Emanuel Pârvu, membru al juriului care a selectat zece actori tineri pentru spectacolul aniversar al Teatrului Metropolis, este convins că noua generaţie de actori poate fi încurajată prin şansă. La rândul său, îşi aminteşte în rândurile care urmează cum la început de drum a avut ocazia de a învăţa de la oameni de teatru precum Victor Rebengiuc, Marcel Iureş şi, mai ales, Liviu Ciulei.
Un articol de Alina Vîlcan|13 decembrie 2016
În 2017, Teatrul Metropolis sărbătorește aniversarea primului deceniu de la înfiinţare. Cu această ocazie va pune în scenă, în stagiunea curentă, un spectacol ale cărui roluri principale vor fi jucate de 10 actori tineri. Creată special pentru acest eveniment, piesa se scrie acum, când audițiile s-au încheiat, iar cei zece finaliști au fost deja aleși de un juriu format din 10 actori consacrați, fiecare dintre aceștia propunând un tânăr actor pentru a face parte din distribuția finală a spectacolului. Cei zece actori finaliști vor fi prezentați oficial pe 14 decembrie, de la orele 20.00, în cadrul Galei Teatrului Metropolis.
Cum vedeți iniţiativa Teatrului Metropolis de a paria pe 10 actori tineri?
Inițiativa mi se pare cel puțin repetabilă. Cred că actorii tineri trebuie încurajați. Cred că șansele oferite sunt de foarte multe ori puține, iar inițiativa Teatrului Metropolis este una rară în teatrele de stat, unde se organizează concursuri doar la eliberarea unui post.
Ce are special actorul pe care l-ați ales pentru spectacolul aniversar al Teatrului Metropolis? Cu ce v-a convins?
În primul rând, capacitatea de a tranzita în toată paleta emoțională într-un timp atât de scurt. Cele șase minute oferite candidaților oferă foarte puțin timp de „acumulare”. Iar tranzitul, personal, mi se pare un șpagat foarte periculos, care de multe ori derapează în derizoriu. Aici nu a fost cazul, iar asta este o performanță.
Cum vi se par condiţiile din teatre pentru actorii tineri? Cum pot fi aceștia încurajaţi, prin ce măsuri?
În primul rând prin „șansă” – așa cred că pot fi încurajați. Condițiile sunt așa cum le știm cu toții, doar că actorul angajat are acest avantaj al somnului liniștit pe salariu. El ar trebui trezit din letargie prin prezența unui tânăr gata să-l provoace, gata să demonstreze că e mai bun, mai pregătit, mai proaspăt.
Care a fost pentru dumneavoastră întâlnirea de la început de drum care v-a marcat destinul artistic?
Întâlnirea cu Liviu Ciulei. Când eram în anul III de facultate, am dat o probă la Teatrul Bulandra. Nu știu prin ce întâmplare am luat acea probă și am jucat încă din timpul facultății alături de domnul Rebengiuc, de domnul Iureș, sub îndrumarea lui Liviu Ciulei. Stăteam la repetiții chiar și atunci când nu repetam eu. Iar când mă întorceam la Casandra să joc alături de colegii mei (în anul IV), veneam cu tot bagajul pe care mi-l făceam de la domnul Ciulei.
Cum vi se pare noua generație de actori? Ce ați remarcat la tinerii actori pe durata acestui casting? Ce v-a plăcut și ce nu?
Cu toții sunt generații foarte bune. Diferențele se fac în seriozitate. Unii vin pregătiți, alții mai puțin. Unii tratează probele cu mare atenție, alții vin cu un „prea plin” de talent – lucru care îi face să „livreze” pasele din încheietură. Și asta se vede.
Condițiile sunt așa cum le știm cu toții, doar că actorul angajat are acest avantaj al somnului liniștit pe salariu. El ar trebui trezit din letargie prin prezența unui tânăr gata să-l provoace, gata să demonstreze că e mai bun, mai pregătit, mai proaspăt.
