EURO 2016. Interviu cu o molie!
https://www.ziarulmetropolis.ro/euro-2016-interviu-cu-o-molie/

Portugalia este regina Europei din punct de vedere fotbalistic, dar trebuie să recunoaştem că regina balului de la finalul turneului a fost molia, multiplicată în câteva sute de mii de exemplare. Ca orice oaspete nepoftit, a fost prezentă în toate momentele cheie ale finalei, de la fluierul de start până la accidentarea lui Ronaldo, golul lui Eder şi decernarea trofeului.

Un articol de Dan Nicolaie (Dede`s)|11 iulie 2016

Am reuşit, prin mijloace specifice jurnalistului de secol XXI să contactăm chiar molia pe care 300.000.000 de locuitori ai planetei au văzut-o când ateriza pe fruntea brăzdată de durere a lui Ronaldo, exact când acesta anunţa că nu mai poate continua meciul şi se trântea pe gazon zguduit de un plâns care l-a ţinut mai bine de 100 de minute. Revenind la molie, aceasta locuişte la o adresă foarte cunoscută: Champ de Mars, 5 Avenue Anatole France, 75007 Paris, Franța. Da, aţi ghicit îşi are domiciliul chiar în Turnul Eiffel.

– Felicitări, aţi reuşit să impresionaţi prin insistenţă şi număr!

– Mulţumim, am respectat planul de joc, chiar dacă a trebuit să facem o modificare. Iniţial trebuia să ne prezentăm la meciul de deschidere, Franţa – România, dar după ce am făcut şedinţa video, în care am urmărit jocul echipei antrenate de Iordănescu, am decis că ar fi bine să evităm un clişeu cu „jocul României ros de molii”. Noi facem în general treabă foarte bună, dar asemenea găuri, precum în echipa dumneavostră, nu putem realiza.

– Care a fost scopul acestei desfăşurări de forţe?

– Lumea vorbeşte de imigraţie, de brexit, de prăbuşirea sistemului bancar european, dar nimeni nu reuşeşte să pună punctul pe i-ul de la molie. Proiectul Europei Unite este mâncat de molii, tocmai de aceea am ţinut să ieşim din umbră şi să apărem în prim-plan.

– Ce ne puteţi spune din punct de vedere fotbalistic?

– Am încercat să nu ne implicăm în timpul turneului. Desigur am avut parte şi de câteva acţiuni rebele în care nişte molii tinere au încercat să ofere un ajutor echipei Franţei în meciul cu Elveţia. Sper că mai ţineţi minte tricourile lor. A fost un episod peste care trebuie să trecem, dacă ţinem cu adevărat la neutralitatea noastră.

– Cum a fost întâlnirea cu Ronaldo?

-Cu riscul de a dezamăgi, vă spun sincer, nu foarte plăcută. E chestie şi de gust, prea mult gel scurs pe frunte, dacă aţi fost atent s-a observat că abia am putut să mă eliberez. Lacrimile erau însă reale, omeneşti, ceea ce nu e rău. Cert este că omul atrage, a trebuit să facem eforturi uriaşe ca numărul de molii care intră în contact cu el pe timpul finalei să nu fie depăşit. Ce se întâmplă în afara arenei e o altă problemă.

Ca orice vedetă, molia mi-a atras atenţia că timpul acordat acestui interviu a expirat, aşa că o mulţime de întrebări au murit înainte să se nască. Europeanul francez ne-a demonstrat că multe lucruri nu mai sunt ceea ce au fost, nici măcar moliile.

Foto: iTV

10
/07
/16

În versiunea sa portugheză a Şeherazadei, cineastul Miguel Gomes include un episod, inventat sau stilizat, în care un cocoş este adus în faţa justiţiei pentru a-şi justifica infracţiunea în formă continuată. Mai exact, pasărea nărăvaşă din Resende (orăşel din districtul Viseu, care nu-i în Maramureş, deşi sună la fel) tulbura prematur liniştea matinală a locuitorilor.

08
/07
/16

Duminică seara cinăm în familie. Cine doreşte poate să şi danseze, dar programul muzical este compus exclusiv din fado şi şansonete. Cina se va lua la ora 22.00 şi are ca fel principal coq au vin, adaptat şi reinterpretat. Se ia un cocoş, puţin mai mic decât Pogba, dar mai înfoiat decât Griezmann, şi se achiziţionează un vin de Maderia, dacă se poate producţie 1985 (anul naşterii lui Ronaldo).

06
/07
/16

Citit prin gaura antropocheii, tabloul semifinalelor de la Euro e reprezentarea fidelă a formulei sociale bazate pe arhetipuri. E ca-n viaţă, mai simplu spus. Sau ca la revoluţie. Regizată sau spontană. Indiferent însă de absenţa sau prezenţa sforilor, obiectivul celor angrenaţi e acelaşi: să învingă.

04
/07
/16

Optimismul exagerat al amatorilor ocazionali de fotbal a înghețat duminică seara la Paris. Victoria Franței a fost primită de neutrii (care evident țineau cu Islanda) precum un cod congelat lipit de spate într-o zi ploioasă de iulie. Senzația este amestecată, de plăcere (șapte goluri într-un meci), de înfiorare (ce sumar i-au executat într-o repriză), de necaz (surpriza, surprizelor a fost eliminată), de revoltă (iar Germania – Franța), de resemnare (indiferent ce se întâmplă pe parcurs, la finiș tot un favorit ajunge).

03
/07
/16

Cum diva de pică a plecat în vacanţă la Miami, iar Leo nu ne-a răspuns la sms, l-am contactat, în calitate de suporter, pe domnul Klaus Iohannis*, un admirator al fotbalului german, pentru câteva cuvinte domoale despre dureroasa înfrângere a fratellilor d’Italia, în sferturile de finală ale Europeanului de fotbal.

02
/07
/16

Scenariul a fost identic ca-n primul sfert de finală: scor deschis repede (minutul 2 în Polonia - Portugalia, minutul 13, aseară), gol egalizator pe parcursul aceleiaşi reprize (între minutele 30 şi 33), remiză la pauză, iar la sfârşit, cu sau fără prelungiri şi lovituri de la 11 metri, calificare ratată de echipa care a înscris prima. Déjà-vu.

26
/06
/16

Germania are grația unui zid de beton în care se reped berbeci mai mari sau mai mici. Nu se mișcă, nu se emoționează, nu are regrete, doar suferă de o eficiență care unor latini le creează instantaneu vertijuri. Ultimul berbecuț care s-a înfit cu capul în perete a fost echipa Slovaciei. Trosc, poc, pac, de trei ori și cazul a fost rezolvat. „Altul mai gras, că pe asta l-am ras”, cum spunea un tip care împărțea dreptatea pe stradă, fără ca cineva să-i solicite ajutorul.

26
/06
/16

Eram la cină, cu nişte amici, pe Champs-Elysees, când mi-a parvenit vestea tristă a eliminării Croaţiei. A fost singura echipă de la acest Euro-peltea pe care am adorat-o, care m-a impresionat şi ale cărei evoluţii din faza grupelor mi-au zdrobit creierii. A fost naţionala pe care,dincolo de raţiuni si afinităţi, mi-am dorit să o văd jucând cu trofeul pe masă la Saint-Denis.

19
/06
/16

Când este vorba de Albania și prin cadru apare și generalul Anghel Iordănescu, în minte îmi vine automat un autor și o carte și dacă nu zic măcar asta, vorba lui Florin Piersic, nu mai zic nimic. „Generalul armatei moarte” este cartea și Ismail Kadare este omul care a plămădit-o. Povestea este excepțională și din câte îmi amintesc am relatat-o pe scurt în acest colț minunat de univers al internetului.

18
/06
/16

Kevin De Bruyne. Fotbalist de 55 milioane de lire. Sterline. Căci atât a scos din teşcherea Manchester City pentru a-l readuce în Premier League, anul trecut, după un minisejur catastrofal la Chelsea, în 2014. În sezonul recent încheiat a bifat 41 de apariţii sub comanda lui Pellegrini, în toate competiţiile, şi a înscris de 16 ori. Un scoresheet decent, însă de la el se doreşte mai mult.

17
/06
/16

Particip la al treilea European din cariera mea jurnalisticã, aflatã într-o prãbuşire financiarã liberã. Sunt propriul trimis special la Bordeaux, în Aquitaine. De ce aici? Am dat cu banul. Cred în hazard. Hazardul m-a adus în acest oraş în care cultura e mai ales a vinului. Oameni din Bordeaux îmbãtaţi cu vin traverseazã oraşul. Lor nu le pasã de campionat.

15
/06
/16

Nu ştiu cum fac de nimeresc mereu (în) grupa Portugaliei la turneele finale. Aş putea zice că, cel puţin de data asta, a fost alegerea mea, însă tind să cred că e mai mult de-atât. Un fel de predestinare absurdă care mă pune în faţa unui joc de aceeaşi factură, pe care „naţionala” Portugaliei îl repetă beckettian de vreo 10 ani încoace.