Efectul Genovese
https://www.ziarulmetropolis.ro/efectul-genovese/

Festivalul Filmului European (ediţia a XXII-a) s-a încheiat duminică seară, la Muzeul Țăranului Român, cu proiecţia filmului italian „The place”. Indimenticabil.

Un articol de Andrei Crăciun|14 mai 2018

Pe 13 martie 1964, o femeie care se întorcea de la serviciu a fost ucisă în Queens, New York. Numele ei era Kitty Genovese.

Treizeci și opt de martori au asistat la agonia ei și nimeni n-a intervenit, voi vă dați seama?, nimeni n-a sunat la poliție, nimeni n-a sunat la ambulanță. Fiecare a presupus că altul va face ceva.

Psihologii i-au spus Efectul Genovese sau Efectul-de-Spectator. Cei care asistă la o crimă în plină stradă așteaptă ca altcineva să oprească răul – așa e natura umană.

Și chiar la Efectul Genovese m-am gândit văzând The Place, cel mai recent film al lui Paolo Genovese. E greu, e foarte greu să dai ceva mai bun decât Perfetti sconosciuti, precedentul Genovese, îndelung premiat.

Italianul însă a reușit. Nu sunt – slavă cerurilor – critic de specialitate. N-aș folosi niciodată cuvintele dramă camerală. Așa că, simplu spectator, pot să trăiesc filmul ca un contabil, ca o coafeză, ca un figurant de varieteu. Pot să îl văd cu inima.

The Place este o bijuterie, de la prima la ultima secvență, un elogiu adus inteligenței la om. Reușește să spună cu mijloace minime enorm de multe lucruri despre natura umană, despre esența răului și căile întortochiate ale binelui.

Cât despre actori, jocul lui Valerio Mastandrea este dincolo de adjective. Omul ăsta, care ar putea fi zeu sau diavol și ar fi totuna, cinicul ideal, nici nu are nevoie să se ridice de pe scaun pentru a-și arăta statura. Îl vezi că e mare de cum ridică prima dată o sprânceană.

În cinema, Efectul Genovese e când ieși de la cinematograf și e noapte și plouă peste pământ și albul și negrul s-au șters din lume și totul e gri și sublim și scandalos și de neînțeles și vrei să faci încă o înțelegere cu viața, încă una și gata.

The Place este o bijuterie, de la prima la ultima secvență, un elogiu adus inteligenței la om. Reușește să spună cu mijloace minime enorm de multe lucruri despre natura umană, despre esența răului și căile întortochiate ale binelui.



14
/11
/23

Documentarul-portret „𝑫𝒆 𝒄𝒆 𝒎𝒂̆ 𝒄𝒉𝒆𝒂𝒎𝒂̆ 𝑵𝒐𝒓𝒂, 𝒄𝒂̂𝒏𝒅 𝒄𝒆𝒓𝒖𝒍 𝒎𝒆𝒖 𝒆 𝒔𝒆𝒏𝒊𝒏” (regie: Carla-Maria Teaha), care o aduce în prim-plan pe una dintre cele mai iubite scriitoare din România, se vede, începând de astăzi, în cinematografele din România, distribuit de Bad Unicorn.

13
/11
/23

CRONICĂ DE FILM Aflată la debutul în regie, Carla Teaha propune “De ce mă cheamă Nora, când cerul meu e senin” (2023), un documentar portret, plin de deferenţă, despre o scriitoare îndrăgită şi nonconformistă, Nora Iuga. Din 17 noiembrie, în cinematografe.

13
/11
/23

Bucharest Best Comedy Film Festival și-a ales filmul câștigător dintre cele 10 participante în competiție. Marele câștigător este o comedie venită direct din Peru pe marile ecrane din România. Surori vitrege a fost ales în unanimitate de către juriul festivalului, cucerind imediat și publicul participant la Gala de închidere, când a fost anunțat drept marele câștigător.

01
/11
/23

În noiembrie, HBO Max vine cu filme și seriale proaspete, noi episoade și sezoane ale unor producții de succes, dar și cu documentare care promit să nu dezamăgească.