Evocare Henriette Yvonne Stahl, la Muzeul Național al Literaturii Române
https://www.ziarulmetropolis.ro/evocare-henriette-yvonne-stahl-la-muzeul-national-al-literaturii-romane/

Muzeul Naţional al Literaturii Române vă invită joi, 12 martie 2020, de la ora 15.00, în Sala Perpessicius a sediului din Str. Nicolae Creţulescu nr. 8, la o „Evocare Henriette Yvonne Stahl”. Participă: Elena Zaharia-Filipaş, Bianca Burţa-Cernat, Simona-Grazia Dima, Nina Corcinschi şi Irina Stahl.

Un articol de Liliana Matei|1 martie 2020

Prozatoarea şi traducătoarea Henriette Yvonne Stahl s-a născut la 9 ianuarie 1900, la Saint-Avold, în Lorena, Franţa. Fiica Alexandrinei Blanche Boeuve, profesoară, şi a lui Henric (Henri) Stahl, profesor şi literat, este sora sociologilor Henri H. Stahl şi Şerban Voinea, cu cel din urmă doar prin mamă, conform „Dicţionarului general al literaturii române”.

A sosit în ţară în 1901, urmând cursul primar şi liceul în particular. În 1925 a absolvit Conservatorul de Artă Dramatică din Bucureşti. În 1921, a debutat cu poeme în proză la „Flacăra”. În 1924 a participat la un concurs de proză al ziarului „Dimineaţa”, unde a prezentat romanul „Voica” – cronica unei familii ţărăneşti dintr-un sat situat la confluenţa Neajlovului cu Argeşul. Romanul, recomandat de G. Ibrăileanu, a apărut în „Viaţa Românească”, fiind apreciat şi de N. Iorga. La propunerea lui Ibrăileanu, lucrarea, editată în volum în acelaşi an, i-a adus tinerei scriitoare Premiul Societăţii Scriitorilor Români. Cu a doua carte, de această dată o culegere de nuvele, „Mătuşa Matilda” (1931), autoarea trece din lumea satului în spaţiul citadin, interesul său deplasându-se de la social la psihologic. Au urmat romanele „Steaua robilor” (1934), „Între zi şi noapte” (1941), „Marea bucurie” (1947), „Fratele meu, omul” (1965). Către sfârşitul carierei scriitoriceşti, s-a întors la nuvelistică, în 1969 apărând culegerea de nuvele „Nu mă călca pe umbră”. În 1970 a apărut volumul de versuri „Orizont, linie severă (1940-1967)”. A mai semnat romanele „Pontiful” (1972), „Lena, fata lui Mărgărit” (1977), „Drumul de foc” (1981).

Ieronim Şerbu scria despre autoare în „Vitrina cu amintiri”, Ed. Cartea Românească, 1973: „Pe Henriette Yvonne Stahl a adus-o Isaiia Răcăciuni la cenaclul lui Lovinescu. De cum a intrat în salon, apariţia ei ne-a amuţit pe toţi, de emoţie şi admiraţie. Era o apariţie strălucitoare, cu gâtul alb şi înalt de lebădă, cu nările înţepate, cum spunea Mateiu Caragiale. Decolteul rochiei, de culoarea vişinei putrede, braţele goale dezvăluiau o carnaţie delicată, cu frăgezimi de crin imaculat. Spre uimirea şi încântarea ascultătorilor, această superbă apariţie feminină se dovedea şi o scriitoare de mari intensităţi psihologice şi de rafinaţii intelectuale”.

Foarte bună cunoscătoare a limbii franceze, şi-a tradus singură o parte dintre cărţi, publicându-le în Franţa. A scris direct în franceză romanul „Le Témoin de l’Eternité” (1975). A tradus mult din literatura universală. În 1931, Henriette Yvonne Stahl s-a căsătorit cu scriitorul Ion Vinea (n. 17 aprilie 1895 – m. 6 iulie 1964), alături de care va rămâne 14 ani, pentru ca, în 1952, să devină soţia unui alt scriitor, mult mai tânărul Petru Dumitriu (n. 8 mai 1924 – m. 6 aprilie 2002), de care va divorţa în 1957. În 1981, scriitoarei i-a fost decernat Premiul Special al Uniunii Scriitorilor.

Henriette Yvone Stahl a trăit 84 de ani.

Intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile.

22
/05
/22

„Se estimează că un procent cuprins între 62 și 70% din populația generală se îndoiește într-un moment sau altul din carieră de legitimitatea statutului sau succesului”, afirma psiholoaga cliniciană Pauline Rose Clance în prima parte a anilor `80, când a început să studieze sindromul impostorului.

19
/05
/22

Asociația Bloc Zero a lansat primul număr al revistei de bandă desenată documentară POC!

10
/05
/22

După doi ani (2020 şi 2021), în care Premiile au fost acordate online și transmise în direct pe pagina de Facebook a revistei (cu laureaţii şi membrii juriului intervenind doar în faţa camerelor video), după ce, din motive de pandemie, Premiile au fost amînate din primăvară în toamnă, anul acesta revista noastră va acorda, din nou, Premiile Observator cultural la Teatrul Odeon, marţi, 17 mai, de la ora 19.00.

10
/05
/22

Salonul Internațional de Carte Bookfest, cel mai important salon de carte din România şi singurul eveniment al industriei editoriale care a reuşit să capete o dimensiune internaţională marcantă, revine în peisajul evenimentelor culturale din capitală după trei ani de absență pandemică. Peste 100.000 de vizitatori sunt așteptați la ediția din acest an a Bookfest, în perioada 1-5 iunie, în Pavilionul B2 al Complexului Expozițional Romexpo.

18
/04
/22

Cea mai recentă carte a scriitoarei Elena Ferrante, Invențiile ocazionale, a fost publicată recent în traducere la Editura Pandora M, în cadrul colecției Anansi. World Fiction. Este vorba despre un volum de eseuri care le oferă cititorilor o perspectivă asupra lumii interioare a autoarei și a identității sale de scriitoare, texte însoțite de o serie de ilustrații ingenioase semnate de Andrea Ucini – un tur de forță vizuală.