Emil Cioran. Un filosof la Paris
https://www.ziarulmetropolis.ro/emil-cioran-un-filosof-la-paris/

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE. „Unul din cei mai mari moralişti ai tuturor timpurilor.” Aşa a fost caracterizat imediat după moarte filosoful şi eseistul Emil Cioran (1911-1995).

Un articol de Georgeta Filitti|25 iunie 2017

Face parte din strălucita triadă, alături de Mircea Eliade și Eugen Ionescu, cu care ne place să ne lăudăm, chiar dacă nu i-am înțeles totdeauna și mai ales, la răstimpuri, i-am denigrat cu fervoare. Emil Cioran își ia o licență în filozofie la București, audiază cursuri la Berlin și München. E bursier al Institutului francez de la București la Sorbona (din 1937) și se apropie de mișcarea legionară. În 1934 publică Pe culmile disperării și urmează alte titluri în limba română: Cartea amăgirilor (1935), Schimbarea la față a României (1936), Îndreptar pătimaș (1993). În 1941 e consilier cultural la legația noastră de la Vichy, pleacă la Paris unde activează în Propaganda Staffel. Supraviețuiește după război în capitala Franței cu slujbe temporare, cea mai prestigioasă fiind cea de director de colecție la Editura Plon. Acum și în anii următori mărturisește că se simte străin „pentru poliție, pentru Dumnezeu, pentru sine”.

În 1949 începe să publice în limba franceză (Précis de décomposition), declarând că e vorba de un exercițiu de asceză, căci ființa lui, plămădită din îndoieli și mizerie, rămâne refractară eleganței acestui grai. Cartea s-a vândut slab, dar minți strălucite ale Franței (C. Mauriac, A. Maurois, A. Camus) îl compară cu Pascal. Obține premiul Rivarol, „pentru o carte scrisă în limba franceză de un autor străin”. În mediile erudite franceze începe să se vorbească despre „un român, mare moralist francez”, iar cartea figurează într-un top de 10 creații ale seriei Biblioteca ideală (Editura A. Michel). Volumul Silogismele amărăciunii (1952) îi aduce caracterizarea de „La Rochefoucauld al secolului XX”. Peste patru ani, în 1956, în Tentația de a exista, face o comparație între „destinul genial” al unor popoare, cum e cel evreu, poporul ales, și cel al unora agricole, mediocre, ca poporul român (Cum poți fi român?) Cartea e desființată de critica din RPR. În Franța însă stârnește un entuziasm neobișnuit: „Cioran ne-a învățat, fără lecții și fără precepte, să trăim liberi, total liberi. Cioran este una dintre cele mai mari personalități care înțeleg timpul nostru” (A. Camus).

Iar Cioran își urmează destinul, acela de „filosof al neantului” și în același timp de neîntrecut stilist al limbii franceze. Publică Istorie și Utopie (1960), Căderea în timp (1964), Demiurgul rău (1969), Inconvenientul de a te fi născut (1973), Sfâșierea (1979). Dacă în tinerețe profesa principii legionare, acum, în anii ‘8o, ajunge în conflict cu adepții acestora refugiați în Occident. Franța xenofobă, Franța democrată rămâne în continuare entuziasmată de creația sa. Mărturie stă numărul impresionant de premii ce i se acordă, dar pe care complicatul și taciturnul român le refuză cu obstinație (între altele, Marele premiu Paul Morand de 300.000 de franci al Academiei Franceze). Și tirajele cărților sale, după 1980, devin amețitoare, sub logo-ul „Cel mai mare prozator francez e un român”. După apariția volumului Exerciții de admirație (1986), criticii francezi definesc temele directoare ale creației sale: sensul tragic al istoriei, sfârșitul civilizațiilor, creația e amenințată căci e pusă sub semnul răului, credința devine deșartă, exilul metafizic etc.

Notorietatea filosofului silește autoritățile de la București ca începând din 1988 să publice măcar fragmente din opera sa, incluse în antologii de profil. După 1990, editarea a intrat, și în România, într-un curs normal. Schimbarea la față a României a fost reeditată cu un „drept la căință” al autorului.

Puțini autori europeni au fost atât de tălmăciți, răstălmăciți, au generat procese, judecăți elogioase sau nemiloase, asociații, cluburi, drept exclusiv de editare (Gallimard la Paris, Humanitas la București); apoi piesa lui Matei Vișniec, Mansardă la Paris cu vedere spre moarte și încă alte multiple forme de interes dau măsura zguduirii conștiințelor provocată de opera lui Emil Cioran.

Emil Cioran supraviețuiește după război în capitala Franței cu slujbe temporare, cea mai prestigioasă fiind cea de director de colecție la Editura Plon. Acum și în anii următori mărturisește că se simte străin „pentru poliție, pentru Dumnezeu, pentru sine”.

11
/06
/17

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE Războaiele, revoluțiile, schimbarea regimului politic influențează mai totdeauna destinul oamenilor. Un absolvent al liceului Sf. Sava ar fi devenit, probabil, un merituos scriitor român, continuând acea serie strălucită manifestată între războaie și străinătatea i-ar fi fost doar loc de vacanță. Înstrăinarea silită avea însă să joace un rol de căpetenie în modelarea celui prea bine cunoscut ca poet, prozator, eseist și traducător de valoare europeană. E vorba de Vintilă Horia (1915-1992), absolvent al Facultății de Drept din București și al celei Catolice de literatură din Paris.

06
/06
/17

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE Puține sunt domeniile unde românii, în țară sau în străinătate, să nu se fi manifestat deplin, să fi ”făcut dâră” în domeniu ori să ajungă chiar înainte-mergători. Vlaicu Ionescu (1922-2002) a urmat filosofia la București, apoi Conservatorul de muzică și Școala de pictură bisericească a Patriarhiei.

29
/05
/17

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE În secolul al XVII-lea lumea celor învățați nu era prea numeroasă. Cu atât mai mult ieșea în evidență câte un personaj poliglot, diplomat, cu știința relațiilor sociale. Așa a fost cazul spătarului Nicolae Milescu (1636-1708). Cu studii la Academia întemeiată de domnitorul Vasile Lupu, apoi la Constantinopol și poate la Padova, el dobândește o cultură solidă în sfera istoriei, teologiei, filosofiei, însușindu-și în același timp limbile greacă, slavonă, turcă, arabă.

20
/05
/17

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE Astăzi, când se discută în lumea întreagă soarta Europei ca un tot organic ori ca o aglomerare de state, e interesant să ni-l amintim pe George Ciorănescu (1918-1993), cel care la un moment dat spunea: „Poporul din care mă trag s-a pronunţat totdeauna pentru Europa. Poporul meu posedă deplina maturitate şi întreaga informaţie istoică şi politică pentru a sprijini crearea Europei unite, libere şi democratice”.

17
/05
/17

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE A fost o vreme când mulţime de români plini de har se şcoleau în străinătate şi foarte curând ajungeau, prin natura profesiei, să devină adevăraţi „cetăţeni ai lumii”. Doar că multora schimbările politice de după cel de-Al Doilea Război Mondial le-au frânt ori le-au modificat din temelii destinul. Unii au depăşit momentul desţărării şi au rămas în elita culturală internaţională.

02
/05
/17

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE „Dorul de ducă”, expresie greu de tradus în altă limbă, i-a făcut pe unii români să cutreiere lumea. Aşa s-a întâmplat cu Iulius Popper (1857-1893). La 20 de ani ajunge la Constantinopol, apoi la Paris unde urmează Şcoala politehnică. E angajat la compania Canalului de Suez şi conduce lucrări hidrotehnice la New Orleans şi la Havana (Cuba). Dar omul n-are stare.

20
/04
/17

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE „Nu poţi fi profet în ţara ta”, aceste înţelepte vorbe poplare se potrivesc celui care, plecat la 10 ani din Iaşi, şi-a făcut o carieră remarcabilă mai ales în străinătate. Educat la Paris, modelat de iezuiţi (care l-au învăţat matematică), urmează Şcoala navală din Brest. Îşi adaugă un doctorat în Drept la Bruxelles, intră în serviciul diplomatic român şi... călătoreşte.

13
/04
/17

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE Nevoia de repere morale e o realitate prea bine cunoscută. Din acest punct de vedere, unii membri ai familiei regale române au dovedit din plin că pot constitui exemple demne de urmat. Principesa Ileana, fiica regelui Ferdinand şi a reginei Maria, născută în 1908, rămâne în amintirea românilor din ţară şi din SUA o persoană puternică, animată de spiritul datoriei, altruistă şi perfect conştientă de faptul că e prinţesă.

10
/04
/17

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE Pe vremea când frontierele erau în mare parte spiritualizate, cum ar fi spus Nicolae Titulescu, oamenii de talent, creativi, socoteau normal să se manifeste, să se desăvârşească la Bucureşti ori la Paris. Aşa a fost şi cazul Elvirei Popescu (1896- 1993), absolventă a Conservatorului de Muzică şi Artă Dramatică din Bucureşti.

06
/04
/17

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE Exilul, ca formă de protest faţă de regimul politic din ţara de origine, a căpătat, în cazul românilor, după al Doilea Război Mondial, dimensiuni dramatice. Şi aceasta pentru că a fost vorba de valuri succesive şi de motivaţii deosebite.

28
/03
/17

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE În 1960 se năştea la Brăila o mică făptură căreia i s-a prezis un viitor strălucit. Proorocirea s-a împlinit doar până la o vreme. Ca şi alţi mulţi români, şi-a făcut studiile la Paris; a debutat în oraşul natal la 21 de ani dar consacrarea a început să se contureze la Paris, graţie lui Ch. Gounod care i-a încredinţat rolul Margaretei din opera Faust.

14
/03
/17

Aşa îl socoteau englezii pe inginerul Gogu Constantinescu (1881-1965), în ajunul Primului Război Mondial. Pricina era puzderia de aplicaţii, inovaţii şi proiecte cu care genialul inventator venea în lumea tehnică a Marii Britanii.