Durerile fantomă
https://www.ziarulmetropolis.ro/durerile-fantoma/

Se joacă, la Teatrul de Artă din Bucureşti, spectacolul „Dureri fantomă” (regia: Bogdan Budeş), după un text al dramaturgului rus Vasili Sigarev (un contemporan de nici patruzeci de ani, la modă, ale cărui piese se tot montează prin lume şi scandalizează şi plac), tradus de Marina Palii. Trei actori intră în scenă: George Constantinescu, Rareş Andrici, Mihaela Popa. Sunt vinovat: nu îi mai văzusem.

Un articol de Andrei Crăciun|9 octombrie 2016

„Dureri fantomă” încearcă, ba chiar și reușește ceva tot mai rar în dramaturgia contemporană: să spună ceva important. Avem aici, în primul rând, un text rusesc, adică adânc și tragic, îmbogățit de un comic absurd, adică universal.

Dureri fantomă” se întâmplă într-un depou de tramvaie, dar e limpede că tot decorul acesta este numai o metaforă, o convenție. Oamenii care trăiesc, oamenii care mor aici duc amprenta locului, desigur, dar la fel de bine ar fi putut trăi și ar fi putut muri în alte locuri. Căci Vasili Sigarev ajunge până la natura umană. O înțelege, în grotescul și miraculosul ei. Din nou: este universal.

Ce este, totuși, o durere fantomă? Să presupunem că vi s-ar amputa un braț, dar brațul lipsă ar continua să vă doară. Ați mai auzit cazuri. Asta este, fără să fie doar atât.

Durerea fantomă nu prea poate fi explicată, dar de ce ar trebui, până la urmă, explicată? Durerile fantomă locuiesc în inimă și în minte, iar uneori, când coboară o ceață – și peste inimă, și peste minte – realitatea mai poate fi îndurată doar dacă o transferi într-o amintire fericită. Oamenii numesc asta nebunie. Oamenii greșesc. E o formă de rezistență. E o baricadă. E o înțelepciune.

Iar esența, îndrăznesc să cred, textului lui Sigarev este aceasta: ducem cu noi dureri fantomă, care pe ceilalți, cei mai mulți, nu îi pot atinge. Și rămânem așa, vulnerabili, și vom fi spulberați de către aceștia – iar ei nici măcar nu sunt monștri, sunt oameni, tot oameni.

Există, totuși, în acest joc, și oameni de conștiință. Întâlnirea cu un astfel de om ne eliberează. Și nici nu e, de fapt, atât de complicat pe cât am făcut eu să sune acum. „Dureri fantomă” spune o poveste cumplită, dar posibilă. Și – tocmai de aceea – zdrobitoare. Privești „Dureri fantomă” ca pe un coșmar util. La sfârșit, e foarte posibil să privești altfel lumina, să devii, fie și pentru puțin, altcineva, un om mai nou și mai bun.

Regizorul își lasă o amprentă, iar actorii trăiesc spectacolul ca pe un eveniment important din viețile lor, ceea ce, la Teatrul de Artă, a devenit un fel de lege. Mi-a plăcut mult naturalețea Mihaelei Popa, într-un rol pe care îl intuiesc greu. Nu sunt actor, nu sunt nici măcar teatrolog din acela sau ceva, dar am pretenția că am rămas om și că pot vedea o greutate purtată cu grație.

Și nici nu cred că „Dureri fantomă” e un pumn în stomac, și nici măcar un pumn în plină figură. Nu l-am găsit nici brutal, nici insuportabil, nici gratuit.

Dureri fantomă” e altceva: o aducere aminte a fragilității noastre. E ca o bătaie pe umăr: prietene, privește bine către toate acestea și ia seama, căci nu e deloc sigur că vor fi și mâine aici.

Uneori, atât e de-ajuns.

Durerile fantomă locuiesc în inimă și în minte, iar uneori, când coboară o ceață – și peste inimă, și peste minte – realitatea mai poate fi îndurată doar dacă o transferi într-o amintire fericită. Oamenii numesc asta nebunie.

22
/03
/24

Pe 23 martie 2021, la 93 de ani, după aproape un secol petrecut printre lumini, umbre și culori, a părăsit această lume, lăsând în urmă o istorie a costumului, zeci de volume, nenumărate expoziții, o mulțime de obiecte adunate într-o colecție de o valoare greu de estimat, care, poate, își va găsi în timp un spațiu pentru ca muzeul visat de ea să existe.

22
/03
/24

Cum poate râsul să fie terapeutic? Cum poate cufundarea în natură să ne aline? Cum ne poate ajuta arta mișcării să avem o relație mai bună, mai creativă cu procesul de înaintare în vârstă? În căutarea răspunsurilor la aceste întrebări, Asociația Developing Art lansează proiectul de cercetare artistică All Sorts of Care: o serie de rezidențe artistice dedicate explorării legăturilor complexe dintre corp și minte, în contextul râsului, al îmbătrânirii și al prezenței umane, ca un martor tăcut ce face parte din natură, toate privite prin filtrul ideii de grijă.

21
/03
/24

Cele mai noi filme cu Mads Mikkelsen și Sir Anthony Hopkins în rolurile principale și multipremiatul „All of Us Strangers” (foto) (r. Andrew Haigh) sunt doar câteva dintre titlurile incluse în programul celei de-a 23-a ediții a Festivalului Internațional de Film Transilvania, care va avea loc la Cluj-Napoca între 14 și 24 iunie.

21
/03
/24

Joi, 28 martie, de la ora 19.00, va avea loc la sediul Teatrului Masca (Bd. Uverturii, nr. 14) a șasea întâlnire din seria dezbaterilor performative moderate de Alex Tocilescu. Tema ediției este „Ăștia o să ne plătească nouă pensia?!”

20
/03
/24

Denisa Nicolae are multe nesiguranțe și incertitudini. Râde zgomotos și plânge cu sughițuri. Iubește. Lumea ei e mare și jucăușă, din când în când o prinde cu tandrețe, să nu fugă, și o face vizibilă, puțin câte puțin.

20
/03
/24

Sue Giles, președintele ASSITEJ, transmite mesajul de Ziua Internațională a Teatrului pentru Copii și Tineret. Scopul acestei campanii este de a facilita accesul la teatru și la spectacole pentru copii și tineri.

19
/03
/24

Nominalizat în acest an la Women's Prize for Fiction, romanul „Cele opt vieți ale unui trickster de-o vârstă cu veacul” de Mirinae Lee, o coreeancă mutată în SUA, spune povestea teribilă a unei femei evadate din Coreea de Nord.

18
/03
/24

Proiectul „Întâlnirile Teatrul azi la Masca” iniţiat de revista Teatrul azi, în parteneriat cu Teatrul Masca din Bucureşti şi cu susţinerea UNITER, continuă seria de discuții profesionale cu a doua masă rotundă dedicată, de această dată, dramaturgiei românești.

18
/03
/24

În contextul celebrării a 20 de ani de existență, Centrul Național al Dansului București (CNDB) extinde Ziua Internațională a Dansului pe durata întregii luni aprilie.