După cum veţi afla de pe această pagină, sunt un băieţel de doi ani, diagnosticat după Crăciun cu neuroblastom* (cancer – cu metastaze multiple). Știu că asta sună un pic înfricoşător, dar câtă vreme există speranţe, rămân încrezător. Iată, am reuşit şi o rimă, mi se mai întâmplă…
Un articol de Petre Ivan|15 ianuarie 2019
Prima veste bună din ultimele zile este că acum aproape o săptămână părinții mei m-au externat de la spitalul Marie Curie, m-au urcat în avion și în mai puțin de două ore eram la Ospedale Pediatrico Bambino Gesù din Roma. Aici, din câte înțeleg (și înțeleg destule), doctorii sunt doctori (zâmbesc tot timpul), aparatura e aparatură, iar însănătoșirea copiilor este tot ce contează în acest mic univers – laborator de reparații umane. Poate nu întâmplător, în unele duminici însorite, Papa Francisc face scurte și neașteptate vizite pe la această clinică, situată la o aruncătură de băț de Vatican.
Toma
La Marie Curie, alți doctori le-au spus părinților mei, care încercau să se obișnuiască cu ideea că unul dintre cei doi copii al lor este bolnav de cancer în stadiu avansat: „Auleo, ați venit cam târziu, copilașul ăsta e aproape mort! Nu vă faceți speranțe…”. Îmi venea să o chem pe soră-mea, Teodora – eu îi zic Bumba, am motivele mele –, să îi muște de oscioare, că tot se crede ea lup marin, și apoi să-i las în grija lui Dante Alighieri.
În fine, sunt foarte multe de povestit. Promit că vă voi ține la curent, zi de zi, cu tot ce mi se întâmplă aici, că voi împărtăși cu voi povești din viața mea, istorisiri și amintiri dragi.
Și mi-ar plăcea ca, în ciuda prognosticului rezervat, această pagină să fie un loc plăcut pentru cei care intră aici, un loc optimist, poate chiar o oază de bucurie – de altfel tata (tipul chiar se crede artist… mi-e molto simpatico, mai ales că în acestă perioadă face pe Orhan Pamuk, oare ce l-o fi apucat?), îi spunea deseori mamei: “Cred că i-am greșit numele, ar fi trebuit să-i spunem ‘Bucurie’ zâmbărețului”.
În curând vor ajunge aici Bumba împreună cu tata, reîntors în România pentru câteva zile. Abia aștept să-i revăd! Mi-au promis că vor rămâne și ei la Roma, alături de mine și de mama, pe întreaga durată a tratamentului.
Toma & Teodora
Presupun că s-au gândit că este foarte important să rămânem împreună acum, în această încercare a vieții noastre. Nu va fi ușor, vor exista costuri adiacente tratamentului, vor exista sacrificii, vom trece prin multe în acești doi ani și ne-am bucura să știm că sunteți alături de noi și că ne susțineți, așa cum considerați. Vorba cântecului, “We’ll never walk alone!”
Conturile deschise de părinții mei:
Lei – BCR
Cod IBAN: RO10RNCB0071035252490001
BOLOZAN Daniela Marinela
Euro – BRD
Cod IBAN: RO66BRDE190SV21474371900
BOLOZAN Claudiu Sorin
