Email sau e-mail? „Care e diferenţa?”, ar întreba unii. Ei bine, există o diferenţă în limba română.
Un articol de Cristina Drăgulin|30 aprilie 2014
În engleză, „e-mail” nu mai este folosit doar ca prescurtare pentru „electronic mail” (poștă electronică), a devenit un cuvânt (atât substantiv, cât și verb) de sine stătător, scris legat „email”. Însă, în Dicționarul Explicativ al Limbii Române exista deja termenul „email”, cu pluralul „emailuri”. Și nu doar el, ci și „emailat, emailare, a emaila”.
Preluat din limba franceză (émail), „email” înseamnă „masă sticloasă obținută prin topire sau prin sinterizare, constituită în special din siliciu și din bariu, care se aplică pe suprafața unor obiecte metalice sau ceramice, pentru a le proteja împotriva coroziunii, a le îmbunătăți rezistența mecanică, a realiza izolarea lor electrică, în scop decorativ etc.; smalț, glazură”.
Folosit rar atât în limba vorbită, cât și în cea scrisă, mulți îl ignoră și scriu deja „email” legat referindu-se, de fapt, la poșta electronică sau la mesajele trimise astfel. Însă, forma în care a fost introdus în DEX-ul din 2009 este „e-mail”, cu pluralul „e-mailuri”, cu pronunția din limba engleză. „E-mail” desemnează atât sistemele digitale folosite pentru a transmite mesaje, cât și mesajele sau corespondențele propriu-zise trimise prin aceste sisteme.
Primul e-mail a fost trimis în 1971 de către programatorul Roy Tomlinson. A durat până în anii ´90 pentru ca e-mailul să fie folosit de toți cei care aveau acces la internet. Astfel, oamenii trimit și primesc e-mailuri, zi de zi, de câțiva zeci de ani (sau ar fi corect să scriu câteva zeci de ani?). Vă las pe voi să decideți și să ne scrieți cum e corect, urmând indiciul:
— Câte mii de e-mailuri primești săptămânal?
— Câteva mii de e-mailuri.
— Câți oameni îți dau telefon zilnic?
— Câțiva oameni.
Foto: captură din filmul ,,You’ve Got Mail”, cu Meg Ryan
