„Été 85”. Vara iubirii şi a morţii
https://www.ziarulmetropolis.ro/ete-85-vara-iubirii-si-a-mortii/

CRONICĂ DE FILM Proiectat la Festivalul Filmului Francez şi programat pentru lansarea în cinematografe la 28 august, „Été 85” (2020), de François Ozon, vorbeşte despre frumuseţea şi intensitatea unei iubiri de-o vară.

Un articol de Ionuţ Mareş|9 iulie 2021

Sunt impresionante ritmul de lucru al lui François Ozon, cu un nou film aproape în fiecare an, şi uşurinţa cu care trece de la o epocă la alta.

În timp ce la noi se pregăteşte lansarea în cinematografe a lungmetrajului „Été 85”/„Vara lui 85” (2020), proiectat în premieră în România la Festivalul Filmului Francez, regizorul tocmai a prezentat în competiţia de la Cannes cel mai recent titlu al său, „Tout s’est bien passé” (2021).

Indiferent dacă au la bază un scenariu original, un scenariu adaptat dintr-un roman sau chiar un scenariu inspirat dintr-o altă operă cinematografică, filmele sale au câteva trăsături comune. Aproape mereu e vorba de întâlniri pasionale şi obsesii devoratoare ţinute până la un punct la secret, incluse în poveşti obligatoriu transgresive.

E o anume dezinvoltură în stilul lui Ozon care merită mereu salutată şi care îl face un autor interesant – deşi vorbesc despre abisuri sufleteşti ce duc deseori la tragedii, filmele sale, care nu se iau până la capăt în serios, par motivate, în esenţă, de o energie vitală regeneratoare.

Nici „Été 85” nu face excepţie: iubirea mistuitoare, pe litoral, în vara anului 1985, între doi băieţi. Unul se numeşte Alexis (Félix Lefebvre) şi are 16 ani, iar celălat e David (Benjamin Voisin), de 18 ani. Primul e dintr-o familie modestă (tatăl e docher în port), al doilea deţine cu mama sa (Valeria Bruni Tedeschi) un magazin, în special cu produse de pescuit, moştenit de la tatăl mort cu un an în urmă.

S-au întâlnit pe o mare învolburată, sub un cer întunecat şi ameninţător, înaintea unei furtuni, când Alexis, răsturnat cu barca, e salvat de David.

Sigur, relaţia urmează un traseu fără mari surprize. Însă nu în suspans sau în plot twist-uri e miza lui Ozon –filmul, construit ca un lung flashback, începe de altfel cu Alexis în arest vorbind despre fascinaţia faţă de moarte şi despre un apariţia unui cadavru în viaţa sa, al unui băiat recent întâlnit, numitul David.

Interesul cineastului francez e altul – să redea frumuseţea şi intensitatea unei iubiri de-o vară, la malul mării, sub soarele arzător şi în spiritul lejer al muzicii disco, dar şi încercarea de împăcare cu moartea celui drag, prezentat aproape ca o himeră. Un scop nobil şi cu o veche tradiţie în istoria cinematografiei franceze.

„Vara lui 85” este distribuit în România de Transilvania Film şi va putea fi văzut în cinematografe din 28 august.

14
/12
/22

O carte fundamentală de teorie a filmului, "Ce este cinematograful?", de André Bazin, a apărut în sfârşit integral în limba română, într-un parteneriat între editurile Polirom şi UNATC Press şi sub coordonarea criticului şi profesorului Andrei Gorzo. O lectură obligatorie.

29
/11
/22

Cinematografia română se pregăteşte să celebreze în 2023 o sută de ani de la naşterea lui Ion Popescu Gopo, printr-o serie de retrospective cu filmele celebrului cineast, prin expoziţii cu desenele şi afişele operelor sale şi prin lansări de carte.

28
/11
/22

CRONICĂ DE FILM Sunt mari cineaşti la ale căror filme te uiţi pentru a vedea cu ce vin nou şi cum se reinventează (sau dacă reuşesc asta). Şi sunt mari cineaşti care nu mai au nimic de demonstrat şi pe ale căror noi filme le cauţi pentru a regăsi un stil şi un univers artistic care îţi sunt familiare şi în care ştii că te vei simţi confortabil.

15
/11
/22

Ambasada Republicii Cuba în România și Institutul Cervantes din București organizează „Zilele culturii cubaneze la București”, în perioada 21-25 noiembrie.

09
/11
/22

CRONICĂ DE FILM Cineastul suedez Ruben Östlund a râs dintotdeauna de ridicolul şi prostia oamenilor, pornind de la compatrioţii săi şi mai ales de la cei din clasele de sus. În “Triangle of Sadness” (2022), filmul care i-a adus în acest an un al doilea Palme d`Or la Cannes, satira e împinsă la extrem.