Dacă mi-ar fi spus cineva la jumătatea lui noiembrie, când l-am luat de mânuţă pe Toma şi ne-am dus să ne întâlnim cu primarul oraşului Măgurele pentru a discuta despre o implicare totală a locuitorilor şi instituţiilor în cazul Mirunei – o fetiţă de 2 ani şi jumătate din localitate, diagnosticată cu leucemie -, că în mai puţin de o lună şi jumătate doctorii de la Marie Currie îmi vor spune, fără menajamente: „Copilul dvs are cancer”, l-aş fi trimis cu trotineta la balamuc.
Un articol de Petre Ivan|18 ianuarie 2019
Ca părinte, prima undă de șoc te dărâmă. Plângi, suni la rude și prieteni, te arunci pe google în căutarea unor informații: ce fel de cancer, ce șanse de supraviețuire, unde poate fi tratat. Apoi încerci să te aduni, îți iei familia în brațe și-ți repeți în neștire că totul va fi bine.
Vor urma alte câteva unde de șoc în serie. Așa afli că e tumoare malignă, că nu e doar un os al feței afectat, ci că este un cancer care a migrat prin organism, că nu-i tumoare osoasă, ci e ditamai neuroblastomul pornit încă de la naștere (o simplă și accidentală ecografie abdomniala făcută la timp te-ar fi putut salva!) de la glandele suprarenale, că e în ultima fază, a metastazelor, că tot ce poți spera e să nu-ți moară copilul în brațe în orele sau zilele următoare.
Important este că, în scurt timp, te obișnuiești cu idea. Bine de tot. Și, da, au dreptate cei care spun că omul poate duce mult mai mult decât crede el că poate duce. Te obișnuiești cu idea că un copil de 2 ani, de fapt copilul tău, poate avea cancer cu metastaze multiple și începi să cauți soluții. Soluții disperate și rapide, pentru că timpul ți-a devenit deja cel mai mare dușman.
Paralizați la rândul lor de vestea primită, prietenii (nu chiar toți) încearcă să te ajute promt. Se crează în jurul tău un haos, în care tu, părintele, te transformi, fără să realizezi, într-un robot sau, mai rău, într-un controlor de trafic aerian anesteziat. Într-un târziu, când aproape că ți-ai pierdut orice speranță, te hotărăști să te sui în primul avion și să salvezi ce se mai poate salva.
De câteva zile, Toma, aflat la Bambino Gesu, a început chimioterapia, una foarte agresivă, pe măsura diagnosticului primit. Aseară a fost supus unei scintografii osoase – metodă avansată de detectare a metastazelor osoase în diverse neoplasme. Azi dimineață îi scăzuse hemoglobina, însă în parametri normali, iar spre prânz a reușit să adoarmă (ca întodeauna legănat pe picioarele maică-sii, imposibil s-o conving vreodată să-l adoarmă în alt mod…). La această oră, “țițirelul” primește o binecuvântată abluțiune din partea Danielei (maică-sa) și Liviei (devotata noastră prietenă care ne-a însoțit la Roma).
*
Conturile deschise:
Lei – BCR
Cod IBAN: RO10RNCB0071035252490001
BOLOZAN Daniela Marinela
Euro – BRD
Cod IBAN: RO66BRDE190SV21474371900
BOLOZAN Claudiu Sorin
