este jurnalist cultural, content writer și un pasionat cronicar de arte performative și evenimente frumoase.
Camerele 203 și 204, hotelul Beverly Hills din Los Angeles - decorul inofensiv în care se desfășoară trei dramolete zguduitoare pentru protagoniștii lor dar comice văzute din afară (cum de altfel se întâmplă cu multe dintre problemele vieții). Iar crizele altora sunt mereu deosebit de interesante și spumoase.
În această comedie se iau pe credit și vise, promisiuni, principii, iar în timp ele se modifică – și odată cu ele și viețile celor implicați. 2 cupluri, 4 persoane și 1 vis: cel de a avea propria locuință. Visul acesta modifică însă prezentul, ceea ce e comic, ridicol, trist și filozofic deopotrivă...
Între 22-29 mai are loc la Timișoara Festivalul Euroregional de Teatru TESZT nr. 13. În creuzetul multicultural al capitalei culturale europene de anul viitor, 24 de spectacole din 11 țări vor explora în cheie contemporană istorii cu și despre om în fața unor mari provocări ale sufletului și istoriei.
Este unul dintre acei actori pur și simplu luminoși. Ceva din privirea, atitudinea și arta ei pe scenă emană o energie și o bucurie a exprimării pe care le reții indiferent de rolul sau spectacolul în care ai văzut-o. Mai jos ne-a povestit puțin din experiența ei de-a lungul anilor la Teatrul Metropolis.
În ciuda relației noastre „love-hate” cu orașele de azi, datorită lor a apărut una dintre cele mai contrastante, fragile și inedite forme de exprimare: arta urbană/ stradală. Iată 10 teme de discuție despre orașul și agitația cotidiană ca surse de stres dar și de comunicare artistică, cu un artist vizual interesant de descoperit.
Sărbătoritul zilei de 15 februarie este George Ivașcu – actor și regizor care, acum 15 ani, înființa Teatrul Tineretului Metropolis. Dintr-un interviu recent despre acest teatru și activitatea sa aici, vă oferim 15 gânduri ca tot atâtea invitații de a (re)descoperi spectacolele din str. Mihai Eminescu nr. 89
AU STRĂLUCIT LA METROPOLIS Pe 16 octombrie 2007, la Metropolis avea premiera „Jocul de-a adevărul”, spectacol scris și regizat de Lia Bugnar, care a devenit rapid un succes de casă. Mai ales că pe scenă au urcat, alături de actrița Lia Bugnar, tineri actori pe val, precum Marius Manole, Andi Vasluianu sau Dorina Chiriac.
Situația globală din ultimii (deja) doi ani și mai ales de anul trecut a adus sau accelerat câteva trenduri interesante în producția, prezentarea și consumul de muzică clasică, în opțiunile publicului și modul în care artiștii și organizatorii de evenimente au adus muzica spre audiențe tot mai largi.
Cel puțin la Teatrul Metropolis, anul 2022 începe cu bine, energie bună și multe motive de bucurie: 10 spectacole în 19 reprezentații, unele dintre cele mai iubite și cerute producții semnate de nume importante precum George Ivașcu, Victor Ioan Frunză, Lia Bugnar, Chris Simion Mecurian, George Lepădatu.
Wood Be Nice este un atelier de creație unde Andrei Cornea și Daniel Loagăr îmbie publicul la „un desfrâu vizual”, meșterit din „idei dezinhibate” ce alătură obiecte și imagini gravitând în jurul lemnului – și nu numai. Mobilă creativă și diferite obiecte din lemn, transpuneri de fotografii pe lemn, colaje din obiecte vechi – iar, din 2018, și un proiect inspirat din neolitic.
În prima jumătate a lunii decembrie, Teatrul Metropolis v-a pregătit 8 spectacole (în 12 reprezentații) ca tot atâtea cadouri pentru toate gusturile: comedii legendare și autohtone, spectacole neașteptate, tinere talente sub bagheta lui George Ivașcu, dramolete care stârnesc zâmbete și multe momente de descrețire a frunților și sufletelor.
OAMENII MUZICII Între concertele sale din Festivalul Enescu, am vorbit cu acest muzician versat despre ce face un dirijor sau o orchestră să fie „de excepție”, reacțiile publicului din diferite culturi, întâlnirea cu Bernstein, de ce Mahler sună uneori hollywoodian și ce l-a atras la magnifica Simfonie nr. 1 a lui George Enescu.
Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu 2021 este, mai mult ca oricând, o celebrare a bucuriei de a fi împreună, de a trăi emoții vii cu și despre oameni. Pandemia a creat provocări uriașe, însă totodată și oportunități extraordinare de a „construi împreună speranța”, așa cum spune motto-ul ediției.
OAMENII MUZICII Ați auzit de musical-urile Cats, Jesus Christ Superstar, Schoolf of Rock și mai ales The Phantom of the Opera? Sau hit-ul din filmul Evita, Don’t Cry for Me Argentina? Acestea și multe altele, sunt produsul minții „fabricii de hit-uri” numite Andrew Lloyd Webber. Următoarea sa premieră va fi anul acesta.
Luni 1 martie 2021, de la ora 19:00, veți putea viziona live, online, una dintre cele mai frumoase producții ale Teatrului Metropolis, „Domnul Ibrahim și florile din Coran”. Un spectacol de pus la suflet, despre prietenie și umanitate, timpuri grele dar și despre lumina oamenilor care salvează lumea.
Între închideri și redeschideri (cine știe până când) de teatre, între chinuitor dor de teatru dar și mai chinuitoarea situație dificilă a multor actori și profesioniști din domeniul cultural, ne-am gândit să vă oferim câteva gânduri și realiste dar și „întremătoare” pentru minte și suflet de la 5 actori pe care i-ați văzut (și sperăm să îi mai vedeți) în spectacolele Teatrului Metropolis.
În această din păcate prelungită abstinență de teatru, de Ziua Culturii Naționale, vineri 15 ianuarie, o bucurie a venit pentru iubitorii de teatru de la Teatrul Metropolis: foarte apreciatul spectacol „Peretele”, scris și regizat de Lia Bugnar, s-a jucat live, fără public, și a fost transmis live pe platforma Streamerse.
OAMENII MUZICII Joannes Chrysostomus Wolfgangus Theophilus MOZART. Sau Wolfgang Amadé, cum s-a semnat mai apoi (Amadeus i s-a spus doar postum). 27 ian. 1756 – 5 dec. 1791. Uitaţi tot comerţul din jurul „brandului” Mozart. Ignoraţi tot ce aţi auzit din zbor despre el. Pur şi simplu descoperiţi-l. Și îndrăgostiţi-vă.
OAMENII MUZICII În secolul 19, coloana sonoră a aristocrației vieneze era valsul, iar Regele valsului a fost Johann Strauss II. Faima uriașă de care s-a bucurat încă din tinerețe a stârnit furia tatălui său, el însuși compozitor celebru. Descoperiți-l pe Strauss fiul - garantat vă va da o stare bună, și poate nici nu veți putea rămâne pe scaun...
OAMENII MUZICII „A muntagna”, „muntele”, este numele dat de localnici Etnei, vulcanul ce domină Catania. Un munte de frumusețe și emoție a fost și Bellini în peisajul istoriei muzicii, chiar dacă nu a creat extrem de multe lucrări și a murit la nici 34 de ani. Sicilianul blond cu ochi albaștri a rămas unul din cei trei zei absoluți ai Bel canto-ului, alături de Rossini și Donizetti.
OAMENII MUZICII Romanticul ce a dat aripi expresivității pianului, Frédéric Chopin (1810-1849) a marcat ireversibil istoria acestui instrument, fiind primul mare compozitor care i s-a dedicat exclusiv. Compozitor legendar, celebru ca pianist și în improvizație, a fost adorat în timpul vieții și a rămas fascinant și în posteritate.
Acum când, în alte vremuri, am fi fost în plină redeschidere de stagiuni teatrale, vă propunem câteva gânduri despre bucuriile teatrului și de teatrul vieții prin vorbele lăsate de unii dintre oamenii cei mai minunați ai teatrului românesc, plecați din păcate dintre noi: Ștefan Bănică, Radu Beligan, Cătălina Buzoianu, Ștefan Iordache, Marin Moraru și Olga Tudorache.
OAMENII MUZICII Compozitorul avangardist și teoreticianul american John Cage (1912-1992) a fost unul dintre marii inovatori și experimentatori ai secolului XX. Un pionier al folosirii neconvenționale a instrumentelor muzicale precum și al muzicii electroacustice, Cage este și astăzi o piatră de poticnire ce ridică sprâncenele melomanilor, dar rămâne indiscutabil și un deschizător de orizonturi în muzica, dansul și arta secolului XX.
OAMENII MUZICII Recitalurile de pian ale unor VIP-uri precum Elton John, Tori Amos, Keith Jarrett și alții, ce fac publicul să vibreze în extaz? Se datorează în bună parte pianistului și compozitorului de geniu Franz Liszt. A fost o personalitate cosmopolită, scriitor, profesor de pian și dirijor, dar mai ales „creatorul” pianistul-vedetă și al recitalurilor pianistice de tip show.
OAMENII MUZICII Pe 11 iulie 1937, la doar 38 de ani, murea la Hollywood cel care a marcat fundamental muzica clasică și cea de jazz din secolul XX, George Gershwin. Muzica lui este și astăzi la fel de proaspătă și incitantă ca acum un secol, iar opera „Porgy and Bess” dar și multe cântece ale sale sunt nelipsite din repertoriul actual.
OAMENII MUZICII Pe 17 iunie 1882 se năștea în Rusia cel care avea să devină marele compozitor modernist și neoclasic al secolului XX, Igor Stravinski (1882-1971). În 89 de ani de viață a fost martorul a două Războaie Mondiale dar și al unor revoluții sociale, culturale și muzicale fără precedent, el însuși devenind unul dintre uriașii muzicii secolului trecut.
OAMENII MUZICII Pe 24 mai 1974 murea colosul jazzului, Duke Ellington, unul dintre cei mai activi și influenți muzicieni ai secolului XX. A scris peste 3.000 de cântece, multe dintre ele fiind hit-uri și astăzi, și timp de aproape 50 de ani a colindat lumea ca pianist și șef de orchestră de jazz. A fost de 12 ori câștigător de Premii Grammy (dintre care trei postum).
OAMENII MUZICII Pe 4 mai 1955, în condiții sărăcăcioase contrastante cu extraordinara sa personalitate, se stingea unul din marii oameni ai secolului XX. Îl sărbătorim, ne mândrim cu el, dar cât îl cunoaștem (și ascultăm) de fapt pe George Enescu? Iată doar câteva din trăsăturile unei personalități și ale unei cariere excepționale – și o invitație de a-i descoperi muzica.
OAMENII MUZICII Celebru pentru capodopera „Paiațe”, Leoncavallo a fost un talentat compozitor și libretist ce a avut nenorocul de a fi contemporanul și rivalul lui Puccini. Tenori mari precum Caruso sau Pavarotti au făcut furori cu aria „Vesti la giubba” din „Paiațe”, care a inspirat și un hit al trupei Queen.
Unele dintre cele mai frumoase compoziții clasice din istorie au fost dedicate marii sărbători a Paștelui. Pentru aceste zile vă propunem câteva astfel de lucrări, ce au inspirat și mișcat secole la rând sufletele creștinilor (și nu numai). O călătorie muzicală emoționantă, de la dramatismul Patimilor la triumful Învierii.
OAMENII MUZICII Pe 3 aprilie 1897, la Viena se încheia viața (dar nu și celebritatea) unuia dintre marii romantici, considerat un clasicist conservator și „urmașul lui Beethoven” dar totodată și un compozitor proto-modern. O personalitate enigmatică, țepos și generos deopotrivă, și creatorul unor muzici pe cât de complexe pe atât de fascinante.
OAMENII MUZICII Unul dintre cei mai importanţi compozitori ai secolului trecut, Béla Bartók s-a născut pe 25 martie 1881 la Sânnicolau Mare (azi în Banat, pe atunci în Imperiul Austro-Ungar). Pianist virtuoz, compozitor inovator, mare culegător și cercetător de folclor, el a redefinit muzica clasică în secolul XX.
OAMENII MUZICII Pe 18 martie 1844 se năștea Nikolai Rimski-Korsakov, creatorul „Șeherezadei”, compozitor și orchestrator de geniu, cu o influență uriașă asupra muzicii clasice rusești. A fost un talent nativ, inițial neșlefuit, care și-a terminat studiile muzicale după ce a devenit profesor la Conservator.
OAMENII MUZICII Pe 4 și 5 martie aniversăm nașterea a doi muzicieni extraordinari, A. Vivaldi și G.F.Händel, compozitori într-una din cele mai impresionante perioade muzicale, Barocul. Biografii de film, dar mai ales muzici care entuziasmează în continuare deopotrivă începătorii cât și profesioniștii muzicii. Vă invităm să descoperiți magia creațiilor lor.
OAMENII MUZICII Pe 27 ianuarie în 1901 pleca din această lume unul dintre creatorii cei mai mari ai istoriei muzicii: Giuseppe Verdi. El continuă să impresioneze și astăzi prin măiestria cu care a creat povești muzicale extrem de complexe, capabile deopotrivă să amuze, să emoționeze, să întristeze și să pună publicul pe gânduri.
Tiberiu Soare nu doar dirijează muzici din cele mai interesante, dar are și un mod de a povesti (inclusiv prin cărțile pe care le-a scris) despre muzică și „marea cultură” care e cool, antrenant și deschizător de curiozități. Așadar, am stat la povești cu el la sfârșit de an despre muzică și alte lucruri faine.
Bune-s vara și vacanța, dar excelentă e și toamna, ce aduce printre alte „bunătăți” și o nouă stagiune a Teatrului Metropolis. Știți deja, teatrul acela cu aspect, atmosferă și spectacole cum s-ar zice „faine tare”. Vă prezentăm mai jos spre degustare spectacolele pe care le puteți viziona în prima jumătate a lunii octombrie.
Recent lansată pe marile ecrane, comedia „Secretul lui Raoul Taburin” e din categoria celor care unora le va pica cât se poate de bine (și vor ieși din sală zâmbind prelung), iar altora le va trezi gena critică și o anume plictiseală. Și totuși, e multă savoare și în lucrurile (și filmele) mai „mici”.
Cine nu-l știe pe Marius Manole.. nu prea e dus pe la teatre. E un om la fel de asumat și pe scenă, și în afara ei. Acum când, până la deschiderea stagiunilor doar spectacolele independente sunt active, am vorbit cu el despre o situație „ba-n căruță, ba-n teleguță” din teatru. Cu năduf și cu dragoste.
Vă tot vine să vă duceți, doar e vară, așa-i? Iată o destinație frumoasă tare pentru următoarea stagiune a Teatrului Metropolis, una creatoare de zâmbete: spectacolul „Mă tot duc”, în care magicienii Oana Pellea și Mihai Gruia Sandu creează din (mai) nimic+ două nasuri roșii o călătorie pitorească prin meandrele unei relații.
Sfârșitul de iunie a adus la Constanța ediția a IV-a a Festivalului Miturile Cetății. Printre producțiile-revelație s-a numărat spectacolul regizat de Alexandru Dabija la Teatrul „Fani Tardini” din Galați, o bijuterie alambicată și totuși lejeră pe textul primei comedii originale a lui Vasile Alecsandri.
Shortly before this year’s edition of the famed Gărâna Jazz Festival, I spoke with one of its most awaited guests, jazz pianist and composer Gregory Privat, a nominee of the Victoires du Jazz 2015, about the Caribbean flavours of his music and the tremendous power of jazz to connect people and cultures.
Théâtre des Bouffes du Nord din Paris a adus la FITS 2019 o montare a Traviatei care împletește original teatrul și opera. Un spectacol provocator pentru tradiționaliști, atractiv pentru publicul neobișnuit cu opera, despre care Paul Escobar (care co-semnează direcția muzicală) a vorbit la Conferința FITS de la Librăria Habitus.
La o oră destul de matinală (10:00 a.m.) pentru nopțile albe sau cel puțin târzii ale Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, la conferința FITS moderată de Octavian Saiu la Librăria Habitus au descins doi domni cu o prezență impresionantă (și călcătură apăsată în pură tradiție britanică), uniforme roșu aprins (mai precis roșu colonial) bogat ornamentate: David Stephenson și David Barlow, toboșari ai Yorkshire Volunteers Band.
Spectacolele de dans israeliene sunt, de mulți ani, printre cele mai de succes la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu. și foarte repede sold out La conferința de la Librăria Habitus din a cincea zi a FITS, Rachel Grodjinovsky, reprezentanta celebrei Vertigo Dance Company, a vorbit despre companie și spectacolul „One One&One”.
Joi 22 mai, ARCUB a găzduit conferința de presă premergătoare unuia dintre cele mai importante evenimente culturale din România și din Europa de Est: Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu (FITS), care anul acesta va include 540 de evenimente din 73 de țări, 3.300 de artiști și 75 de spații de joc. Motto-ul FITS 2019 este „Arta de a dărui”.
La Cercul Militar din București se joacă un spectacol despre Viața cea de dincolo de machiajele pe care i le aplicăm zi de zi (oră de oră?..) în realitatea virtuală. Comedia HAȘTEG face ca noi toți: construiește imaginea vieții impecabile, dar o pune și față în față cu tragicomediile reale din spatele ei.
Pe 13 mai, concertul susținut de Symphactory Orchestra și dirijorul Tiberiu Soare a entuziasmat publicul în Sala Mare a Teatrului Național din București. A fost muzica unui VIP al muzicii clasice, fredonat și de cei care nu se consideră fani. Așa a fost I LOVE PUCCINI. Vă spunem de ce îl iubim pe Giacomo.
Trăim în vremea lui „vrem totul acum, și din ce în ce mai mult”. Vreți asta și la teatru? Se rezolvă, la Teatrul Metropolis. „7 dintr-o lovitură” vă oferă... orice vreți să înțelegeți. Dincolo de povestea cu mult umor nonșalant a unei emisiuni TV care nu e ce pare, e un spectacol despre noi vs ceilalți și despre perfecțiunea pe care toți o vrem și nimeni nu o are.
Actrița Mirela Oprișor, cunoscută publicului în rolul Aspirina din serialul „Las Fierbinți” și din numeroase spectacole de teatru, a publicat pe Facebook o înregistrare video în care s-a arătat deranjată de faptul că unii spectatori folosesc telefoanele mobile, mănâncă și vorbesc tare în timpul unor spectacole.
O poveste din istoria tragediei evreilor în timpul diluviului nazist, în subtextul căreia se spune o altă poveste: una mai cuprinzătoare despre om, despre bunătatea și răutatea din el și întâlnirile lor fascinante. Regizoarea Chris Simion-Mercurian a creat la Teatrul Metropolis un spectacol ca o delicată declarație de iubire către umanitatea din om.
De peste zece ani, Fundația Calea Victoriei oferă publicului o selecție mereu interesantă de cursuri și ateliere în domeniul artelor și științelor umanise și organizează numeroase evenimente culturale. Echipa Fundației a început anul acesta cu două evenimente având în centru pasiunea pentru muzica clasică și talentul dirijoral, dar și de povestitor, al dirijorului Tiberiu Soare: un concert extraordinar și relansarea a două volume despre muzica clasică.
Unul din motivele pentru care Festivalul Internațional de Teatru Interferențe de la Cluj (desfășurat o dată la doi ani și ajuns acum la a șasea ediție) a devenit un eveniment respectat și așteptat este faptul că prilejuiește spectacole, întâlniri și discuții excepționale atât cu nume celebre ale teatrului cât și cu creatori tineri.
„Despre senzația de elasticitate când pășim peste cadavre” este un spectacol al Teatrului Național „Lucian Blaga” din Cluj, selectat în Festivalul Național de Teatru 2018 și prezentat și în cadrul Întâlnirilor Internaționale de la Cluj, din luna octombrie. Un titlu visceral și diafan și un text scris de Matei Vișniec acum aproape 10 ani la o solicitare (a directorului unei companii de teatru franceze) cu un scop programat (omagierea lui Eugen Ionescu la centenarul nașterii sale).
”Timp de zece zile, Timișoara devine un spațiu al uniunii și al reinventării sun umbrela culturii. Zece cartiere ale orașului vor fi gazde pentru spații în care artiști, localnici și turiști vor deveni participanți activi la îmbogățire a memoriei comunității, dar și în procesul de integrare într-o memorie colectivă mai largă, regională, națională și europeană.” Astfel a fost descris de către organizatori proiectul Memoriile Cetății, desfășurat timp de zece zile în septembrie la Timișoara, în cadrul evenimentelor asociate Timișoara Capitală Culturală Europeană 2021.
Prin propunerea de proiect coordonată de Simona Neumann, directoarea Asociației Timișoara 2021, orașul de pe Bega a câștigat în 2016 titlul de capitală culturală europeană în anul 2021, dar proiectele asociate acestui eveniment sunt deja în plină desfășurare. Sunt multe evenimente extrem de interesante, inedite și de impact la Timișoara, iar unul dintre acestea s-a axat în această toamnă pe cultura gustului și a hranei, respectiv pe hrană ca parte esențială a culturii locale.
Anywhere around the performing arts world, when you say “contemporary dance”, among the names that will absolutely make it to the top of the list are two Israeli dance companies, Batsheva Dance Company (lead by the prominent choreographer Ohad Naharin) and the Kibbutz Contemporary Dance Company (KCDC), whose Artistic Director since 1996 is Rami Be’er. Last year, both companies attended the International Theater Festival in Sibiu. This year, KCDC presented at FITS its newest production, Mother’s Milk. A Love Song for Parents, through which Rami Be’er honors his parents, survivors of the Holocaust, both of which died last year.
One of the performances that opened the Sibiu International Theater Festival (at it’s 25th edition, one in which performing arts were substantially represented), was The American Dance Show, a flexing performance by The Flex Company. The show was directed by Reggie (Regg Roc) Gray, one of the pioneers of this rather new and increasingly popular dance style, alongside Peter Sellars, the famous, not-that-orthodox theater and opera director. The American Dance Show is part of the American Democracy Series, by ArtKtype.
La ediția de anul acesta a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, compania londoneză de teatru-dans Luca Silvestrini’s Protein a prezentat ”Border Tales (”Povești ce ne despart”), spectacolul poate cel mai interesant, comic și totodată generator de ”food for thought” (hrană pentru gândire) din această a 25-a ediție a festivalului.
La FITS 2018, Kolben Dance Company din Israel a prezentat spectacolul ”On The Edge” (”La limită”). Am vorbit cu cunoscutul coregraf și decan al Facultății de Dans din cadrul Jerusalem Academy of Music and Dance, despre ce înseamnă și ce consecințe are ”a fi la limită” în dans, artă și în interacțiunile umane.
Our increasingly multicultural world: is it “a fruit salad, or a time bomb? Or is it simpler than that?”, as one character says in the show you presented at FITS 2018, “Border Tales”? How do we even begin to tackle the challenges of interactions, including stereotypes and prejudices, between different people and traditions?
At the 2018 International Theater Festival in Sibiu, the Israelian Kolben Dance Company presented it’s latest creation, “On The Edge”. I spoke to the well-known choreographer (and also Dean of the Faculty of Music at the Jerusalem Academy of Music and Dance) about what it means and how it feels to be “on the edge” in dance, art and human interactions.
Soon after graduating the New Zealand School of Dance in 2016, the young Australian dancer Tristan Carter flew to the Ga’aton kibbutz in Galillee to join the Israeli Kibbutz Contemporary Dance Company. At the Sibiu International Theater Festival 2018, after the company’s last performance of ”Mother’s Milk” (choreographer Rami Be’er’snewest creation), and hours before their departure to Paris for performances at the Theatre de Paris, Tristan shared some thoughts on the experience of being part of this acclaimed dance company, the life and artistic training in kibbutz, as well as KCDC’s latest show.
Amir Kolben: decan al Facultății de Dans din cadrul Jerusalem Academy of Music and Dance, totodată fondatorul, directorul artistic și coregraful Kolben Dance Company, fost dansator al Batsheva Dance Company și Israeli Ballet, unul dintre cei mai importanți coregrafi ai dansului contemporan israelian.
Oriunde în lume, când spui ”dans contemporan”, printre numele care în mod absolut sunt în fruntea listei se numără două companii israeliene, Batsheva Dance Company (purtând semnătura coregrafului Ohad Naharin) și Kibbutz Contemporary Dance Company (KCDC), al cărei director artistic este din 1996 Rami Be’er.
Concursul internațional“George Enescu” a lansat proiectul“Ce auzim când ascultăm muzică?”. Acesta își propune să descifreze într-un format destins, actual și interactiv câteva elemente din arta interpretării muzicii, în pregătirea întâlnirii cu cei 270 de tineri muzicieni, din 39 țări, care au trecut de etapa de preselecție în cadrul Concursului „George Enescu” 2018 și care își vor demonstra talentul pe scenă, la București, în perioada 1-23 septembrie a acestui an.
Joi, 17 iunie, în ziua Înălțării Domnului, România va sărbători și Ziua Eroilor. Cu această ocazie, vor fi organizate 172 de evenimente-sincron în diferite comunități (sate, comune, orașe, consilii județene, școli, licee, muzee, biblioteci, universități, asociații culturale și sociale, teatre, mănăstiri) din România și din Republica Moldova, având ca scop omagierea eroilor veterani și a foștilor deținuți politici, care au contribuit prin sacrificiul lor la crearea și menținerea României pentru noi, cei de astăzi, și pentru generațiile următoare.
Deoarece pe 28 noiembrie 1918 Bucovina a devenit a doua provincie românească ce s-a unit cu România, data a fost declarată oficial drept Ziua Bucovinei print-o lege din 2015. În inima Țării Fagilor (în germană Buchenland), la Rădăuți, Ziua Bucovinei a coincis ieri și cu prima din cele 4 zile ale unui eveniment în premieră în România: Klavier Art Duo Festival, primul festival de duo pianistic (pian la patru mâini) din țară, cu intrare liberă.
Sub patronajul Ambasadei Regatului Belgiei la București, sâmbătă 30 septembrie va avea loc la ora 19:00, la Biserica Sf Tereza din București (Șos. Olteniței 3-5), al doilea din cele cinci concerte de muzică sacră și poezie belgiană din cadrul Festivalului de Muzică Sacră Belgiană, organizat de Asociația Culturală de Prietenie România-Belgia. La concertul de sâmbăta aceasta, în prezența Ambasadorului Regatului Belgiei la București, publicul va putea audia lucrări semnate de Jacques-Nicolas Lemmens și Cesar Franck (compozitori celebri în secolul IX) și doi compozitori contemporani (Jan Van Landeghem și Raoul de Smet, care au scris două lucrări special pentru această serie de concerte).
În ziua dinaintea prezentării spectacolului ”Naharin’s Virus” în FITS 2017, una dintre conferințele de la Librăria Habitus l-a avut ca invitat pe unul dintre cei mai aclamați coregrafi contemporani, colaborator al celor mai importante companii de dans din lume. Un om și un artist care intrigă, năucește și totodată provoacă revelații profunde despre dans, corp și mișcare.
La conferința din penultima zi a Festivalului Internațional de Teatru Sibiu a fost invitat directorul executiv al ISPA, David Baile. ISPA (International Society for the Performing Arts) este o rețea internațională ce reunește peste 400 de membri relevanți la nivel mondial în artele perfomative, din 50 de țări.
”Captivează instantaneu... Inspirat din Keaton, Fellini și desigur Chaplin, acest spectacol atemporal despre hilare accidente minore și acrobații excepționale este încântător...Obligatoriu de văzut... Contagios, extraordinar, magic.. Adorabil...Un deliciu, mergeți neapărat să-l vedeți....” Dincolo de astfel de spicuiri din aprecierile presei internaționale la adresa acestui spectacol, exact în ziua în care o mult necesară lege a fost adoptată în România (interzicerea folosirii de animale sălbatice în numerele de circ pe tot teritoriul țării), ”Pss psss/ Chiar... fără cuvinte” a făcut istorie în multe suflete și la FITS 2017.
Față de cum au cunoscut circul multe generații, acest relativ nou tip de artă performativă, circul contemporan, împletește acrobațiile și performanțele fizice cu dansul, prezentarea unui fir narativ prin mijloace de expresie teatrală, lightning design și o estetică centrată pe om, pe sentimentele, călătoria și poveștile sale. Australia, patria celebrissimei trupe Cirque du Soleil, este unul dintre creatorii circului contemporan, care a luat avânt în anii 1970. Este o artă care conectează corpurile și sufletele fără a avea nevoie de prea mult decor sau artificii ornamentale sau de animale. Istoria circului dar și numeroasele frământări și teme ale culturii contemporane se regăsesc în această artă măiastră, complexă, extrem de muncită și totodată simplificată până la esențe: mișcare, dans, ritm, conexiune, capodoperă a corpului uman. Doamnelor și domnilor, Circa Contemporary Circus!
Compania spaniolă Tutais a adus la FITS 2017 un spectacol cu care publicul românesc cu siguranță a rezonat puternic. ”Dansul urșilor din Pirinei” valorifică o tradiție culturală extrem de veche în multe zone montane ale Europei și ale lumii, inclusiv în România, în centrul căreia se află urșii și lumea lor de munți și păduri. Încărcătura simbolică enormă a ursului este, toată, incorporată în acest spectacol: animal totemic, heraldic, călăuză a sufletelor după moarte, vestitor ritualic al primăverii, simbol regal înțelepciunii dar și al forței brute dezlănțuite, arhetip al vindecătorului șamanic, principiu dual al adormirii și reînvierii și multe altele.
Știți unde e Guadalupe? În largul coastei vestice a Mexicului. Știți ce legătură are cu România? (Desigur, dincolo de faptul că este cel mai populat teritoriu al Uniunii Europene -întrucât aparține de Franța, face parte și din UE- din America de Nord.) Una enormă, aceeași legătură pe care o poate stabili orice loc din lume cu un altul: conexiunea prin muzică, dans, ritm, culoare, zâmbet, bucurie.
Se spune că opera este acea artă în care personajele, în loc să moară repede după ce sunt înjunghiate, mai cântă jumătate de oră din toți bojocii. Și totuși opera este un fenomen mondial, activ și la noi – nu doar în București. Și nu doar pentru cei de vârsta a doua++. Vă surprinde? Interviul de mai jos o va demonstra.
Din cealaltă parte a lumii, la FITS 2017 a venit o trupă de marionetiști și păpușari coreeni cu spectacolul ”The Faity and the Woodcutter” (Zâna și tăietorul de lemne). Un spectacol stradal bazat pe un basm tradițional coreean, despre un tăietor de lemne care găsește în pădure o zână, îi ascunde aripile și o ia de soție.
În deschiderea FITS, prima conferință de presă a adus la întâlnirea cu publicul pe directorul FITS, Constantin Chiriac (director al Teatrului ”Radu Stanca” din Sibiu și omul datorită căruia există și a tot crescut acest festival), criticul de teatru Octavian Saiu (moderatorul conferințelor FITS), precum și coregrafa Brenda Angiel, creatoarea spectacolului ”Tango la altitudine II”, prezentat în festival, și regizorul Alexandru Grecu (președintele UNITER din Republica Moldova).
În a doua zi a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu (10 iunie) a fost prezentat spectacolul de dans aerian ”TANGO LA ALTITUDINE II”, semnat de coregrafa argentiniană Brenda Angiel, continuarea unui spectacol prezentat anterior tot la FITS de aceeași companie. Un performance în aer, în lumini, umbre și fum, într-un spațiu care nu mai e spațiu definit de limite ci e libertate și respirație largă.
Între 20-27 mai, Buzăul a devenit scena Festivalului ”Buzău Iubește Teatrul”, un ”nou festival vechi” împrospătat cu un nume și un concept de organizare nou. Spectacole dintre cele mai noi și apreciate din București, dar și două spectacole din Piatra Neamț și Suceava, o secțiune pentru studenți și alta pentru copii, spectacole de stradă și conferințe. L-am prins pe foarte activul director Adrian Găzdaru în mijlocul festivalului și l-am rugat să-și tragă puțin sufletul și să ne povestească despre FBIT.
On May 21st, Sala Palatului concert hall in Bucharest saw the age, biography and above all the music of one the most beloved old composers of the XX century came to life. VIVALDIANNO was a complex, challenging, filmographic show, an appealing mis-en-scene of the fascinating universe of Antonio Vivaldi. Why (still) so fascinating?...
De 10 ani vă oferim spectacole și evenimente culturale de cea mai bună calitate. Cultura și toate lucrurile frumoase se pot savura, însă, cel mai bine, atunci când suntem sănătoși. Aflând despre criza de sânge care se acutizează în fiecare an pe perioada verii, ne-am hotărât să susținem această cauză extrem de importantă prin ceea ce facem cel mai bine, adică prin teatru.
Știți tăcerea aceea grea, vibrantă, aproape palpabilă, care te cuprinde la teatru când energia cea mai bună curge pe scenă și de acolo spre tine? Dacă nu știți sentimentul, vă recomand să mergeți cu mai multă deschidere la teatru. Deschiderea asta poate prilejui un gust de neuitat, cel al poveștilor spuse onest, emoționant, puternic.
Inspirăm prin arte și cultură ” este motto-ul Fundației Calea Victoriei, proiectul creat acum exact 10 ani de Sandra Ecobescu, fostă corporatistă îndrăgostită de valorile umaniste și de cultură. Numele Fundației recuperează și celebrează o tradiție culturală puternică a Bucureștiului, Calea Victoriei fiind asociată în înfloritoarea perioadă interbelică cu spiritul modern, european și cultivat al Capitalei.
Irlandez. Unul dintre cei mai autentici și buni români pe care îi știu. Când vorbește despre România ("E o țară așa de bogată, nici nu vă dați seama!") te face să te (re) îndrăgostești și tu de ea cu pasiune, cu acel realism care știe că, uneori, obstacolele sunt mari și entuziasmul e greu pus la încercare, dar care totodată vede și simte cât Bine, Frumos, Adevăr și Frumusețe e aici.
One-man show, spectacol de teatru-dans, teatru nonverbal, ”perform(D)ance” de și cu Paul Cimpoieru. Regizorul, coregraful și dans-actorul Paul Cimpoieru a crescut în pepiniera de talente și limbaj artistic a Companiei Passepartout D.P. (unde a ajuns printr-o întâmplare), iar ulterior și-a continuat evoluția într-un mod uimitor pentru cineva care nu are niciun fel de studii de teatru sau dans ”oficiale”, caci este absolvent de Politehnică și fost inginer de telecomunicații.
Manager al Teatrului Național din Cluj și al festivalului ”Întâlnirile internaționale de la Cluj”, organizate de TNC, co-fondator (împreună cu Alexandru Dabija și Marcel Iureș) al primul teatru intependent românesc, Teatrul Act, Distinguished Professor la University of California, autor al mai multor cărți de teoria teatrului, literatură și eseistică, regizor al multor zeci de spectacole de teatru, dintre care nu puține au luat premii importante și au călătorit în turnee internaționale. Un nume cu reverberații teatrale importante, niciodată liniare, deseori surprinzătoare: Mihai Măniuțiu. Aici, în calitate de regizor al unui spectacol pe care, într-un cuvânt, l-aș numi stupefiant: ”Iarna”.
Inițial: politehnist, masterand în științe umaniste, inginer de telecomunicații, IT-stul din cei ”10 pentru România”. Apoi – ruptură de destin și devine dans-actor în trupa lui Dan Puric, colaborator al lui Gigi Căciuleanu, elev al lui Andrei Șerban, participant și premiant în festivaluri din țară și străinătate, bursier al celebrului Actors Studio din New York și mereu un work in progress.
„Pitch Perfect”, filmul despre o trupă a cappella de studenți, este comedia musical pe locul 2 ca încasări din istoria înregistrată a filmului. Filmul a adus în atenția publicului mondial un fenomen muzical vechi de câteva secole bune, care atrage numeroase tipuri de public modern: muzica a cappella.
E interesant cum karma pieselor și a spectacolelor de teatru se împletește uneori cu viața, în modalități pe care nici autorul piesei, nici cei care au pus în scenă spectacolul, nu au anticipat integral. Am văzut spectacolul Teatrului de Comedie, ”Suflete moarte” de Gogol (în dramatizarea unui alt rus genial, Bulgakov, și versiunea scenică și regia lui Vlad Cristache) în această perioadă cu profunde mișcări tectonice social-politice în România.
Când pronunți ”Dan Puric”, audiența se grupează rapid în două tabere, sintetizabile cam așa: ”e deștept, le zice bine și e un munte de talent” sau ”lasă-mă, dom’ne, în pace..” (cel puțin). Pe mine, multe dintre spectacolele și vorbele lui m-au bucurat adânc, în același timp unele din (zic eu) marotele sale mi-au provocat un rid în plus. În mod clar, e un ”ne-oarecare”, totodată nescutit de ”cele ale omului”. Îți place sau nu de el, e un fluviu în felul lui.
Concluzie: e unul dintre cele mai frumoase, luminoase, bine jucate, credibile și emoționante spectacole pe care le-am văzut de multă vreme încoace. Simplu. Iar o prietenă actriță îmi șoptește că rar vezi mașiniștii aplaudând o piesă din culise. Înseamnă că chiar „a coborât Îngerul”. Un spectacol frumos te pune pe gânduri (nu negre), îți dă bucurie (nu -doar- hlizeală goală) și îți dă un ”ceva” pe care îl porți, apoi, cu tine ca pe o bijuterie pe dinăuntru, mult timp.
Spectacolul pus în scenă la Teatrul Act are la bază textul irlandezului Conor McPherson, „Autorități portuare” („Port authority”), care a avut premiera la Londra în 2001 și a fost preluat apoi pe Broadway. Piesa e o împletire de trei căutări ale sensului unor bucăți de viață, de fapt modalități și etape diferite ale rătăcirii în căutarea împlinirii.
E provocator şi savuros, dar evident şi riscant să vezi o nouă montare a unui spectacol de mare succes care încă se joacă la TNB. Toţi ies, însă, câştigători dintr-un astfel de pariu atunci când noua montare este surprinzătoare şi captivantă din cu totul alte motive, aşa cum se întâmplă cu montarea piesei ”Idolul şi Ion Anapoda” de George Mihail Zamfirescu, în regia Marianei Cămărăşan şi a lui Toma Dănilă, de la ARCUB.
