel al trădării), viața de familie (așa cum a fost), chiar și politica. Din acest lung șir de încercări, cred că niciuna nu s-a adeverit a fi fost performantă, deși toate au contribuit la modelarea simțământului meu existențial.

Azi, îl pot defini cu mai multă acuitate acest simț interior atât de vag, dar care uneori suna ca o chemare cvasimistică. L-aș numi instinctul mântuirii (…).

Disidența mea, mă gândesc, ca pledoarie pentru adevăr, într-o lume a minciunii și nedreptății, a fost poate răspunsul meu – după atâtea încercări neconcludente – cel mai adecvat pe care am găsit să-l ofer acelei nostalgii a mântuirii. O voce lăuntrică mă dojenea mereu că nu aveam voie să îngrop darul care mi-a fost dat – fie el cât de mic…

Mă gândesc uneori la scriitorii noștri contemporani (la cei trecuți prin comunism)… Întreaga societate se aștepta, în 1989, la deschiderea „sertarelor”. Ele s-au deschis și… erau aproape goale! De ce? (Doina Cornea)

04
/03
/21

Ziarul Metropolis vă recomandă: un film cu Catherine Deneuve și Juliette Binoche, două tablouri despre lumea de azi dintr-o galerie bucureșteană, un festival de muzică clasică la Iași, un roman plin de mister al unei tinere scriitoare britanice și cartea unui istoric optimist care-și propune să redea speranța.

03
/03
/21

Joi, 4 martie, începând cu ora 18.00, Editura Pandora M și British Council România îi invită pe iubitorii de literatură la un dialog online ce are în centru romanul „Hamnet” de Maggie O’Farrell, cartea anului 2020.

25
/02
/21

Festivalul Despre lumea în care trăim, seria anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice pe teme de actualitate organizată de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA, a ajuns la a patra ediție și va aduce și anul acesta în fața publicului subiecte importante, care descriu vremurile prin care trecem, neuitând de contextul care ne-a adus aici, și invitați care propun perspective noi, foarte bine documentate.

24
/02
/21

„Apeirogon”, romanul irlandezului Colum McCann, este fără îndoială una dintre cele mai bune scrieri în limba engleză din 2020 și poate cea mai frumoasă carte despre Israel și Palestina din mileniul III.

18
/02
/21

Colecția „Top 10+”, unul dintre cele mai de succes proiecte editoriale Polirom, a împlinit zece ani de existență.

15
/02
/21

Autoarea bestselerurilor internaționale „Miniaturista” și „Muza” revine cu un roman luminos, puternic și emoționant despre secretele scrisului, ale maternității și prieteniei, despre cum ne pierdem și ne regăsim pe noi înșine. Vă invităm să parcurgeți un fragment din „Confesiunea” (Editura Humanitas Fiction).