După 1989. Pagini târzii din jurnalul Doinei Cornea
https://www.ziarulmetropolis.ro/dupa-1989-pagini-tarzii-din-jurnalul-doinei-cornea/

Ziarul Metropolis vă propune o nouă rubrică – După 1989 – în care încercăm să vedem cum au trăit intelectualii români răsturnarea comunismului (în decembrie aniversăm – deja! – 30 de ani de la Revoluţie) şi cum au întâmpinat ei zorii noii libertăţi.

Un articol de Andrei Crăciun|15 august 2019

Am selectat pentru dumneavoastră câteva pagini din Jurnal. Ultimele caiete, de Doina Cornea (care s-a săvârșit în primăvara anului trecut, la 89 de ani), carte publicată la editura Fundația Academia Civică, în anul 1999. Iată.

  1. În care Doina Cornea constată inexistența literaturii de sertar

Cluj, la 8 decembrie 1997

Mă gândesc uneori la scriitorii noștri contemporani (la cei trecuți prin comunism)… Întreaga societate se aștepta, în 1989, la deschiderea „sertarelor”. Ele s-au deschis și… erau aproape goale! De ce? Pentru el odată intrat în Uniune – în cadrul căreia existența îi era de bine, de rău asigurată -, scriitorul român era în continuare mult mai interesat să publice decât să scrie ceea ce gândește și simte cu adevărat (fie și numai pentru sertar!); mai interesat, așadar, de renume, nu de conștiință; de aparență decât de esență. Tot din acest motiv, scriitorii la care mă refer nu au reușit să facă o literară mare (roman, proză). Ceea ce au putut publica acomodându-se cenzurii, nu au fost decât palide rostiri șoptite ale unor șocante stări de fapt, evocări ascunse sub camuflajul unei nesfârșite sporovăieli pseudofilofozico-alegorice. Nu a fost, de fapt, decât o formă de compromis sub această îndoielnică stratagemă.

  1. În care Doina Cornea revede filmul Iisus din Nazaret

Cluj, la 22 iunie 2007

Revăzut filmul lui Zeffirelli: Iisus din Nazaret. Isus, sublim realizat. Dar m-a impresionat și interpretarea lui Iuda. Cât regret și câtă iubire disperată trebuie că a simțit Iuda în ultimul său ceas! E ceea ce ne sugerează regizorul. Dar e și sentimentul meu. Nu pot cred că acea amară, sfâșietoare, insuportabilă căință să nu-l fi izbăvit totuși… Uneori, mi se întâmplă să mă rog pentru Iuda, pentru sufletul chinuit al lui Iuda.

  1. În care Doina Cornea își evaluează disidența la comunism

Cluj, la 28 februarie 2008

La final de transcriere a Jurnalelor și a ultimelor însemnări sporadice, constat că au existat multe încercări din partea mea de a realiza ceva în viață (încercări mai mult sau mai puțin izbutite, dacă nu chiar neizbutite), și, în aceeași măsură, de a mă realiza ca ființă umană. Astfel au fost muzica, pictura, scrisul, profesia, iubirea (cu chipul ei luminos și cu cel al trădării), viața de familie (așa cum a fost), chiar și politica. Din acest lung șir de încercări, cred că niciuna nu s-a adeverit a fi fost performantă, deși toate au contribuit la modelarea simțământului meu existențial.

Azi, îl pot defini cu mai multă acuitate acest simț interior atât de vag, dar care uneori suna ca o chemare cvasimistică. L-aș numi instinctul mântuirii (…).

Disidența mea, mă gândesc, ca pledoarie pentru adevăr, într-o lume a minciunii și nedreptății, a fost poate răspunsul meu – după atâtea încercări neconcludente – cel mai adecvat pe care am găsit să-l ofer acelei nostalgii a mântuirii. O voce lăuntrică mă dojenea mereu că nu aveam voie să îngrop darul care mi-a fost dat – fie el cât de mic…

Mă gândesc uneori la scriitorii noștri contemporani (la cei trecuți prin comunism)… Întreaga societate se aștepta, în 1989, la deschiderea „sertarelor”. Ele s-au deschis și… erau aproape goale! De ce? (Doina Cornea)

29
/09
/21

Miercuri, 29 septembrie, ora 19.30 vă invităm să vizionați lansarea romanului Din cer au căzut trei mere de Narine Abgarian, roman distins cu Premiul Iasnaia Poliana, recent apărut în traducerea Luanei Schidu în colecția „Raftul Denisei“, colecție coordonată de Denisa Comănescu – povestea unei iubiri târzii care salvează lumea într-un sat de piatră aflat pe vârful unui munte armean, unde magia și misterul și-au păstrat neatinse puterile. Participă: Sabina Fati, scriitoare și jurnalistă, Cristian Pătrășconiu și Nona Rapotan, editor coordonator Bookhub.ro. Moderatorul întâlnirii va fi Denisa Comănescu, director al Editurii Humanitas Fiction.

27
/09
/21

„Faptul că sunt cu el, cu Ovidiu, mă determină să fac o călătorie în tinerețea mea și să-mi dau seama ce e cu adevărat fericirea. Dar, din păcate, fericirea nu o trăiești, ți-o amintești numai”, scrie Rodica Mandache în deschiderea cărții despre actorul Ovidiu Iuliu Moldovan.

23
/09
/21

Când s-a stins cel mai mare scriitor rus, cenzura lucra de zor, „dar sentimentele poporului rus nu puteau fi înăbușite”, notează americanul Jay Parini în ultimele pagini din cunoscutul roman „Ultima gară”.

09
/09
/21

În Etiopia anului 1935, Hirut lucrează ca servitoare în căminul unui ofițer din armata împăratului. Iar când armatele lui Mussolini se apropie și bărbații trebuie să se mobilizeze, Hirut și celelalte femei își doresc să facă mai mult pentru cauza războiului decât să aibă grijă de răniți și să îngroape morții.

30
/08
/21

PREVIEW Trei filme realizate în anii `60 în Republica Moldova, la ale căror scenarii au contribuit scriitori basarabeni, au fost aduse la Bucureşti în cadrul unui proiect inediat intitulat „Romanul românesc din stânga Prutului”. Filmele pot fi văzute marţi, 31 august, la ARCUB.