E ceva putred cu Danemarca!
https://www.ziarulmetropolis.ro/e-ceva-putred-cu-danemarca/

E ceva putred cu Danemarca, spun eu în momentul când văd umbra tricourilor acestei echipe naţionale de fotbal . În 1601(1600 conform unor surse alternative) William Shakespeare, prin gura unui ofiţer, personaj episodic în „Hamlet”, spunea că “E ceva putred în Danemarca” (“Something is rotten in the state of Denmark! “), tot din cauza unei umbre.

Un articol de Dede's (Dan Nicolaie)|24 Martie 2017

Una dintre cele mai mari satisfacții fotbalistice personale este legată de această țară, iar două dintre cele mai mari rușini au înodate de cozi echipe naţionale daneze.

Primul episod s-a derulat în 1987. Echipa olimpică a țării noastre, una în care jucau și fotbaliști mai vârstnici, dar mai neselecționați la prima reprezentativă, avea un parcurs bunicel în grupe și îmi legasem ceva speranțe de ea. Gravă greșeală. Pe 10 iunie, la Aalborg, tricolorii de mâna a doua, dacă îmi e permisă licența nerăutăcioasă, sufereau o înfrângere, 8-0, cu Danemarca. Din cauza – deși acum s-ar spune datorită- acestui meci a doua zi nu am mers la școală…de rușine.

De, alte vremuri, oameni mai rușinoși.

Pe 15 noiembrie 1989, România învingea cu 3-1 Danemarca și ajungea după 20 de ani, adică în premieră în timpul vieții mele, la turneul final al Campionatului Mondial. Povestea este arhicunoscută, așa că nu o mai scuturăm de praf. A doua zi eram atât de mândru în curtea liceului, că ai fi jurat că măcar unul dintre goluri fusese marcat de mine.

Alte vremuri, oameni mai euforici.

Pe 29 martie 2003, românii s-au  făcut de râs în fața danezilor, atât organizatoric cât și fotbalistic, pirzând pe un stadion transformat în plajă, cu 2-5. Am simțit la acel moment o stare de lehamite cumplită și nu doar din cauza fotbalului. A doua zi, prins cu alte nenorociri cotidiene, am uitat, pentru câteva ore, de respectiva rușine.

Vremurile se schimaseră definitiv, oamenii aveau alte griji, mai mari și mai puțin fotbalistice.

Duminică,  26 martie, jucăm cu Danemarca la Cluj. Tricolorii încă nu au atins mingea, dar cu fiecare minut care se scurge și ne apropie de startul meciului mă simt tot mai golit de optimism. Caut o rază de speranță și nu o găsesc. Sper să mâ înșel. Am o singură certitudine, indiferent de scor, luni voi fi la redacție.

Hai România! Hai cu egalarea!

Foto: Arena Națională – facebook

05
/10
/17

Echipa naţională joacă un meci oficial într-o zi de joi. E o premieră. Indiferent ce se va întâmpla nu vom putea vorbi nici de „joia dulce” din marea literatură americană, dar nici de „joia neagră”, din religia care a dictat mersul Europei în ultimii 2000 de ani. Echipa națională ne-a anesteziat pentru lung timp epitetele vesele și mirările triste, plasându-ne într-o contemplare blazată.

24
/03
/17

E ceva putred cu Danemarca, spun eu în momentul când văd umbra tricourilor acestei echipe naționale de fotbal . În 1601(1600 conform unor surse alternative) William Shakespeare, prin gura unui ofiţer, personaj episodic în „Hamlet”, spunea că “E ceva putred în Danemarca” (“Something is rotten in the state of Denmark! “), tot din cauza unei umbre.

10
/11
/16

Asediată de nevoi, schimbări, autosuficienţă, lipsă de cultură sportivă, echipa naţională a ajuns în punctul în care orice adunare, ca să nu zicem adunătură, de unsprezece bărbați, care se pot deplasa, este considerată o formație redutabilă.

08
/07
/14

"Germano,-n portugheză, înseamnă consangvin; / un meci de fotbal, însă,-i "pe viaţă şi pe moarte", / atunci când nu se toarnă, cu vadra, apă-n vin, / în vinul ce dă aripi, nu-n cel ce-adoarme foarte / curând pe toată lumea: şi jucători, şi public... ". Pentru că astăzi, în ziua primei semifinale (Germania - Brazilia), poetul Şerban Foarţă împlineşte 72 de ani.

06
/07
/14

Nici nu începuse bine repriza a doua a prelungirilor (da, oricât de greu de crezut ar părea, Costa Rica a împins meciul cu Olanda în prelungiri fără să primească gol!) că pe marginea terenului, în dreptul băncii de rezerve pe care van Gaal îşi frângea mâinile încercând să înţeleagă de ce nu merge nimic, doi inşi, un bondoc mai durduliu şi un lungan aducând vag cu Tom Noonan din Mystery Train (Jarmusch), începuseră un bizar şi nostim număr de stretching.

30
/06
/14

Cum, necum, iată că jumătate de Mondial s-a dus pe apa Dâmboviţei. Cum mortul nu se mai întoarce de la groapă, am numărat echipele rămase, mai erau vreo 16. Am numărat şi bănuţii, suficienţi cât să împart o cameră pe litoral cu Mite şi Bajnorică - puşlamalele din mintea lui Radu Aldulescu. Şi m-am dus de nebun.

Page 1 of 212