E ceva putred cu Danemarca!
https://www.ziarulmetropolis.ro/e-ceva-putred-cu-danemarca/

E ceva putred cu Danemarca, spun eu în momentul când văd umbra tricourilor acestei echipe naţionale de fotbal . În 1601(1600 conform unor surse alternative) William Shakespeare, prin gura unui ofiţer, personaj episodic în „Hamlet”, spunea că “E ceva putred în Danemarca” (“Something is rotten in the state of Denmark! “), tot din cauza unei umbre.

Un articol de Dede's (Dan Nicolaie)|24 Martie 2017

Una dintre cele mai mari satisfacții fotbalistice personale este legată de această țară, iar două dintre cele mai mari rușini au înodate de cozi echipe naţionale daneze.

Primul episod s-a derulat în 1987. Echipa olimpică a țării noastre, una în care jucau și fotbaliști mai vârstnici, dar mai neselecționați la prima reprezentativă, avea un parcurs bunicel în grupe și îmi legasem ceva speranțe de ea. Gravă greșeală. Pe 10 iunie, la Aalborg, tricolorii de mâna a doua, dacă îmi e permisă licența nerăutăcioasă, sufereau o înfrângere, 8-0, cu Danemarca. Din cauza – deși acum s-ar spune datorită- acestui meci a doua zi nu am mers la școală…de rușine.

De, alte vremuri, oameni mai rușinoși.

Pe 15 noiembrie 1989, România învingea cu 3-1 Danemarca și ajungea după 20 de ani, adică în premieră în timpul vieții mele, la turneul final al Campionatului Mondial. Povestea este arhicunoscută, așa că nu o mai scuturăm de praf. A doua zi eram atât de mândru în curtea liceului, că ai fi jurat că măcar unul dintre goluri fusese marcat de mine.

Alte vremuri, oameni mai euforici.

Pe 29 martie 2003, românii s-au  făcut de râs în fața danezilor, atât organizatoric cât și fotbalistic, pirzând pe un stadion transformat în plajă, cu 2-5. Am simțit la acel moment o stare de lehamite cumplită și nu doar din cauza fotbalului. A doua zi, prins cu alte nenorociri cotidiene, am uitat, pentru câteva ore, de respectiva rușine.

Vremurile se schimaseră definitiv, oamenii aveau alte griji, mai mari și mai puțin fotbalistice.

Duminică,  26 martie, jucăm cu Danemarca la Cluj. Tricolorii încă nu au atins mingea, dar cu fiecare minut care se scurge și ne apropie de startul meciului mă simt tot mai golit de optimism. Caut o rază de speranță și nu o găsesc. Sper să mâ înșel. Am o singură certitudine, indiferent de scor, luni voi fi la redacție.

Hai România! Hai cu egalarea!

Foto: Arena Națională – facebook

17
/07
/18

“Unu-i meșter mondial / Kylian MBAPPE / A scos Franța la un dans / Pe Champs-Élysées...” (ultima strofă) / Ce-a fost mai greu, Mondialul rusesc, a trecut. Urmează o vară fierbinte cu seri lungi și șprițuri reci, în cinstea epigramistului Păstorel, cel care a inpsirat și această poezioară, de 14 strofe, în formă continuată.

13
/07
/18

N-au mai rămas multe ore până la meciul pentru medalia de bronz: Belgia – Anglia (astăzi, de la ora 17.00). Și dacă unor concetățeni din urbea sa Mondialul din Rusia li s-a părut unul lung și plictisitor, domnul Spirache funţionar la prefectură, personaj compus din familie, slujbă şi cumsecădenie, iubitor de Premier League și susținător pătimaș al echipei lui Harry Kane,  Trippier și Dele Alli, nu împărtășește pe deplin această impresie.

05
/07
/18

Când am început eu să bat mingea pe maidan, cel mai mare jucător al lumii era Pele. Până și televiziunea română a dat meciul lui de retragere, cel dintre NY Cosmos și Santos. Am învățat ce înseamnă să centrezi cu efect maxim, cu exteriorul, cu cele mai mici trei degețele ale piciorului, dintr-un filmuleț demonstrativ cu același Edson Arantes do Nascimento.

04
/07
/18

Șase meșteri mondiali / Au muncit pe brânci / RADAMEL a suspinat / Și-au rămas doar cinci... Ca să nu-l fure somnu’ în “optimi”, cronicarul Pantacruel a băut un vin vechi de pe vremea faimosului epigramist Păstorel, suficient pentru ca Mondialul Metropolis să alunece molatic către un ghiers în formă continuată (precum infracţiunile din Codul Penal)

03
/07
/18

Șase meșteri mondiali / Suceau babaroase / LUKAKU a dat mai mare / Și-au rămas tot șase... Ca să nu-l fure somnu’ în “optimi”, cronicarul Pantacruel a băut un vin vechi de pe vremea faimosului epigramist Păstorel, suficient pentru ca Mondialul Metropolis să alunece molatic către un ghiers în formă continuată (precum infracţiunile din Codul Penal)

02
/07
/18

Ca să nu-l mai fure somnu' și-n "optimile" din seara asta, cronicarul Pantacruel a băut un vin vechi de pe vremea faimosului epigramist Păstorel, suficient ca Mondialul Metropolis să alunece molatic către un ghiers în formă continuată (precum infracţiunile din Codul Penal)

Page 1 of 512345