„Efectul razelor gamma asupra crăițelor lunatice” e dărâmător și deopotrivă extraordinar
https://www.ziarulmetropolis.ro/efectul-razelor-gamma-asupra-craitelor-lunatice-e-daramator-si-deopotriva-extraordinar/

Textul câştigător de Pulitzer (1971) al lui Paul Zindel, dramaturg şi profesor de ştiinţe + o distribuţie bine armonizată între forţa expresivă a Oanei Pellea şi prospeţimea a două actriţe tinere în roluri minuţios nuanţate = un spectacol răscolitor.

Un articol de Cristina Enescu Aky|24 mai 2019

De data aceasta puteți alege: două cronici la preț de una.

– 1 –

Schematic vorbind, povestea e dramatică și sumbră: o familie disfuncțională formată din mama Betty și cele două fiice ale ei, Matilda cea introvertită și Ruth cea cu tulburări psiho-emoționale. Trei oameni cu multiple traume sufletești și o grămadă de modalități teoretic anormale și aiurea de a le face față. Din aceste ingrediente se naște foarte mult haz de necaz și o tragicomedie nu ușor de digerat, dar cu multă frumusețe.

Delicata, emoționala, timida Matilda (Tillie – Cristina Casian) pregătește pentru un concurs de științe de la școală un experiment legat de evoluția semințelor de crăițe care au fost expuse la diferite intensități de radioactivitate. Tillie ne învață să vedem un univers absolut uluitor: cât de greu-de-pus-în-cuvinte de fascinantă este (țineți-vă bine, da?) existența atomilor. Da, atomii, acele infinitezimale, invizibile particule ce stau la baza a tot, de la cel mai neînsemnat lucru până la întregul univers. Să o urmărești povestind despre motivele pentru care Atomul este un lucru atât de minunat e de fapt o călătorie superbă, de o sensibilitate extraordinară, prin frumusețea copleșitoare pe care o are orice părticică din univers atunci când un cineva o privește cu curiozitate profundă, cu iubire și cu disponibilitatea de a vedea miraculosul dimprejur. Cristina Casian e diafană în acest rol, e autentică chiar și după ani de jucat în acest spectacol, și are acea tihnă interioară și acea bucurie nețărmurită (în ciuda dramaticei situații familiale) pe care o au doar sufletele cele mai luminoase. Ea transformă acest rol nu doar într-o bucurie de interpretare actoricească ci și într-o autentică lecție despre bucuria posibilă chiar mijlocul durerii.

Efectul suferinței interioare (invizibilă și distructivă la fel ca radiațiile) asupra oamenilor e cam ca efectul radiațiilor gamma asupra semințelor de crăițe ale Matildei: pe unele suflete durerea le distruge, în alte suflete ea produce doar daune minore, iar în altele provoacă mutații, devieri de la creșterea firească, care sunt de fapt adaptări, supraviețuiri. Când omul are față de viață uimirea îndrăgostită a Matildei față de creșterea crăițelor în ciuda agresiunii radiațiilor, în orice eșec pot apărea mici urme de victorie.

Mama Matildei, Betty, este tot ce poate fi mai opus fetei încântate de minunăția universului dinăuntrul și dimprejurul ei. E un rol pe care Oana Pellea îl cizelează aparent fără efort (deși atâta veridicitate este cu siguranță epuizantă), cu o măiestrie care depășește talentul și experiența și ține de o anumită structură interioară. Betty e un vulcan de furie, sarcasm și (auto)ironie, de comentarii înțepătoare la adresa vieții ăsteia nenorocite și amuzante și copleșitoare, Betty e întruparea iubirii generoase, e uneori saltimbanc și alteori doar un suflet trist. Oana Pellea face un rol atât de veridic care în multe momente nu mai pare rol ci de-a dreptul Oana Pellea în stare pură (de exemplu atunci când își amintește de povestea cu tatăl ei, și apoi de legătura ei cu el după moartea acestuia, ea nu mai e doar Betty Frank ci fata lui Amza, și mai e totodată orice suflet care duce dorul părintelui pierdut). Într-un fel sunt multe momente aici când pe scena Teatrului Metropolis nu mai se întâmplă spectacolul „Efectul razelor gamma…” ci o poveste despre om în care e greu să nu te oglindești într-un fel sau altul.

Spectacolul regizat de Mariana Cămărășan e despre cât poate duce un om și cât de mult umor și putere de a iubi mai are atunci când nu mai poate duce ce i-a pus viața în spate. E despre câte curcubeie de culori luminoase poate avea durerea cea mai sfâșietoare, și despre cum înfruntă David-ul din noi pe toți acei Goliat care îl strivesc, anume prin arme teribile precum încrâncenarea cu valențe acide, umorul adesea ironic, nu de puține ori tragicomic, interogarea sfidătoare a muțeniei lui Dumnezeu atunci când suferința devine insuportabilă, și (în mod sigur nu în ultimul rând) acea senzațională, splendidă, indestructibilă capacitate a omului de a avea iubire, uimire, delicatețe, generozitate în ciuda a tot ceea ce-l dărâmă.

Florina Gleznea a reușit să aducă, de-a lungul anilor de când face acest rol, nuanțe și mai expresive în rolul surorii Matildei, Ruth „cea țicnită”. Care e extrovertită și ADHD-ică până la disperare și de o instabilitate emoțională vecină cu boala psihică. De fapt e un om care se luptă clipă de clipă să gestioneze, uneori să mascheze, alteori să înfrunte un trecut și o familie care o dărâmă. E contraponderea isterică, hipersensibilă dar uneori și aducătoare cu picioarele pe pământ a mamei ei. Ruth e o explozie de comportamente din categoria „Doamne ferește!” și o arteziană de tachinări la adresa surorii ei, dar e și un tsunami de iubire (exprimată strident, e drept) și are o capacitate inepuizabilă de a sublinia caricaturalul oricărei situații. E și asta o terapie pentru sindromul dureros numit Viață. Florina Gleznea are potențialul să devină, pentru unii spectatori, prototipul nebunei dar în același timp și Acel Rol care i-a pus pe gânduri. Poate că nebunia, neconformarea la ceea ce se cheamă „comportament normal”, manifestările excesive, stridente, poate uneori sunt de fapt doar modalități prin care unii gestionează ceea ce e intolerabil de dureros. Și poate că nebunia și instabilitatea emoțională sunt uneori doar o altă față a normalității.

– 2 –

Uitați cronica de mai sus sau oricare alta veți mai găsi despre acest spectacol. Ignorați nominalizarea în FNT 2016, sau faptul că joacă Oana Pellea și două actrițe tinere foarte pe val, plus Alexandrina Halic (cunoscută în mod special prin rolurile din teatrul pentru copii). Vedeți acest spectacol (și apoi, peste ceva timp, dacă aveți curaj, mai vedeți-l o dată), cel puțin pentru:

  • Talentul vrăjitoresc cu care Oana Pellea reușește să ducă publicul pe valurile mereu surprinzătoare ale du-te-vino-urilor ei emoționale, de la durerea cea mai cutremurătoare la umorul cel mai contagios. Iar asta de multe ori aproape simultan.
  • Capacitatea pulmonară și energetică fabuloasă a Florinei Gleznea (cât poate să țopăie, să chirăie, să explodeze!…), care îi permite să fie (uneori la propriu) pe toți pereții în episoadele ei de hiperactivitate, respectiv halul (scuzați termenul, este pur tehnic în context) în care reușește să fie în același timp extrem de enervantă și comică.
  • Modul în care Cristina Casian povestește despre cât de minunat și extraordinar este un atom, și
  • Dansurile Oanei Pellea pe „Good morning”, celebra piesă din musicalul lui Gene Kelly „Singin’ in the Rain” și pe „Simply the Best” al Tinei Turner + combinația spumoasă de șleampătă, divă, diplomată, țoapă și bâtă-în-baltă.
  • Masacrul vestimentar pe care îl face Ruth, și cât de bine îi vine acesta Florinei Gleznea. (Pe pariu că veți afla două noi modalități de a purta un sutien.)
  • Telenovela „căcuților de iepure” + modurile variate în care „in whisky veritas”
  • Nu în ultimul rând, pentru că e un spectacol după care nu-ți vine să aplauzi, că se simte cumva strident, ci să îi îmbrățișezi pe actori și să le zâmbești.

*

Efectul razelor gamma asupra crăițelor lunatice, de Paul Zindel

Regia: Marina Cămărășan

Distribuție: 

Oana Pellea, Alexandrina Halic, Cristina Casian, Florina Gleznea

Regia şi ilustraţia muzicală: Mariana Cămărășan

Traducerea: Iulia Necară

Scenografia: Valentin Turturică

Light design: Ștefan Vasilescu

www.teatrulmetropolis.ro

 

 

26
/03
/24

Cum se poate găsi un echilibru între stăpânirea strategiilor de comunicare, acumularea cunoștințelor de SEO și duelul cu algoritmii opaci ai tuturor platformelor de social media, de la Instagram la Facebook, de la Tik-Tok la Reddit, toate acestea fiind necesare pentru a ajunge la public, și activitatea propriu-zisă de a crea un concept sau un produs?

22
/03
/24

În contextul celebrării a 20 de ani de existență, Centrul Național al Dansului București (CNDB) extinde Ziua Internațională a Dansului pe durata întregii luni aprilie. Astfel, spectatorii vor avea ocazia să vizioneze spectacole de dans internaționale prezentate în premieră în România, producții coregrafice naționale, dar și să participe la discuții cu artiștii.

22
/03
/24

Pe 23 martie 2021, la 93 de ani, după aproape un secol petrecut printre lumini, umbre și culori, a părăsit această lume, lăsând în urmă o istorie a costumului, zeci de volume, nenumărate expoziții, o mulțime de obiecte adunate într-o colecție de o valoare greu de estimat, care, poate, își va găsi în timp un spațiu pentru ca muzeul visat de ea să existe.

22
/03
/24

Cum poate râsul să fie terapeutic? Cum poate cufundarea în natură să ne aline? Cum ne poate ajuta arta mișcării să avem o relație mai bună, mai creativă cu procesul de înaintare în vârstă? În căutarea răspunsurilor la aceste întrebări, Asociația Developing Art lansează proiectul de cercetare artistică All Sorts of Care: o serie de rezidențe artistice dedicate explorării legăturilor complexe dintre corp și minte, în contextul râsului, al îmbătrânirii și al prezenței umane, ca un martor tăcut ce face parte din natură, toate privite prin filtrul ideii de grijă.

21
/03
/24

Cele mai noi filme cu Mads Mikkelsen și Sir Anthony Hopkins în rolurile principale și multipremiatul „All of Us Strangers” (foto) (r. Andrew Haigh) sunt doar câteva dintre titlurile incluse în programul celei de-a 23-a ediții a Festivalului Internațional de Film Transilvania, care va avea loc la Cluj-Napoca între 14 și 24 iunie.

21
/03
/24

Joi, 28 martie, de la ora 19.00, va avea loc la sediul Teatrului Masca (Bd. Uverturii, nr. 14) a șasea întâlnire din seria dezbaterilor performative moderate de Alex Tocilescu. Tema ediției este „Ăștia o să ne plătească nouă pensia?!”

20
/03
/24

Denisa Nicolae are multe nesiguranțe și incertitudini. Râde zgomotos și plânge cu sughițuri. Iubește. Lumea ei e mare și jucăușă, din când în când o prinde cu tandrețe, să nu fugă, și o face vizibilă, puțin câte puțin.

20
/03
/24

Sue Giles, președintele ASSITEJ, transmite mesajul de Ziua Internațională a Teatrului pentru Copii și Tineret. Scopul acestei campanii este de a facilita accesul la teatru și la spectacole pentru copii și tineri.

19
/03
/24

Nominalizat în acest an la Women's Prize for Fiction, romanul „Cele opt vieți ale unui trickster de-o vârstă cu veacul” de Mirinae Lee, o coreeancă mutată în SUA, spune povestea teribilă a unei femei evadate din Coreea de Nord.

18
/03
/24

Proiectul „Întâlnirile Teatrul azi la Masca” iniţiat de revista Teatrul azi, în parteneriat cu Teatrul Masca din Bucureşti şi cu susţinerea UNITER, continuă seria de discuții profesionale cu a doua masă rotundă dedicată, de această dată, dramaturgiei românești.