Experimentul Hull City. Poveştile lui Cinesseur
https://www.ziarulmetropolis.ro/experimentul-hull-city-povestile-lui-cinesseur/

Alături de Cinesseur şi Dede’s, prietenii publicaţiei noastre, Ziarul Metropolis s-a hotărât să facă un experiment. Adică să adopte o echipă (de tigri) – Hull City, “The Tigers” – din cel mai frumos campionat de fotbal al lumii, Premier League, şi să meargă cu ea până în pânzele “galben-negre” ale sezonului 2016-2017. Pentru că, aşa cum am mai spus şi cu alte ocazii, cultura şi sportul fac, mai mereu, casă bună.

Un articol de Petre Ivan|15 august 2016

Deci să trecem la treabă…

“Hull City e o echipă de care putem lipi liniştiţi celebra sintagmă „farmecul vieţii”. Deşi a promovat şi lucrurile ar trebui să fie într-o oarecare normalitate, în momentul de faţă e fix pe dos. Proprietarul, un egiptean cu probleme de sănătate, vrea să vândă clubul şi nu mai investeşte un penny.

Nici un transfer vara asta, dimpotrivă, au plecat câţiva jucători, inclusiv managerul, sătul să tot ceară bani în zadar, aşa că Hull e acum un fel de echipă a nimănui. Un motiv suficient de bun pentru a fi adoptată.

Cât mai simplu spus, povestea se va derula aşa: în fiecare săptămână vom povesti câte ceva despre Hull City, despre jucătorii sau managerii săi (foşti sau viitori). Infotainment pentru o cauză nobilă, dacă doriţi. În orice caz, le susţin(em) cauza şi îi promovăm cum putem. Căci trebuie să fie cineva şi cu ăia mai slabi şi mai puţin vizibili. #hullisajustcause

Sâmbătă, în deschiderea unei noi ediţii de Premier League, deşi abia a găsit 11 jucători valizi în curte, Hull a învins-o pe Leicester, cu 2-1, după un meci în care nou-promovata, contabiliceşte vorbind cea mai amărăşteană formaţie din Premier League, a fost cu două clase peste campioana în exerciţiu (…)” – Cinesseur.

P.S.

Îl vedeţi pe domnul din stânga? Da, de cel care se ţine de şotii cu Ferguson vorbesc. Well, numele lui e Mike Phelan, a fost unul dintre asistenţii lui Sir Alex şi acum e caretaker la Hull, genul de club pe care englezii îl numesc yoyo teams. Pe-aici se chemau ABBA. Soarta unui caretaker derivă din chiar definiţia termenului, aşa că în cel mult o lună mandatul îi va expira. Însă exercitarea temporară a jobului de manager nu-l împiedică pe Phelan să fie profi şi să arate că a învăţat meserie stând pe lângă Ferguson. – Cinesseur

P.P.S.

Feel free to join!

Foto: Hull City , Povestile lui Cinesseur – facebook

16
/02
/18

Inspirat de o însemnare a criticului literar Paul Cernat, Răzvan Petrescu, unul dintre cei mai valoroși scriitori contemporani români, și-a amintit de “colosala” echipă redacțională care popula editura Cartea Românească în anii 80 și, prin ricoșeu, de rolul... purificator al dublei cenzuri din acele vremuri. Un articol savuros pe care nu-l puteam lăsa să se topească în negura subsolurilor rețelelor de socializare.

24
/01
/18

Un vecin a trăit 92 de ani şi sărbătorea Ziua Naţională, invitându-şi megieşii la o ţuică fiartă. Nu era băutor. Fusese, la viaţa lui, un jandarm şi un miliţian de legendă, un fel de Wyatt Earp local. Provenea din zona Argeşului şi citea fără ochelari la peste 90 de ani.

23
/01
/18

Sunt campion mondial la şanse ratate. Să vă povestesc una. O şansă, ratată. De altfel, pentru asta ne-au fost destinate, să le povestim. Ca orice tip dur, mă cunoașteți, mă întorceam acasă de la …piață. În fond e și asta tot un fel de „sală”.

09
/01
/18

Până ieri aveam o părere destul de bună în legătură cu gradul de civilizație pe care îl posed. Un post TV de largă respiraţie, cel mai urmărit și în 2017, mi-a făcut-o țăndări.

19
/12
/17

M-am simțit întotdeauna un străin în România. Nu sunt patriot de ocazie, nu mă bat cu nicio cărămidă în piept, am văzut și munți mai înalți decât Carpații, și mări mai frumoase decât Neagra, și oameni mai luminoși și mai buni.

19
/12
/17

Multe ne plăceau la final de an, dar ca mersul cu uratul nu era nimic. Pluguşorul era temelia uratului, mai ales când erai mai mititel. Cei mici urau, adulţii urau, toată lumea ura ceva/pe cineva în acele vremuri, iar tradiţia a rămas. După ce mai creşteai, puteai să încerci  ”buhaiul” şi ”capra”. Nu duc mai departe comparația cu adulții. Nu e momentul. Nici locul.

17
/12
/17

Sincer, când v-a plăcut ultima dată de România? Sau mai degrabă ”România e o țară grozavă, păcat că e locuită”? Când v-ați simțit foarte „împreună“ cu alți români? (Nu la sentimentul colectiv de ”vai de noi” mă refer).

29
/08
/17

Calul era unicul motiv de mândrie al lui Florea. Căruţa nu, pentru că în zilele geroase de iarnă din ea mai rămâneau doar osiile și roțile, restul intra pe foc.

25
/08
/17

Un necaz nu vine niciodată singur. La mine au obiceiul să se așeze la coadă, asta e pretenția mea, să fie ordonate și să-și aștepte rândul, ar fi păcat să vină necazul peste mine și eu din cauza îmbulzelii să nu-l observ.

24
/08
/17

Driblând pe cât îmi permite talentul balonul de săpun al misoginismului, la ceas de dimineaţă răcoroasă am ajuns la concluzia că între bărbați și femei este o diferență uriașă, primii fiind adevărați campioni în materie de bun gust, cel puțin la nivel de teorie, atunci când vor să-și aleagă partenera pentru o viață, o noapte, o oră, două minute…

23
/08
/17

Coadă la supermarket, o domnă îşi închipuie că dacă se urcă în spinarea mea va plăti mai repede. În mână are o pungă de ficăţei de pasăre, din ei se scurge un lichid dubios și rece direct pe piciorul meu, mă feresc, o privesc, se face că nu mă vede.

Pagina 4 din 11« Prima...23456...10...Ultima »