EIFFEL, povestea iubirii care a inspirat construirea edificiului-simbol al Parisului
https://www.ziarulmetropolis.ro/eiffel-povestea-iubirii-care-a-inspirat-construirea-edificiului-simbol-al-parisului/

Deşi e mult mai frecventă situaţia ca literatura să fie sursă de inspiraţie pentru cinematografie, scriitorul francez Nicolas d’Estienne d’Orve demonstrează odată cu apariţia ultimului său roman, Eiffel, că şi contrariul este perfect posibil.

Un articol de Ziarul Metropolis|25 februarie 2022

Publicat de Editura Trei, Eiffel este un roman inspirat de filmul cu același nume regizat de Martin Bourboulon și lansat în Franța în toamna anului trecut. Celebrul „poet al metalului” Gustave Eiffel, cel care a creat structura de rezistență a Statuii Libertății, dar și construcția cea mai reprezentativă a Franței, Turnul Eiffel, este protagonistul cărții scriitorului și jurnalistului francez.

Cu o acțiune desfășurată pe două planuri, în Bordeaux-ul anului 1860 și în Paris, în anii construirii Turnului Eiffel și imediat după inaugurarea acestuia, în 1889, povestea romanțată scrisă de Nicolas d’Estienne d’Orve dezvăluie unul dintre secretele bine păzite ale simbolului Parisului: Turnul Eiffel este un „poem” de dragoste conceput din metal, scris cu sudoare și suferință, o declarație de iubire ce se înalță spre cer și care va rămâne să inspire îndrăgostiții din toate vremurile.

Celebrul inginer și arhitect francez Gustave Eiffel uimise deja lumea întreagă prin crearea structurii de rezistență a impozantei Statui a Libertății de la porțile New York-ului. Pentru Expoziția Universală de la Paris, din 1889, când se sărbătoarea centenarul Revoluției Franceze, inovatorul inginer este provocat să gândească un monument care să reprezinte Franța. Strălucirea de altădată va fi reînviată, iar civilizația franceză va uimi încă o dată întreaga omenire prin ceva ce-i aparține numai ei. Deși ezitant la început, Gustave Eiffel acceptă provocarea și chiar plusează – va ridica un turn de 300 de metri în inima Parisului, cea mai înaltă construcție din lume de la acea vreme. Îndrăzneața idee îi este inspirată lui Gustave de Adrienne Bourgès, tânăra cu ochi de felină care avea să fie muza lui viața întreagă.

Nicolas d’Estienne d’Orve urmărește în paralel două povești – cea a lui Gustave Eiffel, un tânăr de 26 de ani, inginer strălucit, îndrăgostit de meseria sa, dar și de Adrienne, tânăra bordeleză care îi este logodnică. În cea de-a doua poveste îl regăsim pe Gustave Eiffel peste mai mult de un sfert de veac – un bărbat văduv, cu patru copii, patron al întreprinderilor Eiffel, care uimește lumea prin aceleași proiecte inovatoare. Este „un ghem de energie și idei”, de pasiune pentru ceea ce face, un geniu al fierului și – în felul lui – un artist. Reîntâlnirea cu prima sa iubire, Adrienne, îl determină pe Gustave Eiffel să accepte să construiască turnul care îi va purta numele.

Cele două povești sunt scrise de Nicolas d’Estienne d’Orve folosind timpul prezent, pentru că doar „iubirea are măreția de a transcende erele, de a aboli timpul, de a purta un cuplu într-o dimensiune lipsită de orice cronologie”.

Controversele Turnului Eiffel

Simbol incontestabil al Parisului astăzi, extrem de popular în toată lumea și unul dintre cele mai fotografiate obiective turistice, Turnul Eiffel a întâmpinat la vremea ridicării lui o puternică rezistență, surprinsă și în romanul lui Nicolas d’Estienne d’Orve. La finalul cărții, este anexat „Protestul artiștilor împotriva turnului Eiffel” datat 14 februarie 1887. Leconte de Lisle, Guy de Maupassant și Alexandre Dumas se numără printre cei care au protestat „cu toată indignarea, în numele bunului-gust francez disprețuit, în numele artei și al istoriei franceze amenințate, împotriva ridicării în inima capitalei noastre a inutilului și monstruosului turn Eiffel”, considerat un adevărat turn Babel. Inginerul francez a fost foarte afectat de tonul dur al protestului în care se spunea: „Va continua să se asocieze Parisul cu excentricitățile, cu imaginația mercantilă a unui constructor de mașini, pentru a se urâți ireparabil și a se dezonora? Căci turnul Eiffel, pe care nu l-ar dori nici America cea comercială, înseamnă, fără nicio îndoială, dezonorarea Parisului”, considerau autorii. Înfruntând opinia publică, băncile care îl amenințau cu sistarea finanțării și pe oricine altcineva i se împotrivea, Gustave Eiffel merge însă mai departe. „Noi vom construi un vis”, le spune muncitorilor care intraseră în grevă și refuzau să mai lucreze la turn. În secret însă, motorul acțiunilor lui Gustave Eiffel, este o mare iubire, pierdută și regăsită.

Turnul Eiffel – un edificiu construit pentru o iubire imposibilă?

În forma literei „A”, cu linii grațioase, aproape senzuale, Turnul Eiffel a fost „marea iubire” a creatorului său închinată unei alte mari iubiri, Adrienne. Turnul este capodopera absolută, opera vieții lui dedictă femeii visurilor sale. „Când e în compania turnului său, e oarecum și în compania ei” simte Gustave, care pune în construirea „monstrului de metal” toată pasiunea, dragostea, disperarea și sacrificiul de care este capabil.

„Turnul schimbase totul” și în viața lui Adrienne. Pe măsură ce se ridică îndrăzneț spre cer, trecutul se întâlnește cu prezentul. O poveste de dragoste pierdută pare regăsită. Dar are oare și un viitor? La 25 de ani, după ce au fost despărțiți cu brutalitate, mai este posibilă o reînnoire a poveștii de dragoste dintre Gustave și Adrienne, cu atât mai mult cu cât femeia, la fel de frumoasă și peste ani, a devenit soția unuia dintre bunii prieteni ai inginerului?

Cu un incontestabil talent de a reînvia farmecul Parisului secolului al 19-lea, atmosfera sa efervescentă, intrigile saloanelor și culisele politicii, Nicolas d’Estienne d’Orve reușește să surprindă în romanul Eiffel tensiunea creatoare a sufletului unui artist aparte, care și-a transpus iubirea nu în versuri, nici în imagini pictate, ci într-un edificiu din oțel care tinde spre cer.

Foto: Wikimedia Commons

05
/05
/14

T. O. Bobe, scriitorul care a dat acum zece ani „Cum mi-am petrecut vacanța de vară“, o carte de o forță de expresie, ba chiar și de un succes rareori egalate, T. O. Bobe, scriitorul care a revenit în 2011 cu „Contorsionista“, ne-a oferit un scurt interviu din care va rezulta că a scrie cărți în România echivalează cu a merge pe o sârmă imposibilă care arareori duce undeva.

02
/05
/14

Secolul XIX a reprezentat o perioadă ȋnsemnată ȋn istoria literaturii spaniole. Ocupația franceză din primele decenii a știrbit avȃntul creativ al spaniolilor. Ȋn 1833 ȋnsă, moartea lui Fernando VII a prilejuit instalarea romantismului prin scriitori ca Ángel de Saavedra sau José Zorrilla. Și cum iubirea a reprezentat dintotdeauna o sursă inepuizabilă de inspirație pentru romantici, ȋn anii 1800 au luat naștere numeroase opere valoroase din care se desprind povești diafane și drame psihologice inedite. 

30
/04
/14

În perioada 30 aprilie-18 mai 2014, Norman Manea, unul dintre cei mai apreciaţi prozatori şi eseişti români şi cel mai tradus autor de limbă română, se va afla în România pentru mai multe întîlniri cu cititorii.

30
/04
/14

Admit: doar v-am ademenit cu acest titlu. Nu e ca și cum aș ști. Altfel, vă trimiteam ilustrate din Lanzarote sau ceva. Nu e cazul.

29
/04
/14

Librăria Humanitas de la Cişmigiu va găzdui astăzi (29 aprilie), de la ora 19.00, o nouă întâlnire a Clubului Cărţile Denisei, care va avea ca subiect cartea „Tabachera din Bagombo” de Kurt Vonnegut, aparută recent la editura Humanitas.

27
/04
/14

Rusia – controversată și ȋntinsă, țara marilor artiști și a marilor orgolii politice. Ar fi aproape imposibil să o cuprinzi ȋntr-o singură carte. Natalia Kliuceariova ȋși propune să-i capteze esența, sufletul alcătuit din frȃnturi de viață. Uneori triste, alteori posedȃnd o carismă neȋnțeleasă, piesele de puzzle se compun pentru a crea o Rusie ȋn care descoperi mereu ceva surprinzător.

26
/04
/14

Am citit abia acum, bărbat la 30 de ani, “De ce fierbe copilul în mămăligă” (Polirom, 2013). Am simțit, abandonându-mă unui entuziasm când insolent, când resemnat, inima îmbătrânindu-mi. Trăiesc de atunci ca și cum aș ști răspunsul la o întrebare care nu i-a fost pusă, de fapt, niciodată nimănui. M-am întâlnit cu Aglaja Veteranyi, autoarea, așa cum un drum îmbrățișează un alt drum la o răscruce.

19
/04
/14

Paisprezece titluri semnate de Gabriel Garcia Marquez au apărut în ultimii 20 de ani în România şi s-au vândut în peste 600.000 de exemplare, au declarat pentru agenţia Mediafax reprezentanţii editurii Rao, care deţine exclusivitatea la nivel naţional pentru operele scriitorului columbian.

18
/04
/14

Gabriel García Márquez a fost, așa cum rezultă și din scurtele ferpare întocmite ad-hoc în lumile noastre virtuale, cel mai popular, cel mai iubit scriitor al timpurilor noastre.

10
/04
/14

Astăzi, de la ora 18.30, la Librăria Dalles din Bucureşti, Editura Cartea Românească vă invită la aniversarea a 100 de ani de la naşterea poetei Maria Banus, eveniment marcat de apariţia a două volume inedite de memorialistică, Însemnările mele, disponibile şi în ediţie digitală.

09
/04
/14

Scriitorul columbian Gabriel Garcia Marquez, laureatul premiului Nobel pentru literatură pe anul 1982, spitalizat pe 31 martie, din cauza unei infecţii pulmonare şi urinare, a fost externat marţi.

07
/04
/14

Dan Alexe a scris „Miros de roşcată amară şi alte povestiri” (Humanitas, 2014). Sunt puține paginile care se mai pot scrie de-acum la același nivel al limbii române în proza scurtă.

01
/04
/14

Marţi, 1 aprilie, începând cu ora 19.00, Librăria Humanitas de la Cişmigiu va fi gazda unei seri dedicate romanului Ultimul nud de Ellis Avery, unul dintre cele mai îndrăzneţe romane publicate în 2012. Volumul reînvie atmosfera boemă din Parisul anilor nebuni, evocând atât figura fascinantă şi scandaloasă a pictoriţei Tamara de Lempicka, cât şi pe cea a celebrului ei model, Rafaela, care i-a fost marea iubire.