Fado. Muzică pentru cameleoni. MONDIALUL Metropolis (Bonus)
https://www.ziarulmetropolis.ro/fado-muzica-pentru-cameleoni-mondialul-metropolis-bonus/

Într-o bună dimineaţă, la o zi după ce împlinise melancolica vîrstă de 51 de ani (iar Brazilia lui Kaka, Luis Fabiaono şi Maicon se distrase cu Chile în optimile de finală), Alex. Leo Şerban se trezi, la Lisabona, în camera Marilyn, metamorfozat într-un menuet nemaiîntîlnit. Cei din conducerea hotelului Florida s-au jurat că n-a fost mîna lor, iar domnul Leo a fost nevoit să accepte că nu era vorba de vreun vis sprinţar de-ale lui Kafka, ci de o monumentală farsă a destinului implacabil.

Un articol de Pantacruel|29 iunie 2018

Cum Menuetul nostru, marilynofil din fire, era singur cuc în cameră cu Diva pop a secolului douăzeci, a profitat de ocazie şi-a intrat în vorbă cu dumneaei. Mai ales că M.M., din tablouri şi fotografii, a fost cea care l-a abordat mai întîi.

M.M.: Ce mai faci, scumpule? Te simţi bine?
a.l.ş.: Mulţumesc de întrebare. Sincer să fiu, din postura asta, mă simt un pic mai bine decît un… fado.

M.M.: O, iartă-mă pentru ţinutele retro, dar chiar nu-mi mai plac fotografiile astea. M-au prins aşa de îngîndurată… Un poème un peu triste.
a.l.ş..: Arăţi bine. And I know that you know that I know a Marilyn picture is worth a billion words, right?

M.M. (rozîndu-şi o unghie deja mîncată pînă la tencuială): Eşti sigur? Sunt atît de agitată înaintea partidei dintre Portugalia şi Spania… Am emoţii mari pentru Cristiano Ronaldo.
a.l.ş.: Păi Portugalia este o echipă bună, nu? Dar să ştii că pe Ronaldo îl confund cu Ronaldinho. Mă rog, ţinînd cont că am ajuns în Argentina crezînd că Maradona e brazilian (şi nu mi-a spart nimeni capul), presupun că ori am avut mare noroc, ori nu e aşa grav.

M.M.: Ha, ha! Cu Dinho? Mor de rîs cu tine… Cum să-l încurci pe Cristiano cu Dinţosul? Ştiai că Ronaldo a fost des

Alex Leo Șerban

coperit de un român de-al tău, Loţi Boloni, pe vremea cînd antrena aici, la Sporting Lisabona?
a.l.ş.: Am impresia că Loţi ăsta de care zici este mai mult maghiar decît român. Oricum, mă bate gîndul să renunţ la cetăţenia română. Dar nici prin minte nu mi-ar fi trecut că eşti atît de împătimită după fotbal. Bănuiam că “some like it hot”.

M.M.: Well, nobody’s perfect.Vedem meciul împreună? Poate îmi faci cinste şi cu o sticlă de şampanie, că tot a fost ziua ta. Apropo, cum ai petrecut?
a.l.ş.: Am sărbătorit cu nişte stridii jumbo, într-un loc special. Simplu şi discret – o cafeluţă la cafeneaua lui Pessoa, dar nu aia ştiută de toata lumea, ci alta, ştiută de the happy few…

M.M.: (Tăcere)
a.l.ş.: (Tăcere)

M.M.: (Chicoteli)
a.l.ş.: (Chicoteli)

M.M.: De ce chicoteşti acolo?
a.l.ş.: Nu chicoteam, mă gîndeam că, aşa microbistă cum nu te ştiam, ai fi fost tare haioasă în rolul Victoriei Beckham.

M.M.: Cum naiba s-o fi jucat eu pe anorexica aia? Acum rîzi de mine?
a.l.ş.: Ţi se pare că rîd?

M.M.: Rîzi pe dinăuntru. Şi ăsta-i cel mai groaznic fel de a rîde. (Încruntîndu-se, rozîndu-şi unghia degetului mare.) Acum serios vorbind. Părul e problema, se decolorează în timp. Pun pariu că bărbaţii nu se vor sătura niciodată de blondele prostuţe. Trebuie vopsit. Şi n-am avut timp de asta.
a.l.ş.: Bietul şi nevinovatul de mine. Şi eu care te credeam o blondă bona fide.

M.M.: Sînt. Însă nimeni nu-i chiar aşa de natural. Şi mai scuteşte-mă de bancuri cu blonde, sînt sătulă pînă-n gît.
a.l.ş.: Dar, Marilyn, ştii bine că, la fel ca Truman Capote, te consider nu doar sex simbolul absolut al Hollywood-ului, ci o femeie foarte inteligentă, calculată & self made la modul aproape maniacal.

M.M.: Maniaci sunteţi voi, Truman şi cu tine. Hai că începe meciul.

(articol publicat de Pantacruel în Dilema Veche, 29 iunie 2010)

Foto: Alex Leo Șerban & Marilyn Monroe

08
/07
/14

"Germano,-n portugheză, înseamnă consangvin; / un meci de fotbal, însă,-i "pe viaţă şi pe moarte", / atunci când nu se toarnă, cu vadra, apă-n vin, / în vinul ce dă aripi, nu-n cel ce-adoarme foarte / curând pe toată lumea: şi jucători, şi public... ". Pentru că astăzi, în ziua primei semifinale (Germania - Brazilia), poetul Şerban Foarţă împlineşte 72 de ani.

06
/07
/14

Nici nu începuse bine repriza a doua a prelungirilor (da, oricât de greu de crezut ar părea, Costa Rica a împins meciul cu Olanda în prelungiri fără să primească gol!) că pe marginea terenului, în dreptul băncii de rezerve pe care van Gaal îşi frângea mâinile încercând să înţeleagă de ce nu merge nimic, doi inşi, un bondoc mai durduliu şi un lungan aducând vag cu Tom Noonan din Mystery Train (Jarmusch), începuseră un bizar şi nostim număr de stretching.

30
/06
/14

Cum, necum, iată că jumătate de Mondial s-a dus pe apa Dâmboviţei. Cum mortul nu se mai întoarce de la groapă, am numărat echipele rămase, mai erau vreo 16. Am numărat şi bănuţii, suficienţi cât să împart o cameră pe litoral cu Mite şi Bajnorică - puşlamalele din mintea lui Radu Aldulescu. Şi m-am dus de nebun.

29
/06
/14

„2 noiembrie Am fost invitat în mod cordial să fac parte din realismul visceral. Bineînţeles, am acceptat imediat. Nu a fost nici o ceremonie de iniţiere. Mai bine.” Aşa începe Detectivii sălbatici, romanul unui scriitor chilian poate nu la fel de celebru ca unii dintre componenţii „naţionalei” de fotbal ai ţării sale, mai noi sau mai vechi, vezi Zamorano şi Salas, dar cu siguranţă mult mai spectaculos şi inovativ: Roberto Bolaño.

Pagina 4 din 512345