Fado. Muzică pentru cameleoni. MONDIALUL Metropolis (Bonus)
https://www.ziarulmetropolis.ro/fado-muzica-pentru-cameleoni-mondialul-metropolis-bonus/

Într-o bună dimineaţă, la o zi după ce împlinise melancolica vîrstă de 51 de ani (iar Brazilia lui Kaka, Luis Fabiaono şi Maicon se distrase cu Chile în optimile de finală), Alex. Leo Şerban se trezi, la Lisabona, în camera Marilyn, metamorfozat într-un menuet nemaiîntîlnit. Cei din conducerea hotelului Florida s-au jurat că n-a fost mîna lor, iar domnul Leo a fost nevoit să accepte că nu era vorba de vreun vis sprinţar de-ale lui Kafka, ci de o monumentală farsă a destinului implacabil.

Un articol de Pantacruel|29 iunie 2018

Cum Menuetul nostru, marilynofil din fire, era singur cuc în cameră cu Diva pop a secolului douăzeci, a profitat de ocazie şi-a intrat în vorbă cu dumneaei. Mai ales că M.M., din tablouri şi fotografii, a fost cea care l-a abordat mai întîi.

M.M.: Ce mai faci, scumpule? Te simţi bine?
a.l.ş.: Mulţumesc de întrebare. Sincer să fiu, din postura asta, mă simt un pic mai bine decît un… fado.

M.M.: O, iartă-mă pentru ţinutele retro, dar chiar nu-mi mai plac fotografiile astea. M-au prins aşa de îngîndurată… Un poème un peu triste.
a.l.ş..: Arăţi bine. And I know that you know that I know a Marilyn picture is worth a billion words, right?

M.M. (rozîndu-şi o unghie deja mîncată pînă la tencuială): Eşti sigur? Sunt atît de agitată înaintea partidei dintre Portugalia şi Spania… Am emoţii mari pentru Cristiano Ronaldo.
a.l.ş.: Păi Portugalia este o echipă bună, nu? Dar să ştii că pe Ronaldo îl confund cu Ronaldinho. Mă rog, ţinînd cont că am ajuns în Argentina crezînd că Maradona e brazilian (şi nu mi-a spart nimeni capul), presupun că ori am avut mare noroc, ori nu e aşa grav.

M.M.: Ha, ha! Cu Dinho? Mor de rîs cu tine… Cum să-l încurci pe Cristiano cu Dinţosul? Ştiai că Ronaldo a fost des

Alex Leo Șerban

coperit de un român de-al tău, Loţi Boloni, pe vremea cînd antrena aici, la Sporting Lisabona?
a.l.ş.: Am impresia că Loţi ăsta de care zici este mai mult maghiar decît român. Oricum, mă bate gîndul să renunţ la cetăţenia română. Dar nici prin minte nu mi-ar fi trecut că eşti atît de împătimită după fotbal. Bănuiam că “some like it hot”.

M.M.: Well, nobody’s perfect.Vedem meciul împreună? Poate îmi faci cinste şi cu o sticlă de şampanie, că tot a fost ziua ta. Apropo, cum ai petrecut?
a.l.ş.: Am sărbătorit cu nişte stridii jumbo, într-un loc special. Simplu şi discret – o cafeluţă la cafeneaua lui Pessoa, dar nu aia ştiută de toata lumea, ci alta, ştiută de the happy few…

M.M.: (Tăcere)
a.l.ş.: (Tăcere)

M.M.: (Chicoteli)
a.l.ş.: (Chicoteli)

M.M.: De ce chicoteşti acolo?
a.l.ş.: Nu chicoteam, mă gîndeam că, aşa microbistă cum nu te ştiam, ai fi fost tare haioasă în rolul Victoriei Beckham.

M.M.: Cum naiba s-o fi jucat eu pe anorexica aia? Acum rîzi de mine?
a.l.ş.: Ţi se pare că rîd?

M.M.: Rîzi pe dinăuntru. Şi ăsta-i cel mai groaznic fel de a rîde. (Încruntîndu-se, rozîndu-şi unghia degetului mare.) Acum serios vorbind. Părul e problema, se decolorează în timp. Pun pariu că bărbaţii nu se vor sătura niciodată de blondele prostuţe. Trebuie vopsit. Şi n-am avut timp de asta.
a.l.ş.: Bietul şi nevinovatul de mine. Şi eu care te credeam o blondă bona fide.

M.M.: Sînt. Însă nimeni nu-i chiar aşa de natural. Şi mai scuteşte-mă de bancuri cu blonde, sînt sătulă pînă-n gît.
a.l.ş.: Dar, Marilyn, ştii bine că, la fel ca Truman Capote, te consider nu doar sex simbolul absolut al Hollywood-ului, ci o femeie foarte inteligentă, calculată & self made la modul aproape maniacal.

M.M.: Maniaci sunteţi voi, Truman şi cu tine. Hai că începe meciul.

(articol publicat de Pantacruel în Dilema Veche, 29 iunie 2010)

Foto: Alex Leo Șerban & Marilyn Monroe

23
/06
/14

Wilhelm Worringer, ilustru istoric de artă german, spunea cam aşa, într-o memorabilă încercare de despărţire a apelor cu toiagul terminologic: „Manierismul este ceea ce apare într-o operă de artă datorită voinţei creatorului ei, iar stilul este ceea ce apare fără voia lui şi de multe ori împotriva voinţei lui.”

18
/06
/14

Pantacruel s-a strecurat aseară în dormitorul conului Leonida şi al nevesti-sii, Efimiţa. Cum Efimiţa (Mariana Mihuţ) a adormit buştean înaintea partidei Rusia - Coreea de Sud, Rebengiuc şi-a ieşit din pepeni şi mai ales din rol şi s-a dus să urmărească meciul la o bodegă alături de fi-su, Mimi Brănescu, afacerist, că tot trebuia să se vadă pentru nişte treburi urgente.

17
/06
/14

Aseară, la Salvador, în meciul cu Germania, Cristiano Ronaldo a tratat fotbalul ca pe o scrumieră. Ursuz şi sâcâit de ceva, probabil şi de acea potenţială accidentare care a făcut valuri în presă înainte de începerea Cupei Mondiale, Cristiano Ronaldo sau CR7, cum a fost esenţializat de roboţeii marketingului abreviativ, a fost exact asta: un acronim într-o echipă de anonimi vopsiţi conjunctural în culorile Portugaliei.

16
/06
/14

Nu există festin culinar format doar dintr-un unic fel de mâncare, fie el şi excelent. Într-o crăpelniţă adevărată, nu mă refer la „Marea Crăpelniţă” pentru că nu ne-am propus să murim intoxicaţi cu fotbal, la finalul unei mese cu prelungiri şi lovituri de departajare, chiar dacă ai ingurgitat până atunci pateuri fine, somon, păstrăvi afumaţi, muşchiuleţ de viţel, o zeamă de varză bine simţită poate face minuni, inclusiv din punctul de vedere al perspectivelor.

15
/06
/14

Era de cu seară la Manaus, în al doilea meci din Grupa Morţii. Gianluigi Buffon, accidentat, ieşise la marginea gazonului să asculte vuietul de tablă galvanizată al Arenei Amazônia, în timp ce, în vechiul centru al Bucureştilor, un cârd de gâsculiţe scurmau cu boticul într-o şaormă de vită. Cu de toate. Pe alocuri mirosea a mraniţă, a lambadă ieftină şi a boştină fiartă. Într-un colţ al terenului, dintre firele verzi de iarbă, mijea o idee înţepătoare în mintea netedă a lui Mario Balotelli.

14
/06
/14

Că tiki-taka era în pierdere de turaţie şi strălucire o dovedea cu vârf şi îndesat şi Los amantes pasajeros, film plat şi fără zvâc în care însuşi întemeietorul incontestabil al sistemului era înfrânt de propria creaţie. De limitele ei, mai exact!

13
/06
/14

Suflet de artist, văzând atât de mulţi croaţi în preajmă, arbitrul japonez Yuichi Nishimura şi-a închipuit, în două, trei faze, că joacă în una din piesele lui Miroslav Krleža, o comedie carnaval, care se petrece într-o singură noapte şi în care toate regulile sunt aruncate în aer.

Pagina 5 din 512345