„El reino”. Politica pentru avansaţi ★★★★
https://www.ziarulmetropolis.ro/el-reino-politica-pentru-avansati-%e2%98%85%e2%98%85%e2%98%85%e2%98%85/

CRONICĂ DE FILM Realizator de seriale TV şi de filme, Rodrigo Sorogoyen este unul dintre noile talente din cinematografia spaniolă. Distribuit în sălile din România de Transilvania Film, „El reino” („Jocuri de putere”, 2018), deja penultimul său lungmetraj (între timp a lansat în 2019 şi „Madre”), este un impunător thriller politic.

Un articol de Ionuţ Mareş|13 noiembrie 2019

Primul lucru care atrage atenţia la „El reino” este ritmul frenetic.

Încă din primele secvenţe, suntem luaţi pe sus şi absorbiţi fără drept de împotrivire în mijlocul a ceea ce pare o gaşcă politică dintr-un oraş de coastă din Spania, care îl are în centru pe Manuel (jucat de Antonio de la Torre, unul din marii actori spanioli ai momentului).

Nu ştim care sunt relaţiile între personaje. Nu le ştim trecutul. Nu intuim ce urmăresc. Sperăm doar că toate acestea vor fi lămurite pe parcurs – lucru care, evident, se întâmplă.

Şi este admirabil felul în care Rodrigo Sorogoyen şi co-scenarista sa, Isabel Peña, livrează informaţiile una câte una şi devoalează amploarea „regatului”, dominat de complicitate, dar şi de suspiciune  – de la nivel local şi regional şi până la nivel naţional şi chiar european.

Rapid, aflăm doar că unul dintre politicieni este arestat, iar asta riscă să ducă la deconspirarea şi căderea întregului imperiu în care politica este strâns legată de interesele de afaceri şi de mass-media. De aici şi corupţia.

Dincolo însă de subiect, construit parcă pentru a explica precaritatea morală de la baza crizei economice şi politice prin care trece Spania de mai mulţi ani şi care a dus la erodarea partidelor tradiţionale şi la apariţia unor mişcări noi (atât civice, cât şi extremiste), „El reino” impresionează prin stil.

Aparatul de filmat este mereu în  mişcare şi se apropie uneori teribil de mult de personaje, în special de protagonist, câteodată în unghiuri nefireşti, pentru a destabiliza privitorul şi pentru a surprinde mimica, pentru că şi cea mai mică grimasă poate fi semn de slăbiciune şi de trădare, într-o lume în care fiecare se teme de celălalt.

Este o încordare permanentă, gata oricând să explodeze.

Apoi, montajul este unul alert, iar secvenţe cu schimbări rapide de perspectivă între personaje sunt alternate cu planuri-secvenţă pline de tensiune şi cu o elegantă coregrafie a aparatului de filmat, în care se poate remarca cel mai mare talent al lui Rodrigo Sorogoyen, şi anume forţa de a produce suspans aparent din nimic (ajutat, e drept, şi de muzică).

„El reino” este portretul unei lumi decăzute, în care politicieni versaţi şi veroşi se îmbogăţesc ilegal şi controlează cinic o ţară, în timp ce tinerii sunt arătaţi ca fiind naivi şi nepăsători, interesaţi mai degrabă de distracţie, sex şi droguri. Vina pentru declin pare însă mai curând difuză – e un marasm moral generalizat.

Rodrigo Sorogoyen nu satirizează această lume, nu o prezintă grotesc, nu o judecă tranşant, nu o demască violent. Alege să ne-o arate din interior sub forma unui captivant thriller politic realizat în vechea tradiţie a acestui gen în Europa şi America. Fiecare e liber să tragă propriile concluzii, după cum invită şi finalul deschis.

„El reino” („Jocuri de putere”) a intrat în cinematografe la 8 noiembrie, fiind distribuit de Transilvania Film.

18
/10
/23

Trofeele „Contele Dracula” vor fi înmânate anul acesta unora dintre cei mai populari cineaşti din cinematografia italiană contemporană, ambii ajunşi la respectabila vârstă de 85 de ani, Enzo G. Castellari şi Sergio Martino, invitaţi de onoare ai festivalului de la Braşov, ajuns la ediţia a XI-a.

09
/10
/23

Ediţia în română a unei cărţi despre legendarul regizor Martin Scorsese şi un volum în engleză scris de Andrei Gorzo şi Veronica Lazăr despre cinemaul lui Radu Jude sunt două recomandări de lectură pentru această toamnă, pentru cei pasionaţi şi de discursul despre filme, nu doar de vizionarea lor.

09
/10
/23

Les Films de Cannes à Bucarest (20 - 29 octombrie) le-a pregătit bucureștenilor un maraton de cinema de 10 zile cu 43 de lungmetraje, 15 scurtmetraje și mai mult de 65 de proiecții ale unor autoare și autori care au un cuvânt greu de spus în cinematografia momentului.